Somewhere, I'm over the rainbow: Creasta Zaganu-Gropsoarele

In dimineata zilei de duminica lenea este mare. Eu cu Mihaela parem ca ne trezim primele, mai facem ce facem prin camera, apoi incepem sa mai vedem care este miscarea prin zona. Cip cu Luci mai misca si ei ceva pe la primus, restul dorm. Adina cu prietenul ei si prietena lui Ada nu mai vin in tura, asa ca vom fi mai putini si ne vom misca mai repede.

Eu cu prietenul Adinei duc masina mea jos in sosea la intrarea in traseul spre creasta Zaganului, a.i. ne intoarcem inapoi cu masina lui la Muntele Rosu si de acolo restul plecam pe creasta evitand dificultatile recuperarii masinii la intoarcere. De data aceasta, avand doua masini la dispozitie si fiind unii dintre noi care nu au vrut sa ma mearga in traseu, ne-am putut permite acest lux, altfel trebuia sa inchidem bucla la final si era cam demoralizanta initiativa.

Poza de grup in fata la cabana Silva (jos Cip si Ada, si sus de la dreapta la stanga: eu, Roxana, Mihaela, Luci, Adelina, Adina cu prietenul ei)

Plecam mai departe in traseu eu, Mihaela, Adelina, Ada, Luci si cu Cip. Cum ajungem pe undeva langa statia seismica, vazandu-se panorama frumoasa spre muntii Grohotis si spre culmea Bratocea, ne asezam in fund si admiram brandusele proaspat iesite din pamant.

Eu cu Mihaela si cu Adelina printre brandusele si ghioceii de curand infloriti (chestiile alea mici din iarba)

Incepem sa urcam spre Muntele Rosu si de acum inainte, pe toata lungimea crestei, ne va insoti panorama spre muntii Grohotis si o buna bucata de vreme indepartata culme a Bratocei si culmea Tigailor pe sub care am fost in ziua precendenta. Nu-mi mai deslipesc ochii de la panorame, desi am facut traseul asta de multe ori, dar de fiecare data este parca la fel de frumos si ii descopar noi si noi locuri incantatoare.

Mihaela, Adelina, Ada si cu Luci urcand pe muchia Muntelui Rosu (avand muntii Grohotis in fundal)

Mergand pe curba de nivel pe sub vf. Muntele Rosu cu vedere spre culmea Zaganu-Gropsoarele

Urcand spre La Rascruce, vedem toate Tigaile si toata culmea Bratocei (pe undeva pe acolo este si varful Ciucas)

Plaiuri domoale, dar vesnic batute de vanturi aprige in urcarea noastra spre saua La Rascruce

Si cam asa arata muchia pe care am urcat pana La Rascruce, avand mereu panorama spre Tigai

Vedere spre saua Chirusca, un unghi mai putin reprezentativ pt. zona, dar util daca vrei sa stii pe unde mergi

Partea cea mai interesanta a turei a fost lupta cu vantul care a batut aprig pana ce ne-am pus noi pe cale pe culmea Zaganu-Gropsoarele. Imi amintesc ca acum ceva ani, in tura cu Tibi, Cezar si cu Crisa pe acelasi traseu, am intampinat un vant, de' am inghetat instantaneu, desi era vara afara (a doua zi era nunta Ralucitei cu Matei, deci eram prin iulie). De data asta suntem in mai, inca mai este zapada, ceea ce ar scuza frigul adus de vant, dar, cu toate acestea, vantul bate mult prea turbat, drept pt. care imi infasor un polar in jurul braului si ii inchid fermoarul in speranta ca imi tine mai de cald.

Ajungand La Rascruce, eu cu Mihaela, Cip pozandu-ne de zor in lupta noastra cu vantul nemilos (vantul ala care nu se vede in poza si nici nu se simte, dar care era omniprezent acolo in teren)

Poza de grup sus La Rascruce (de la dreapta la stanga): Luci, Adelina, Mihaela, eu si Cip si pe jos este Ada

Strapunsi cu totii de frigul adus de vantul nemilos, ne inhainuram care mai de care cu ce avem de vant si incepem sa ne indreptam spre vf. Gropsoarele, fiind primul obiectiv din creasta noastra. Trecem pe langa momaile metalice ale unor foste adapostiri, acum nu se mai intampla nimic acolo, apoi, pe curba de nivel, mergem mai departe spre varf, avand in permanent vedere spre muntii Grohotis, dar si spre culmea Stancoasa mai nou (culme ce coboara inspre valea Stanei).

Se vad panoramele vaste spre culmea Bratocea, asta insemnand ca unde suntem in camp deschis, bate tare si vantul. Apoi, cand incepem sa mergem mai pe langa vegetatie, incepem sa fim mai feriti de vantul aprig, asa ca, desi este in continuare frig, macar nu ne mai ia si vantul pe sus.

Coborand spre vf. Gropsoarele pt. a avea de ce sa urcam mai apoi

Cip, Ada, Luci si cu Adelina pe varful Gropsoarele langa crucea de lemn

Coborand de pe varful Gropsoarele cu vedere spre zona vf. Zaganu si Podul de Arama

Lasam in urma vf. Gropsoarele si pe Mihaela care alearga dupa noi ca sa ne prinda

Depasim zona varfului Gropsoarele si ne indreptam spre zona denumita La Lantul, unde un cablu vanjos invechit de zeci de ani probabil ajuta neajutoratii sa depaseasca o traversare pe stanca. Nu era cazul chiar de lanturi pe aici, dar fiind o zona un pic expusa, pe stanca umeda si iarna mai ales cu siguranta ca este utila ata asta metalica.

Terifiantul lant, pe sub care merge o poteca destul de lata, dar putin expusa unui perete de stanca

Continuam spre zona Podul de Arama, o zona care are o trecere pe sub tot felul de stanci cu tot felul de forme interesante: una este mai ascutita, alta este sub o forma de ou mare si asa mai departe.

Stanci de diferite forme si marimi (este pe alese, dai cu banu', vezi ce iese)

Coborarea unui hornulet spre zona varfului Zaganu (varful ala mic din fundal)

Bifurcatia spre Valea Stanii, undeva fix inainte de varful Zaganu este stalp indicator spre aceasta vale

Pe varful Zaganu pare-mi-se mie ca nu am urcat niciodata si nici de data acesta nu urcam, desi este doar o mogaldeata mica in fata noastra, dar suntem extenuati. Cand se parcurge creasta in urcare de jos de la Cheia, este prea obositor imediat dupa atata urcare sa mai urci si pe vf. Zaganu, iar cand faci creasta in sens opus, este deja la final si ai vazut deja destule panorame interesante. Asa ca si noi incepem sa coboram direct spre stana din Zaganu si mai poposim pe sub peretii de stanci de sub varful omonim.

Dupa popasul facut langa poteca, ne indreptam printre multe lanuri de branduse si ghiocei spre saua de unde se vad in zare muntii Siriu si pe unde sper sa mai merg vreodata cat de curand in aceasta viata - nu de alta, dar este foarte foarte frumos acolo la lacul Vulturilor.

Coborarea pe o culme mov la rasul ierbii de branduse nenumarate, doar a venit primavara

Vedere spre muntii Siriu intr-un plan foarte indepartat, iar fix in vale trebuie sa fie Poiana Stanii

Dupa alte serpentine si strigate de uimire la vederea altor branduse, ajugem si la stana de sub Zaganu. Iarasi imi amintesc de prima oara cand am urcat cu Peter de la Miercurea Ciuc pe acest traseu si am fost fermecata de aceasta stana (imi placeau stanile si pe vremea aceea).