Cu bicicleta prin jurul Brosteniului - 7 noi. 2010

Pentru ca trebuia sa ajungem in satul Brosteni sa vedem o bisericuta de lemn care va fi restaurata, ne hotaram sa punem si bicicletele pe masina ca sa dam o raita prin zona. Zis-si-facut, dupa ce ne oprim de dimineata la biserica din Ludos, ne continuam drumul spre Brosteni, parcand masina chiar vis-a-vis de biserica de lemn din dealul satului.

De la biserica de lemn din Brosteni coboram pe o ulita spre centrul satului si, odata ajunsi in strada principala, pedalam de zor spre iesirea din sat (una din iesirile din sat, desi noi credeam ca este unica). Aveam noi in cap sa ajungem cumva in varful unui deal pe care il alesesem de sus de langa cimitirul bisericii, dar cum odata ajunsi in centrul satului, nu prea ne-am mai dat seama care directie sa o tinem, am continuat drumul inceput pana am ajuns la camp.









Odata iesiti din marele sat Brosteni, descoperim ca de fapt am luat-o intr-o directie complet gresita, Liviu face o intoarcere de 180 de grade, dar nu pe drum inapoi, ci pe un alt drum de caruta care pare-se sa se indrepte spre varful dealului dorit de noi, continuam pe drumeagul respectiv si in curand ajungem sa mergem pe camp la propriu. Un fel de dat la pedale in gol ca sa alunece bicicleta pe iarba. Cred ca are si sportul asta o denumire, dar nu stiu exact care !?

Reusim totusi la un moment dat sa gasim o dara de drum care sa ne conduca in directia dorita de noi, iesind in final tocmai in cealalta ulita a satului. Era de fapt strada perpendiculara pe strada pe care am coborat, respectiv iesit noi din sat. Cu alte cuvinte noi am iesit fix pe unde nu trebuia si pe unde nu vroiam, asa ca ne-am intors pana la urma pe alt drum, ca sa ajungem oarecum de unde plecasem, doar ca un pic mai la vale.

Inspectand un podulet peste un firisor de apa foarte firav

Ajunsi in drumul principal tinem directia dealului pe care intentionam sa il urcam si cand panta devine mai mare incepem sa impingem la biciclete, caci aveam de inaintat si prin iarba, deci nu oricum. Ocolim cu mult talent o stana ca sa scapam de cainii care deja ne latra, iar in scurt timp ajungem in varful dealului La Lacuti, marele deal de altfel (vreo 400 m altitudine scrie pe harta). Sus ni se deschid panorame frumoase, mai ales spre satul invecinat, iar un drum de creasta incepe sa coboare catre micutul catun ce se zareste jos in vale si pare-se sa nu aiba legaturi f. carosabile cu restul lumii.

Vedere din varful dealului La Lacuti spre satul invecinat din vale

Cu privirile atintite spre zarile indepartate ne prabusim la baza unei troite si ne punem pe mancat, incercand sa ne gandim pe unde sa mergem mai departe. Avem noi un plan cu coborat in satul de jos, urcat inapoi si coborat indarat in Brosteni, dar orele fiind inaintate, ne dam seama ca iarasi ne apuca noaptea si nu avea nici un farmec sa nu mai putem face poze chiar deloc deloc prin aceste minunatii de locuri. Ne decidem sa ne intoarcem un pic inapoi pana in drumul ce merge in lungul coamei si de acolo mai continuam pana reusim la un moment dat sa o luam in sus impingand bicicleta pana spre cel mai apropiat varf (are si varf dealul asta, culmea !!!).

Coborand spre Brosteni pe un drum imbarligat ... de fapt nici noi nu prea stim bine pe unde ?!

Din varful dealului admiram apusul si ne hotaram sa nu coboram fix spre Brosteni, ci sa abordam un drum mai ocolit prin dreapta care ne-ar scoate undeva pe firul apei de langa sat. Zis-si-facut, incepem sa coboram, mai intai in gat direct, mai apoi gasim un drum care, desi abrupt, ne duce destul de mult in jos. In dreptul unei stane avem o tentativa sa coboram pe langa stana, dar ne dam seama ca drumul se opreste la stana si ar fi trebuit sa mergem pe coclauri pe intuneric in jos. Ca urmare, tinem drumul care merge in dreapta jos si care evident ca ne duce in cu totul alta directie decat vroiam noi, adica fix in sens opus, dar nah, acuma e drum, nu putem sa facem mofturi. Continuam coborarea pe drum, pt. ca Liviu miroase ca jos la baza dealului probabil vom da peste un drum ce duce spre Brosteni. Deci un drum care da in alt drum care se intersecteaza cu alt drum si de unde se vede alt drum ... drum peste drum, drum din drum, drum dupa drum ... numai drumuri dom'le, plin de drumuri ! Intr-adevar, cum se termina dealul, intram pe curba de nivel pe un drum, dar un drum minunat plin de gropi, gropi care pe intuneric evident ca nu se vad, dar se simt ... vai ce se simt !

Mergem asa pe sub deal noi mult si bine si tot speram ca drumul sa se indrepte spre Brosteni. Ei ash, ce treaba are drumul cu Brosteniul, doar campul are treaba cu satul, drumul merge pe sub deal pana ce trece de un fir de apa si abia atunci reusim sa iesim in strada de unde incepuseram sa impingem bicicletele. Ajunsi in strada ne intoarcem spre directia satului si in scurt timp ajungem in centrul de langa biserica, trecem si pe langa carciuma f. animata de altfel, apoi mai urcam un pic pana la biserica de lemn din deal si dam de a noastra masina parcata frumos pe ulita.

La intoarcere spre Sibiu ne bucuram de zanganitul antenei pe chinga care leaga bicicletele, oprim si verificam mereu sa vedem daca nu cumva ne cad instrumentele pretioase de pe masina, dar ele-s bine ancorate. Revenind in masina, vedem in trei randuri 3 iepuri mari de camp care se uita ciudat la noi, iar noi, insensibilii, ii speriem cu farurile de la masina.