Canionul Oratii - 19 oct. 2008

Duminica dis-de-dimineata, Romeo ne trezeste pe mine si pe Tibi care dormeam bustean. Aud ca prin ceata aievea ca mi se spune ca la si jumate' sa iesim din cort, atata retin. Nu stiu care si jumate, pt. ca eu am iesit abia dupa vreo ora jumate afara din cort, timp in care s-a imbracat si a iesit Tibi, apoi Romeo si apoi eu.

La 10 a.m., plecam spre Canionul Oratii, aflat langa Podul Dambovitei, facand aproximativ o ora si ceva pe drum, cu opririle de rigoare pt. a poza Piatra Craiului si Bucegii, deosebit de spectaculoase de altfel. Oprim si la parcarea unde se vand catei (cateii au fundita rosie), ma uit la ei si parca ar fi de plus, dar realitatea este ca se misca si sunt chiar vii.

Reusim sa nu plecam cu nici un catel la subrat, desi erau asa dragalasi 

In Podu Dambovitei, la intersectia spre cab. Brusturet, facem cu un drum mai inainte la dreapa, mergand pana ce se termina asfaltul, si acolo parcam. Din capul satului, trecem un pod si continuam pe un drum de caruta si facem primul drum la stanga ce urca spre deal.

Peisajul este superb pana la intrarea in canion, iar pe drum baietii discuta nevoie mare de scheme de rapelat, pe un fir, pe doua, pe trei, tehnici de salvare in coarda.

Dovada ca despre catarat vorbeau, si nu despre altceva, este mimica lui Romeo care schiteaza ceva gen filare - rapelare

Continuam drumul de caruta care coteste usor stanga, apoi se transforma intr-o poteca ce face la dreapta si la finalul potecii, in momentul in care intersecteaza un fir de vale este de fapt firul ce ne conduce la Canionul Oratii. Este f. bine echipat canionul, are pitoane de rapel si spit-uri la fiecare saritoare mare sau mica, si cu atat mai mult in zonele de rapelat.

O ciobanita la intrarea in canion, de fapt sub capita deocamdata

Din Invitatie In Carpati, nr. din martie 2007, am preluat urmatoarele date, in ideea ca le-am si actualizat, avand in vedere ca anul trecut cica s-au pus spituri noi la fiecare saritoare ne-echipata. Datele tehnice, de genul inaltime, conformatie, etc raman valabile, iar specificatiile le-am dat in sensul parcurgerii canionului, de sus in jos, deci in coborare:

punct A: 880 m altitud. la buza, saritoare S1, h = 2 m, piton dreapta
Dist.A-B = 10 m
punct B: saritoare S2, h = 3 m, piton stanga
Dist.B-C = 10 m
punct C:
Dist.C-D = 10 m - intre C si D mici saritori cu marmite
punct D:
Dist.D-E = 10 m
punct E: saritoare S3, h = 2 m
Dist.E-F = 8 m - intre E si F mici praguri si marmite
punct F: 870 m altitud. la buza, saritoare S4, h = 5 m, balta la baza, 2 x piton dreapta
Dist.F-G = 12 m
punct G: saritoare S5, h = 2 m, in panta
Dist.G-H = 4 m
punct H: saritoare S6, h = 7 m, 2 x piton dreapta
Dist.H-I = 2 m
punct I: saritoare S7, h = 7 m, 2 x spit stanga
Dist.I-J = 3 m
punct J: saritoare S8, h = 4 m, amaraj la saritoarea 7
Dist.J-K = 10 m
punct K: 850 m altitud. la buza, saritoare S9, h = 3 m, spit dreapta
Dist.K-L = 15 m
punct L: saritoare S10, h = 4 m, in panta, piton stanga
Dist.L-M = 8 m
punct M: saritoare S11, h = 2 m, in panta
Dist.M-N = 20 m
punct N: saritoare S12, h = 6 m, lustruita, in panta, piton dreapta
Dist.N-O = 6 m ...............exista poteca ocolitoare prin dreapta care ajunge la baza saritorii 14
punct O: saritoare S13, h = 6 m, spit stanga
Dist.O-P = 2 m
punct P: 800 m altitud. la baza saritorii, saritoare S14, h = 4 m, amaraj la saritoarea S13

