Din nou schi la Sinaia - 11 febr. 2012

Initial, trebuiau sa vina ai mei din Bucuresti in vizita la Sibiu, dar cum au intervenit niste probleme, a picat varianta de week-end si am zis eu ca ma voi duce luni la Bucuresti, de ziua mamei. Si cum Bucurestiul este cam departe, incep eu asa sa rad in barba si sa cuget la o oprire in week-end pe valea Prahovei, adica acasa, nu ?! Doritori din Sibiu evident ca nu gasesc, mi se spune mereu ca "e prea departe", dar cand ti-e dor de locurile acelea, nimic nu este prea departe. Drept pt. care vorbesc eu cu prietenii mei de munte din Bucuresti si se rezolva programul imediat: Florin va veni cu fii-su, Mihnea, si cand aude ca ii propun si un schi de tura, abia asteapta aprobarea de la consiliul de familie. Ramane sa facem duminica o tura pe schiuri si pe urma sa ma ia acasa spre Bucuresti, dar pentru sambata inca nu stiu ce sa fac: altii nu se hotarasc ce sa faca, ca si mine de altfel, asa ca ramane ca oi vedea. Si totusi ma trage pe mine ata sa merg la schi la Sinaia, sus la Cota 2000, nu am mai fost de vreo 2 ani si mi-este atat de dor de partiile mele dragi pe care am schiat inca din liceu, incat ... gata am votat eu cu mine insumi, ma duc la Sinaia sa schiez si sa-mi revad locurile dragi.

Plec vineri pe dupa-masa cu trenul din Sibiu, ajung in Busteni la a mea gazda veche de ani de zile, ma duc sa bag la burta o ciorba tot de burta si un pastrav, asortate cu o cana de vin fiert, episod dupa care cad lata de oboseala pana in orele 22.00. Somn de voie, cu visuri frumoase despre cum este sa revezi locuri dragi ... daaaaaaa, sunt la Busteni, o sa schiez la Sinaiaaaaaaa !

A doua zi de dimineata incerc sa aflu daca merge cabina la Sinaia, dar cred ca am un numar de telefon de la salvamont de acolo mult prea vechi, pe Andrei de la salvamont mi-e jena sa il sun la o ora atat de matinala, asa ca ma risc si ma duc cu microbuzul pana la Sinaia, cu skiurile dupa mine, evident. La Sinaia incep pe rand sa urc cu sirul de cabine si numai ce ma pun la coada de la 1400 si vad ca imi zambeste unul. Ma uit mai bine si imi dau seama ca il cunosc, dragul de Fane, nu ne mai vazuseram de ceva ani si ne cunoastem de pe aici de pe partii de la Sinaia, intre timp are o fetita de 6 luni. Se schimba lumea, dar vechile pasiuni precum schiul la Sinaia raman vesnice. Depanam amintiri, coada trece pe nesimtite, ajungem sus la Cota 2000 si incepem ziua de schi cu un ceai. Vorbim de unul de altul care veneau pe la Sinaia la schi si taman bine ca tocmai apare si Titi cu urmatoarea cabina. "Hai Titi ca tocmai vorbeam de tine !". Incep sa ma simt bine, incep sa ma simt acasa, ma intalnesc cu atatea vechi cunostiinte, de' nu imi vine sa cred. Si, ca sa fie setul complet, Titi ne spune ca in cabina urmatoare urca si Mani, deci e si Mani la schi azi. Cand apare Mani din cabina, imbratisari si pupaturi, ne bucuram de revedere si mai ne punem pe depanat amintiri, in timp ce ne pregatim claparii si schiurile de o coborare.

Titi, Fane si cu Mani (cel care face cu mana) sus la Sinaia - Cota 2000 pregatindu-se de plecare

Mai il vad si pe Mitza, mai apare si Vladone cu care faceam cursuri de catarat la panoul de la Ecran Club, lume veche, vremuri noi si vorba aia: "Lupu-si schimba parul, dar naravul ba !" Un schi la Sinaia nu se compara cu nimic in lume si, chiar daca as avea toate partiile din Austria langa mine, eu tot as veni sa ma mai dau din cand in cand si la Sinaia, ca e acasa, am crescut aicea cu schiurile in picioare, aici am invatat sa schiez.

