Canionul Sapte Scari - Cab. din Piatra Mare - Drumul Familial

A fost ziua lui Lumi' : La multi ani, Lumi', inca o data! Nu stiu cati ani a facut, dar nu era politicos sa intrebam. Si uite asa, cu mic cu mare, s-a dus vestea turei si ne-am mai alaturat si altii langa sarbatorita noastra.

Eu am plecat sambata dimineata cu Bursucii spre Piatra Mare, urmand sa facem la Dambul Morii jonctiunea cu 5 brasoveni, 3 clujeni, alti 4 bucuresteni, etc ... complicat in orice caz. Nu stiu cati am fost in total, dar cred ca batem spre 20 persoane.

De la Dambul Morii decidem sa o luam prin Canionul Sapte Scari, ca macar sa fie ceva interesant. Pana la canion descoperim gheata ca la balamuc pe poteca, dar in mod surprinzator in canion nu era gheata pe scari, ci doar pe cateva pasarele. Terorizata fiind de acum cativa ani cand am urcat prin canion pe o super gheata, cuget eu profund si ma hotarasc sa imi pun coltarii. Era doar botezul lor, caci i-am vandut pe aia vechi, si astia noi trebuiau sa pape si ei ceva inghetat we asta. Si au papat nitica gheata in canion, dar nu prea multa, drept pt. care s-au suparat si le-a cazut una bucata anti-snow, pe care am reusit sa o recuperez intorcandu-ma in canion inapoi. Si asa am facut juma' de canion de 2 ori, dar a meritat.

La intrarea in Canionul Sapte Scari: Mihai si Cristina

Pe sloiuri de gheata .... cu coltarii :))

Mihai alergand pe pasarele: nu stiu de ce alerga 

In action ! ... cut ..... nu stiam ca sunt pozata, ca altfel nu mai zambeam

Mihai in action ! 

Scara de la cascada in perspectiva descendenta

Contempland minunatiile canionului 

 Cascadite in amontele canionului 

De la canion o dam in sus si ajungem in circa 1 h si jumatate la cabana Piatra Mare. Iesind in golul alpin constatam ca bate un vant ingrozitor, drept pt. care nimeni nu are chef sa mearga mai departe pe vf. Piatra Mare. Oricum nu puteai sa iei decat lectii de zbor acolo. Asadar, ne lenevim si bagam in noi, mai intai o ciorba, mai tarziu o mamaliguta, si tot asa. Lait-motivul serii a fost sa facem poze. Ca deh, erau marii fotografi cu noi si daca nu s-au intrecut unul pe altul ......... Ca urmare, am o noua serie de poze:

Din motive obiective, eu cu Marian Radu si cu prietena lui, Carmen, suntem extremisti si ne facem "casa " afara in dolina de langa cabana. Ancoram bine cu bete de schi si, culmea, pe parcursul noptii nu ne transformam nici in farfurie zburatoare, nici in parapanta. Deci mai e bun cortul meu, dar simt eu ca va ceda destul de curand, are totusi 7 ani de munca intensa si nu mai poate saracul. Dar totusi a tinut.

A doua zi dimineata lenea e si mai mare 

Cabana Piatra Mare si un caine minuscul

Ruinele fostei cabane Piatra Mare si vf. omonim in zare 

Doua bucati de stane care se vad intr-o vale

Gasca abia reuseste sa se puna in miscare pe la 10.30 a.m. spre vf. Piatra Mare, iar juma' de gasca de fapt nici macar atata, caci vor sa coboare direct pe Drumul Familial. Ma gandeam ca o sa mai fac traseul asta cand o sa am familie si copii, dar deh, se vede treaba ca mai intai trebuie sa il aprofundez fara. Eu nu mai am cu cine ma intoarce la Bucuresti, decat intr-o combinatie dubioasa a la' Tibi cu 6 in masina, etc ... am mai stat noi si 11 la el in masina odata, dar macar atunci eram pe un drum forestier din muntii Neamtului, nu pe DN1. Asadar, nu mai plec cu restul gastii pe varf, si ma altur si eu, fara tragere de inima, jumatatii care coboara direct jos pe Drumul Familial.

Theo, Laura si Florin in drum spre Drumul Familial

Stanci f. fotogenice spre Drumul Familial 

Theo, Laura si Florin surprinsi asupra faptei de a cobora pe Drumul Familial 

Poza de grup, in ordinea ordinilor, incepand de la mine: eu, Theo, Florin, Grasa, Paul, Carmen, Marian, Laura

Asadar, ca niciodata in viata mea pana acum si de acum inainte, la 13.30 p.m. ne pornim de la Dambul Morii spre Bucuresti, evident pt. a aprofunda coloana de masini de pe valea Prahovei. In loc sa ma duc cu restul gastii pe varf, am preferat sa dorm pe bancheta din spate si sa ma trezesc la fiecare frana pusa de Bursucu'.

Schi la Predeal si Azuga - 2 febr. 2008

Si am pornit iarasi dis-de-dimineata, eu, Tibi, Danuta si Denisa. Nu chiar asa de dimineata, dar cert este ca la 10.00 a.m. urcam deja cu telescaunul sus la Clabucet plecare in Predeal.

Ajung eu cu Tibi sus si incepe seria de panorame spre Bucegi. Pai ce sa le fac eu, daca se vedea asa de bestial !? In ordinea pozelor de mai jos: Bucsoiu, valea Cerbului si Acele Morarului si ultima persoana este cineva cunoscut ..... cred ?!