Punct A: saritoare S1, h = 2 m, piton dreapta - prima saritoare este usoara, cu multe prize, chiar daca de sus pare verticala si inabordabila. Are de fapt un bolovan care o face putin surplombata, dar gratie faptului ca peretii canionului sunt foarte apropiati, la circa 1 m latime, se poate apela la toate variantele de sprit-uri, ramonaje, etc. Tibi care cunoaste saritoarea o descatara mergand aproape la sigur pe prize, eu cobor asigurata de sus ca sa invat sa descatar si sa mai imi antrenez antebratele, Romeo, fiind ultimul, face rapel.

Urmeaza o portiune orizontala cu o usoara inclinatie, plina de un covor de frunze imens de gros, asternut peste marmitele care acuma nici nu se vad.

Punct B: saritoare S2, h = 3 m, piton stanga - a doua saritoare este similara cu prima, doar ca nu mai are un bolovan putin surplombat, ci un perete aparent lins, dar care, in momentul in care il cureti de frunze, se descopera o groaza de sertarase pe post de prize excelente. Coboram similar, Tibi la liber, eu asigurata, Romeo rapel.

La baza saritorii S2 se gaseste pe dreapta o concavitate sapata de torentul de apa in peretele de stanca, foarte spectaculoasa.

Mai departe canionul continua cu o alta portiune orizontala, un alt covor de frunze si tobogan de marmite.

Punct E: saritoare S3, h = 2 m - este un prag foarte usor, pe care il descataram fara probleme, urmand o alta succesiune de cascade sau trepte de marmite, acoperite cu frunze pe care ne dam practic ca pe tobogan la vale.

Punct F: saritoare S4, h = 5 m, balta la baza, 2 x piton dreapta - urmeaza primul rapel mai mare, cu o marmita plina cu apa intr-un pragulet intermediar, fiind bine de ocolit balta cu pricina. Echipam bine un rapel in 2 puncte, avand in vedere ca dispunem de 2 pitoane si coboram saritoarea compusa de fapt din doua praguri - un prag pana in balta si al doilea prag, f. alunecos un pic mai jos. Se da primul Romeo, apoi eu, si la final Tibi.

Pozele de sus imi sunt facute de catre Tibi in timp ce rapelam, pe cand cea de mai jos vrea sa reflecte saritoarea vazuta ascendent, dupa ce am rapelat-o.

Punct G: saritoare S5, h = 2 m, in panta - parcurgem in continuare un tobogan de marmite, spalat de apa si mai putin populat de frunzele de toamna, dar care, fiind insa cam inclinat, ma hotarasc sa rapelez si aici.

Punct H: saritoare S6, h = 7 m, 2 x piton dreapta - la finalul toboganului ajungem in regruparea dinainte de rapelul format din 2 bucati quasi-succesive - adica regruparea dintre rapeluri se face pe un prag suficient de restrans. Avem 2 pitoane de asigurare, drept pt. care sunt rugata f. frumos sa stau cuminte si sa nu ma mai batai pe marginea pragului facand poze pana ce voi fi asigurata. Astept frumos sa ma asigur in zelb, fac pozele, dupa care dau rapelul dupa Tibi, ajungand in pragul intermediar.

Punct I: saritoare S7, h = 7 m, 2 x spit stanga - pragul intermediar este de asemenea asigurat cu 2 spituri, drept pt. care insist sa facem urmatorul rapel prin 2 puncte si nu printr-unul singur (ca daca tot avem spituri sa le folosim, de fapt echipam fiecare spit cu cate o cordelina, dintre care una este principala care suporta greutatea noastra, cealalta este secundara, pt. asigurare in caz de ceva). Rapelam in aceeasi ordine Tibi, eu si Romeo.

Prima bucata de rapel, adica saritoarea S7, se termina intr-o zona cu o alta marmita plina cu apa, moment in care se aplica tehnica Tibi intinde coarda, astfel incat Iuliana sa ajunga de partea cealalta a marmitei si sa nu calce, respectiv sa nu bage coarda in apa.

