Traversare off-road m-tii Intorsurii - Ciucas - 2 mai 2010

Duminica dimineata ne trezim in acelasi spirit de sarbatoare cu care am adormit seara, de 1 mai muncitoresc. Lumea traverseaza de zor podul suspendat peste apa Buzaului cu masina si se intinde la iarba verde, da muzica la maxim ca sa se auda bine si face gratare.


Desi locul este foarte frumos, nu prea avem chef de zabovit pe aici in muzici si fum de mici. E un pic cam prea rupt din serialele de groaza pt. noi si am vrut doar un week-end linistit si tacut in inima muntilor.

Valea si apa Buzaului vazute de la locul de campare din poiana cabanei Valea Neagra

Dupa cum se poate vedea poiana unde am campat este superba, numai ca imediat ce soarele a rasarit, a inceput a se umple de masini din ce in ce mai mult.

Poiana si cabana Valea Neagra inca neaglomerata

Dana se incumeta sa treaca din nou cu masina pe podul suspendat cu cabluri peste apa, oricum alta varianta de iesit de aici nu prea aveam decat prin vad. Scapam cu bine si nu ramanem atarnati deasupra apei, iar podul inca mai este functional.


Odata ajunsi in drumul national asfaltat viram stanga si ne indreptam spre Intorsura Buzaului, unde ne oprim la rezervatia de zimbri (cam putini zimbrii) si de acolo ne hotaram sa continuam spre Vama Buzaului sa vedem ce-o fi p-acolo. Si, cum tot suntem in zona, vedem un drum forestier tentant pe care merge toata lumea cu masinile. Evident, "Hai si noi pe el, sa vedem unde duce". Si incepe un drum atat de frumos, incat ne tot vine sa mergem pe el sa vedem unde ajunge si ce mai descoperim. Si la un moment dat descoperim un nene care culege ceva si cand ne uitam mai bine vedem ca este multa leurda de cules. Clar, ne dam jos din masina si culegem leurda pt. acasa.


Dupa repriza de o ora cu culesul leurdei continuam pe drum in sus si in momentul in care depasim zona de padure deasa, iesim la un semigol alpin si la fiecare 200 de metri facem poze.

La un moment dat, ajungem intr-o mica inseuare cu panorame superbe si acolo ne oprim sa mancam de pranz la un loc amenajat cu masa si bancute.

Panoul amplasat langa bancutele de lemn are niste indicatii, dar nu prea ne lamureste si nu prea ne dam noi seama pe unde suntem, mai ales in lipsa unei harti a zonei la indemana.

Studiind intens singura harta a zonei pe care o aveam, adica harta rutiera a Romaniei, aflam ca acest drum din Vama Buzaului ar traversa cumva muntii Intorsurii si ar ajunge la Maneciu. Ne gandim ca ar fi foarte intersant sa vedem cat mai mult cu efort cat mai putin, caci prea multe nu mai putem face per pedes in putinul timp ramas la dispozitie din restul zilei si ca urmare purcedem mai departe. Continuam sa urcam si drumul trece pe langa un canton.

Identific eu mai tarziu ca fiind cantonul din Pirusca

Apoi drumul trece si prin niste mini-chei - pesemne cheile Strambului (am poza proasta de aici, tocmai incepuse sa ploua), iar apoi drumul continua sa urce sustinut, speram noi spre marele pas de traversare al muntilor.

Drumul urca sustinut si noi facem pauze dese

Intr-un final ajungem intr-un punct unde aflam ca nu se mai poate merge din cauza noroiului abundent si f. derapant, dar eu reusesc sa fac rapid o mica incursiune pana intr-o vasta poiana din apropiere.

In poza de jos si cea de sus este poiana cu pricina, dotata cu cateva stane inactive inca si multa pasune

Ajunsa in varful poienii, imi intorc ochii indarat si identific intr-un fundal f. apropiat varfurile semete ale Tigailor si varful Ciucasului.

Lansez ipoteza ca nu suntem pe drumul cel bun de traversare a muntelui, pt. ca un drum comunal care apare pe harta rutiera ar fi trebuit sa fie mai practicabil si in nici un caz pe harta nu apare ca ar trebui sa ajunga atat de aproape de vf. Ciucas. Niste oameni la lemne pe care ii intalnim mai jos la intoarcere ne confirma ca drumul ducea in Pirusca, iar drumul nostru de traversare spre Maneciu trebuie sa fie mult mai jos intr-o bifurcatie marcata de o borna kilometrica.

Gasim cu mari emotii si cautata bifrucatie si o luam pe drumul corect, care este si mai frumos decat primul. Mai frumos mai ales prin panoramele deosebite pe care le are atat spre muntii Ciucas, cat si spre muchia Predelusului si m-tele Tataru (punctul de legatura cu m-tii Siriu pe la Tabla Butii).

In scurt timp ajungem si in pasul Boncuta, desi nici nu prea ne dam seama ca suntem in pas, nu prea e descoperit si cu vedere asa cum visam noi.

In poza de jos si cea de sus zona pasului Boncuta (cu vedere spre o parte din creasta Zaganu-Gropsoarele din m-tii Ciucas in prima poza)

Coborand din pasul Boncuta ajungem intr-o zona cu bifurcatie de drumuri forestiere, de unde creasta Ciucasului se vede si mai evident.

Dupa ce poposim putin in zona pasului Boncuta la o sedinta foto, mergem mai departe spre Maneciu, trecand pe langa Poiana Stanei si Casa Vanatorului - o mini quasi zona cu cabanute.

Alta bifurcatie, iarasi Radu mi se baga in poza, alte trasee, alte indicatoare

De aici, multe trasee ne indeamna sa luam aminte si sa revenim, asa ca ia uite ce oferta bogata zace ascunsa pe acest drum forestier deosebit de placut si de practicabil.

Primul indicator aflat mai jos de pasul Boncuta

Al doilea indicator aflar chiar in fata cabanei de la valea Stanii

Continuam in lungul Telejenelului si dupa multe alte serpentine si cateva urcusuri si coborasuri ajungem chiar in DN1a, acolo unde vis-a-vis este de fapt manastirea Suzana.

Si un cadou din rezervatia de zimbri.

Mica turma de zimbrii ce sta adunata sub copacul cel umbros

pt. pozele in care apare subsemnata multumesc nespus lui Theo, pt. ca m-a imortalizat