Da, nu am putut sa ma abtin sa nu ma pozez cu muntele.

Aruncam o privire si spre Postavaru si salutam prietenii care acuma s-or da pe acolo (Lau' se aude?!)

Apoi o luam catinel pe drumeag spre Cabana Garbova. Eu nu fusesem niciodata acolo, desi era atat de aproape? :( Si atat de frumos.

E o dita' mai poteca spre Cabana Garbova. Pe piei de foca urc si cobor constant, spre deosebire de Tibi, dar ceea ce ma intereseaza pe mine este peisajul care se vede demential, chiar daca sunt tot aceeasi Bucegi pe care ii stiu, dar sunt super. Ajungem si la cabana Garbova, unde muzica duduie, si cei doi dulai de paza nici nu se sinchisesc. Deci nu e o cabana veritabila, categorisesc eu in gandul meu ca nu-mi place.

La deal ........... sau la vale, nu mai stiu exact ce faceam ....

Tibi intr-un moment de nehotarare: sa puna sau nu pieile de foca!? (si se vede cabana Garbova in zare)

De la cabana Garbova, unde nici macar nu intram, o luam la deal incet spre Clabucetul Taurului. Si o dau cu spor la deal ! Si Tibi la fel.

Hai Tibi, mai e putin pana pe marele varf ............ 1560 m altitudine 

Si ajungem si sus, on the top. Sa mi se faca rau, nu alta, atat de frumos este: nu vezi simultan decat Bucegii, Piatra Craiului, Piatra Mare si Postavaru, Neamtului si Baiului. Pai ce pot sa mai vreau ?! Sedinta foto timp indelungat.

Admirand zarile de pe Clabucetul Taurului cu Bucegii pe fundal 

Tibi facand probabil acelasi lucru meditativ si contemplativ

Poza de grup restrans, adica eu si Tibi, nu spun cat m-am rugat de el sa pozeze culcat la pamant, pt. ca imi acoperea frumusete de munte, daca statea in picioare la pozat

Si de pe Clabucetul Taurului o dam la vale pe piciorul din stanga, care trebe sa ne scoata direct la partia Sorica (asta banuim noi consultand harta cu terenul ce ni se deschide in fata ochilor). In poza de mai jos se vad S-urile noastre pe culme, adica ale lui Tibi, ca ale mele nu se nascusera inca pe acea portiune:

Si din padure incepe distractia. E frumos, dam chiuituri de animale la greu, da' zapada e foarte moale si padurea relativ deasa pe unde vroiam noi s-o dam direct spre partie.

Mai ocolim copacei, copacei si iarasi copacei, si intr-un final ajungem intr-un drum forestier cu o zapada neatinsa. Drept pentru care ma balacesc in ea. Precum vrabiutele intr-o balta cu apa. Sublima comparatie.

Acuma nu mai este padurea deasa, dar pe drumul forestier ni se pune o tona de zapada pe schiuri, zici ca avem 10 piei de foca la vale. Si mergem pe drum, pana ne dam seama ca partia si telegondola incep jos, si noi suntem inca sus, asa ca o dam drept prin padure, si din aproape in aproape nimerim si intrarea la partie.

Ajunsi la Azuga, renuntam la planul sa ne dam pe muchia ce coboara din vf. Urechea, caci este f. cald si nu stim care e situatia zapezii, dar in schimb facem o coborare pe sub telegondola, ca vedem noi ca este pulvar.

Aici se vede furnicareala continua de sus de la Azuga. Noroc ca peisajul e frumos. 

Ne ia vreo juma' de ora spre o ora coborarea pe sub gondola, pt. ca nu te dai fix drept, ci trebe sa ocolesti in primul rand stalpii de telegondola amplasati nestrategic si sa mai sari si busteni cazuti. Jos ma intalnesc cu Crisa, care imi zice ca ne-a vazut pret de vreo 2 urcari din telegondola. Deci este clar, ne-am miscat incet, dar pulvarul era fain, negresit.

Dupa aceste coborari, Tibi se declara obosit si nu mai are chef de schi prin padure, vrea partie, gand care pe mine ma ingrozeste:
1. din cauza popicelor mobile de pe partie, pe care cica trebuie sa le las nevatamate
2. din cauza ghetei, pietrelor, invariabil existente, etc
3. din cauza ca ajung prea repede jos = studiu de piata cu rezultat declarat nerentabil
4. nu e frumos dom'le, n-are farmec

Asa ca cu greu reusesc sa il conving pe Tibi sa coboram pe muchia Sorica.

Pe muchia Sorica mai fusesem si stiam ca este poteca larga, zapada cu siguranta f. buna (de unde oare stiam eu asta, nu stiu, bla bla), trebuia sa ii placa si lui Tibi, simteam eu asta. Si l-am convins: dovada - uite-l pe culmea Sorica.

Si culmea ca chiar i-a placut, pt. zapada in mod surprinzator nu era chiar atat de grea ca la coborarea de pe Clabucetul Taurului (evident pt. ca avea alta orientare cardinala), iar poteca prin padure era dita mai poteca, adica aveai loc chiar sa faci ceva viraje pe ea, intrand si stanga dreapta printre copaceii din padure.

Finalul este ca eu am luat microbuzul spre casa si copiii au mai ramas ca sa se dea azi in Poiana.