Punct J: saritoare S8, h = 4 m, amaraj la saritoarea 7 - dupa balta din marmita, pana la finalul rapelului inceput mai sus mai sunt niste zone umede acoperite cu frunze, f. alunecoase, dar care le rapelam pe lateral dreapta cum cobori, astfel incat sa nu pendulam in coarda pe tot pragul.

In poza de sus se poate vedea atat saritoarea S8, cat si S7, necesitand unul si acelasi rapel.

Punct K: saritoare S9, h = 3 m, spit dreapta - acum ca greul a trecut (greul fiind acea succesiune de rapeluri super faine de fapt), mai urmeaza un prag usor, printre frunze si stanci, cu f. multe prize sapate de apa, pe care Tibi il descatara fara probleme, eu descatar asigurat, iar Romeo rapeleaza.

Punct L: saritoare S10, h = 4 m, in panta, piton stanga - alt prag f. dulce insa, un tobogan la vreo 30 de grade, plin de frunze, care in final se termina cu un pragulet mai vertical. Aici mergem practic pe fund, fiind foarte multe prize, pitonul fiind util pesemne in caz de stanca umeda.

In plina actiune colegii mei de tura, Romeo si Tibi, carora le multumesc pt. ajutor, rabdare si intelegere, as adauga poate chiar si incredere.

Si o coborare mai pe fund ca se aluneca rau pe frunze

In poza de sus si cea de jos, poza de grup: eu, Romeo, Tibi si Tibi, Romeo, Iuliana

Punct M: saritoare S11, h = 2 m, in panta - dupa poza de grup eu prind curaj la dat pe tobogan si urmatorul care vine, tot plin de frunze, il cobor la liber pe fund, ultimii 2 metri fiind in cadere libera, ca nu aveam de ce sa ma tin. Doar o julitura in cot.

Punct N: saritoare S12, h = 6 m, lustruita, in panta, piton dreapta - unul din momentele finale, un prag destul de lung si inclinat la 45 de grade, cu oaresce' prize. Ii zic lui Tibi ca eu fac rapel, Tibi nu aude si apuca sa arunce jos coarda, stiind din amintiri ca el poate descatara fara probleme, iar eu ma trezesc in acel moment ca nu mai am cum sa rapelez si pana la urma sunt asigurata in semicoarda ca sa descatar, facand, vorba lui Romeo, inca un exercitiu.

Parcurgand inca cativa metri, dam de ultimul rapel peste doua saritori compuse, din acest punct existand poteca ocolitoare prin dreapta care ajunge la baza saritorii S14.

Punct O: saritoare S13, h = 6 m, spit stanga - ultima saritoare dubla, desi ocolibila prin dreapta cum cobori, descopar ca are spit, drept pt. care prefer sa rapelez ca sa invat si eu sa echipez spiturile cu cordelina, etc. Tibi ma ajuta sa feresc sa bag in marmita cu apa coarda, ma paseaza de fapt peste prag si in felul acesta trec prin aer de prima saritoare.

Punct P: saritoare S14, h = 4 m, amaraj la saritoarea S13 - este de fapt in continuarea saritorii precedente, rapelul facandu-se dintr-o bucata, si rapelam si ultimul prag pt. a ajunge jos intr-o poienita cu drum de tara.


Pozele in care apar eu mi le-a facut Tibi cu super aparatul lui si ii multumesc pt. ele.

Valea Malinului - 18 oct. 2008

In aceasta tura chiar ne-am pus in cap sa facem valea Malinului, mai ales ca stiam din saptamanile trecute de pe alte vai ca nu este decat f. putina zapada in portiunea superioara, la iesirea in platou, si, mai ales ca, in sfarsit, vremea se anunta buna. Romeo imi confirma ca sigur ne descurcam, chiar daca e cotata 1B ca grad de dificultate, asta dupa ce citeste descrierea vaii si dupa ce isi rascoleste ceva amintirile de acu' 2 ani.

Plec din Bucuresti cu Tibi, in ideea promisa mie de a face duminica micutul Canion al Oratii, il culegem pe Romeo in stil clasic si cu nimic schimbat din fata de la MegaImage - Ploiesti, si purcedem spre Busteni, unde reuseste si Tibi sa se hotarasca in ultimul ultimului moment sa vina cu noi, pt. ca d-alde brasovenii i-au tras teapa.