Cabana Miorita vazuta de la Sinaia - Cota 2000, prin dreapta ei pleaca Drumul de Vara si trece pe langa telescaunul refacut

Prima coborare o facem pe drumul de vara, care pleaca din dreapta Cabanei Miorita, combinat cu traversarea spre Papagal si apoi intrarea iar in drumul de vara, apoi pe la stana de sub Tarle si iesire la cota 1500. Un fel de degustare din toate traseele, asa ca dupa o pauza lunga de ski.

In poza de sus si cea de jos, vedere din Drumul de vara, respectiv spre vf. cu Dor

Ne place prima coborare, asa ca mai o repetam de cateva ori in aceeasi combinatie, caci zapada pare buna daca nimeresti partea unde este tare si indesata de vant. Daca nimeresti insa crusta, te-ai cracanat prin tonele de zapada de dedesupt. Toata lumea are acuma schiuri d-alea late rau detot cu care pluteste efectiv prin orice zapada, numai eu cu Legendurile mele de legenda ma cam afund, desi-s schiuri de free-ride, dar trebuie sa am si eu muschi de free-ride antrenati sa stau mereu pe spate ca sa le tin varfurile afara din zapada mare. Rade lumea de mine ca am ramas cu schiuri vechi, dar rad eu in barba ca stiu ca la primavara o sa-mi fie foarte bine sa merg cu ele pe piei de foca pana la vreo vale de abrupt.

Mai incercam apoi si un Karp, moment in care eu ii pierd pe baieti ca desi am schiat 5 zile in Austria cate 8000 m diferenta de nivel / zi, se pare ca s-a si pierdut antrenamentul. Astia au picioare din beton, Mani abia daca il vad facand cateva viraje, in timp ce eu crosetez zapada ca sa nu prind viteza cumva si sa ma vad cu genunchii rupti.

In poza de sus si cea de jos, caldarea de sub Cota 2000, respectiv fata mare a Karpului vazuta de jos

Dupa Karp incercam si Tarlele o data, dar nu ne place atat de tare, asa ca revenim la Papagal si apoi iar la Karp, vreo 7-8 coborari cred ca am facut in total de la 2000 la 1400, timp in care imi tot doream ca totusi sa mearga mai incet baietii astia, sa nu ma mai alerge atata. Eu ramaneam mereu in urma pe portiunea inferioara si apaream ca un fluturas dupa ce ei ajunsesera de mult la cabina de la 1400.

Babilonia de telecabine, gondola si telescaun de la Sinaia - Cota 1400

Cum imi doream sa mai ajung si prin valea Dorului si sa vad marele nou telescaun de pe valea Soarelui, taman bine ca baietii m-au dus numai pe sub telecabina. Partea ciudata este ca telescaunul si cabina inteleg ca sunt pe cartele diferite, nu s-au inteles astia de la primarie cu cei de la cabina sa faca un skipass comun?! Dar totusi partea pozitiva este ca am vazut ratrac bagat prin locuri pe unde altadata munceai serios prin zapada ca sa cobori, partia noua pana in Sinaia este largita si ajunge val vartej la statia de telegondola, iar stana parasita de sub Tarle acuma este o cabanuta cocheta cum sunt cele din Austria de pe partie (pt. un ceai, o ciocolata calda, o supa la pranz etc).

Coborarea din drumul de vara pe la stana de sub Tarle (stana este casuta de pe partie de jos)

In planurile mele ne-premeditate, eu as fi vrut sa cobor si pe Drumul Vechi pana jos in Sinaia, pe langa Pelisor (alta casa de-a mea de prin facultate), dar poate data viitoare, deocamdata m-a furat peisajul noii partii pana in Sinaia si am vrut sa o testez. Ajunge pana la telegondola, ceea ce este cam naspa daca nu esti cu masina, eu am avut prieteni buni care m-au coborat de acolo down-town si pe deasupra am fost dusa ca printesa si pana acasa in Busteni. Acasa se repeta figura cu mancatul pana crap, desi puiul comandat nu mi s-a parut a avea gust de menta cu portocale cum scria in meniu, dar trecem peste, cert este ca ma bag in pat si mai devreme, ca am schiat de' am rupt si astept cu nerabdare tura surpriza cu Florin de a doua zi - apai chiar ca a fost surpriza, nu ma asteptam de la Florin la asa ceva. De obicei eu trageam de el, de data asta s-a intors insa roata !