Ski de tura prin platoul Bucegilor - 19 apr. 2008

Pun la cale dupa o saptamana sa revin pe Valea Urlatorii, sa o cobor si eu, dar cu schiuri normale, adica de freeride, nu cu talpicile mele de schiulete de saptamana trecuta. Vorbesc cu Tibi si cu Adi Caziuc, visam, ne facem planuri frumoase, ne gandim la tot, mai putin la faptul ca a mai nins si este risc de avalansa. Buletinul de avalanse spune clar gr. 3, dar la cum arata valea saptamana trecuta nu se punea astfel problema.

Mai ca nu dorm de emotie, ma tot gandesc la valea asta ca un copil, ajung cu Tibi in Poiana Tapului de unde se vede cel mai bine valea: clar ninsese, intrarea in vale era cu zapada proaspata, care cu o saptamana in urma nu era, se vad urme proaspete de avalansa, e si mai clar, data "aviatoare", dar il sun totusi pe Andrei de la Salvamont Sinaia, care mai are putin si ma roaga in genunchi sa nu ma duc p-acolo.

Totusi, daca tot ne fataim prin platoul la schi de tura, hai macar pana in buza vaii, sa vad si eu diferenta fata de saptamana trecuta cu ochii mei. Ca urmare, coboram val vartej de la Babele spre Piatra Arsa, si la un moment dat facem stanga spre cantonul Jepi. 

Tibi intreaba directia de intrare spre vale

Bate un vant crancen in buza vaii, se vede chiar si un inceput de cornisa noua, reusim cu greu si mai mult in patru labe se ne apropiem de vale ca sa vedem situatia la fata locului. Intr-adevar, ce vazusem de jos ni se confirma si in teren, este zapada proaspata ca la balamuc, scanduri si placi batute de vant, iar branele de deasupra Braului lui Raducu saptamana asta sunt pline cu zapada. Concluzia: deci a nins mai mult decat banuiam. Facem poze cu valea de sus, dar vom reveni curand cand situatia se re-stabilizeaza.

Pe urma o dam mai pe curba de nivel, mai la vale, mai la bete spre Piatra Arsa.

La Piatra Arsa baietii mananca bine, eu imi mentin silueta si mananc din poseta. Cu greu ne urnim la deal, dar nu pt. mult timp, pt. ca in dreptul stanei de sub vf. Furnica facem dreapta paralel cu o vaioaga care duce in Izvorul Dorului.

Coboram putin, dar scurt, iar zapada s-a umezit deja, motiv pt. care eu mereu am impresia ca stau pe loc si senzatia asta imi da o stare de rau, ca pe ceata.

Ajungem si in Izvorul Dorului si o dam pe bine-cunoscutul fir de vale spre Valea Dorului, unde mai facem plaja si mai mancam ceva, dar pe drum il imortalizez pe Tibi, ca are geaca rosie si da bine in poze.

Urcam la Cota 2000 cu telescaunul si schiem pe Carp, unde este groaznica zapada, este cea mai grea zapada pe care am pomenit-o vreodata, schiez in plug efectiv, abia leg doua viraje, motiv pt. care restul echipei face mai bine de o ora jumate pana jos la 1400. De aici eu cu Adi luam microbuzul si ne oprim la gara in Sinaia, unde trebuie sa zambesc frumos la soferul microbuzului de Bucuresti care nu vrea sa ma ia cu schiuri.