Fara bagaje in spate ar trebui sa fie mai usor in sus pe vale, intr-adevar urcam rapid pana in poiana Costilei (a 3-a oara ca fac acest traseu intr-o luna), si de acolo incepem urcusul infiorator de abrupt spre intrarea in Malin. Un 4x4 este putin spus ca ne-ar fi trebuit pe acolo, prima jumatate de urcus este atat de abrupta, incat trebuie sa infig betele si sa merg pas cu pas. Reusim si ajungem in juma' de ora sus in saua de la Hornul Pamantos, il ocolim frumusel facand stanga si facem repede un picnic la 0 gr. C, pt. ca suntem hamesiti dupa ultimul urcus.

Cu forte noi incepem coborarea, la fel de abrupta, spre firul vaii Malinului, pe potecuta folosita de obicei de mine pentru retragerea dupa schierea vaii in luna mai-iunie. Din copac in copac, ajungem insa intr-un punct in care nu avem varianta decat sa descatarm pe pamant alunecos, cu ceva expunere jos, sau sa punem coarda. Romeo si Tibi coboara pompiereste pe coarda, eu, fiind singura de altfel care m-am echipat prevazatoare si cu ham, bag repede un rapel si in 2 minute sunt jos in firul vaii. Este un piton de rapel imediat dupa ce se termina copacii si incepe coborarea mai expusa.

Zona pe care am rapelat in firul vaii

Ajunsi in firul vaii, dupa vreo 50 m de bolovani si pragulete, dam de unul din principalele obstacole: o saritoare nu mare, dar cam surplombata, cu peretele stang aproape lins si cu putine prize si cu o fisura curbata pe dupa bolovan in dreapta.

Pe dreapta este si un piton de rapel, care ne indica de fapt ca acela este drumul cel bun, asa ca punem coarda, Romeo se duce fara rucsac sus, ma asigura si pe mine, eu ma semi-tarasc prin fisura inghetandu-mi ambele maini pe stanca bocna, Tibi da rucsacii si apoi se tine si el de coarda si ajunge sus.

Saritoarea cu piton depasibila prin catarare pe dreapta

Urmeaza o serie de alte pragulete cu bolovanei pe care ne cataram fara probleme, uitandu-ne cu interes la ceata in care vom intra, pt. ca era plafon de nori pe la 1500 de metri si noi a trebuit sa trecem prin el.

De obicei nu imi place ceata, dar cand sunt pe o vale cu marii pereti este un experiment interesant: oricum de pierdut nu ai unde sa te pierzi, pt. ca firul matematic al vaii merge f. clar, iar pe peretii verticali nu o sa o iei decat daca esti f. bazat..

Pe nesimtite ajungem la primul canion, care este impresionant, parca niciodata coborand cu schiurile pe aici (evident juma' de canion era plin cu zapada), nu mi s-a parut ca sunt intr-o cetate, acuma dintr-o data ma vad strajuita stanga-dreapta de pereti inalti, iar noi suntem niste furnicute care misunam pe jos printre bolovani.

Tibi si Romeo la intrarea in primul canion

Prag stancos depasibil pe panta din stanga, mergand la aderenta

La un moment dat ceata se ridica putin si vedem aievea intr-o lumina albastruie Coltul Malinului in zare, vedenia a durat insa numai cateva minute, timp de-o poza, dupa care au bagat iara ceata de la meteo.

O data intrati in primul canion parca dam de ceva saritori mai greute, dar majoritatea depasibile fara probleme, doar la un mic pasaj mi se da coarda ca sa nu cumva sa calc stramb la o mica traversare. In stilul acesta urcam primul canion, prin ceata, printre bolovani.

Odata iesiti din canion dam in poienita de unde se face bifurcatia cu valea Scorusilor. Ea e poiana orizontala cand e plina cu zapada, acuma insa e o poiana mai inclinata asa. Bifurcatia nu o vedem pt. ca este ceata, doar imi indica Romeo directia, si noi retinem doar ca aici e acel loc. Incerc sa imortalizez locul, desi mai degraba m-a imortalizat ceata pe mine.

Depasim poiana cu pricina si incepem sa urcam pe niste fete de iarba, care in final ies in dreapta in ceea ce se numeste al doilea canion al Malinului, strajuit fiind undeva sus de Coltul Malinului. Incepem sa parcurgem acest canion, intr-o ceata mai deasa decat precedenta, dar suntem fericiti sa stim ca macar teoretic ne apropiem de jumatatea vaii.

Intalnim un mic pasaj de traversat care continua apoi cu o fisura mica, dar care, fiind expus, sunt legata instantaneu. Ca o completare baietii trag si rucsacii pe coarda, intr-un stil de tiroliana autentica.

Dupa acest pasaj atmosfera pare sa se limpezeasca, si incepem sa vedem si zarile, noi ramanand insa in umbra, pt. ca este acea perioada a anului in care soarele incepe sa nu mai bata pe Malin si totul este in umbra toata ziua. Din acest motiv, zapada dureaza cel mai mult pe Malin, fapt pt. care se tine si concursul de ski extrem tot aici, pt. ca nebatand soarele e zapada mai mult de jumatate din an.

In canionul de la mijlocul vaii Malinului in poza de sus, iar in poza de jos finalul acestui canion, aproape de treimea superioara a vaii

Dupa al doilea canion ni se face iarasi foame si mai bagam un picnic la inaltime, timp in care eu reusesc sa ma racesc suficient cat sa imi clantane dintii. O luam din nou in sus, acuma venind portiunea cea mai usoara, doar catarat pe diversi bolovani si mici saritori.

Treimea superioara a vaii nu mai prezinta teoretic nici o dificultate, dar in aceasta perioada a anului apa incepe sa inghete: astfel, un pasaj, usor de altfel, dar care avand apa scursa si inghetata pe stanca a trebuit sa scoatem coarda pt. mine si Tibi.

La acest pasaj se poate vedea apa scursa si inghetata 

Mai sus intalnim, de asemenea, combinatii cu gheata si mai sus si cu zapada, zapada f. batatorita si indesata de vant. Coltarii sunt insa doar o pereche la 3 insi si stau f. bine la Romeo in rucsac in caz de ceva.

Ajungem sus langa releul Costila si ne prajim cat mai putem la soarele de ora 5 dup-amiaza. Pe Malin la urcare cred am facut multe ore, cred ca vreo 5 in total.

Poza de grup in platoul Bucegilor - vis-a-vis de releul Costila, cu vf. Omu in fundal (de la stanga la dreapta): Romeo, Iuliana, Tibi

In platoul Bucegilor, in zona releului Costila, la intrarea in valea Malinului, eu absorb ca un panou solar ultimele raze de soare si caldura

Coborarea o facem pe valea Priponului, fiind cea mai aproape, avand intrarea in caldarea superioara chiar in punctul in care am iesit de pe Malin. De data aceasta coboram pe vizibilitate, caci acum 2 saptamani am facut jumate din vale pe ceata a la' Bucegi.

Caldarea superioara a Priponului, cu vf. Omu in fundal

Trecerea pragului glaciar stancos intre cele doua caldari principale ale vaii Priponului: in poza de sus deasupra pragului, in poza de jos sub pragul de stanci

Urmeaza o coborare mai mult sau mai putin interminabila in caldarea de mijloc a vaii, aceasta terminandu-se printr-o ingustare a pragului ce se continua cu firul vaii cu saritori.

Tibi si Romeo in caldarea de mijloc a vaii Priponului

Poteca ce traverseaza de la stana si intra apoi in firul vaii Priponului

Ajungem pe lumina la stana din Pripon si chiar si in poiana ante-mergatoare, unde mai mancam ceva, a fost o tura formidabila, am mancat de am spart. Traseul de inapoiere pana in poiana Costilei si mai apoi pana jos la masina il facem la lumina frontalelor, gandindu-ne cu jind la mancarea de la Gura Diham, unde am montat cortul si am mancat, unii mancare, altii flori. Tibi a zis ca-mi face poza cu floarea in gura numai daca o postez pe blog.