Despre Programul Insanity Beach Body - ianuarie / martie 2013

Avand in vedere ca dupa mutarea in Sibiu am avut o perioada mai de stagnare/ pauza / lalaiala in ale mersului pe munte cu ture mult prea usoare si nesolicitante fizic, conditia mea fizica a scazut drastic si corespunzator (spre disperarea mea). Am mai avut apoi si dureri de spate de la stat la birou, a urmat perioada de stagnare din cauza unei recuperari gresit recomandate pana am ajuns la actualul terapeut care se orienteaza la modul general si nu strict numai dupa carti. Nu mi-a interzis sa fac sport, dar mi-a recomandat sa o las mai moale cu unele chestii care-mi solicitau spatele in perioada asta de recuperare. Desi fiind membru CAR, cu colegii de club nu prea reuseam sa ma sincronizez, caci toate iesirile se organizau cu plecare din Cluj si eu venind din Sibiu cam de putine ori am fost pe aceeasi felie, dar in schimb cu carpati.org a fost foarte bine, caci acolo veneau oameni din toata tara la ture si atunci mi-era mai usor sa ma lipesc de cineva cu transportul. Ca urmare am inceput sa ies mult mai des pe munte si imi doream tot felul de ture, cum imi dorisem eu dintotdeauna, doar ca ma stresa ingrozitor sa vad ca scrie organizatorul 15 h durata turei. Eu nu rezist la asa ceva, imi ziceam eu cu un scepticism total. Probabil ca da, nu as fi rezistat si ma enerva ca nici nu stiam cum sa ma antrenez pentru chestii d-astea hard-core pentru mine la momentul respectiv, decat tot mergand in chestii hard-core, dar nu aveam cu cine, cineva care sa si astepte dupa mine daca totusi pic lata. Deci nu se potrivea nicicum. Si nici acum nu cred ca se potriveste si nu cred ca rezist f. bine la 15 h de tura, dar macar fac ceva pentru asta, pe cand atunci, nici nu stiam cum sa fac prea multe, cum sa imi cresc rezistenta la efort fizic. Am facut aerobic, a fost ok, doar ca ma durea spatele foarte tare la abdomene, am facut aqua gym, doar ca eram prea putine s-au abandonat cursurile, am facut 3 luni la sala de fitness, merge bine, dar ma plictiseau ingrozitor exercitiile alea atat de statice si alergatul pe eliptica, parca eram un sobolan in cusca, nu era pentru firea mea activa, mai ales ca eu nici nu vroiam pachete de muschi. Apoi m-am dus la kangoo si rebound AAS (la trambulina) pentru ca imi amortizau sariturile si nu aveam impact pentru coloana. Dar intre timp aflasem de Insanity.

Vad de ceva vreme pe la unu altu ca face programul Insanity Beach Body. Mai, fir-ar sa fie, ce-o  mai fi si asta ?! Ma uit, mi se pare interesant, dar pare pentru profesionisti, n-am cum sa ma antrenez eu cu asa ceva. Si totusi vad la un "friend" de pe Facebook ca se tine de treaba si nu pare sa fie angajat la fortele speciale, de' s-a apucat sa se antreneze asa. N-am eu timp de asta, 6 zile pe saptamana sa fac in fiecare zi asta, nu, n-am timp, negatii peste negatii, scuze peste scuze. Dar, un mare DAR exceptia confirma regula. Poate intr-o buna zi am sa ma apuc si eu de programul asta. Oi vedea eu cand, cand oi calatori si nu pot sa ma duc la sala, la kangoo si la toate minunile de sporturi pe care le tot experimentez prin Sibiu.

Totusi, cugetam eu asa in sinea mea si il intreb pe terapeutul meu daca am voie sa fac asa ceva cu problemele mele de coloana. Zice ca o sa se uite pe filmulete si timpul trece, vin sarbatorile, nimeni nu are timp, asa ca ma consolez cu ideea ca eu nu pot sa fac acest program. Ma duc la kangoo, ma duc la rebound, streching si tot lucrez zi de zi corpul avand in vedere ca am prins o oferta cu abonament nelimitat de sarbatori. Si cum romanul trebuie sa profite orice lucru gratis, ma duc zi de zi si nu ma las si incep sa vad cat de bine ma simt facand sport in fiecare zi, 1 h - maxim 2.

Intr-o buna zi imi spune terapeutul ca s-a apucat si el de antrenamente (el vrea sa se ingrase) si face Insanity si ca este super fain, gandit extraordinar programul si ca pot sa-l fac si eu, ca nu-mi face rau, dar sa am grija, ca sunt nebuni aia, poti sa te inrolezi la fortele speciale dupa ce termini antrenamentele de 2 luni. Sa vedem cand oi avea timp, ca acum merg si la kangoo si la streching, nici sa obosesc corpul la maxim nu mi se pare ok, sa vad in vacanta. Cum mi se termina abonamentul nelimitat la sala, dau si eu iama in Fit Test-ul care se face la inceput ca sa vezi ce poti sa faci inainte de antrenamente.

Interesant ! Eu nu as fi facut sport acasa de una singura nici sa ma tai, dar uitandu-ma la T Schaun cum zbiara la noi si te tine motivat sa lucrezi, incepe sa imi placa. In sfarsit ceva care mi se potriveste sa fac pe cont propriu. Nu-mi vine sa cred, nu stiu de ce sa ma mai bucur: ca nu ma plictisesc sa lucrez singura acasa sau ca reusesc sa ma tin cu chiu cu vai de ritmul impus. Oricare ar fi ideea, eu ma simt bine dupa prima incercare si sunt motivata sa continui. Am sa prezint mai jos rezultatele inregistrate de mine asa cum mi-am simtit eu evolutia de la inceput si pana la sfarsitul celor doua luni. Am scris de fiecare data dupa fiecare antrenament ca sa imi dau seama daca am progresat sau nu, daca am stagnat sau nu, daca ma simt mai bine sau nu etc etc etc.

JURNALUL MEU INSANITY: Fit Test-ul (joi): mi s-a parut cum nu se poate mai stupid sa sar in toate partile numai ca sa imi notez pe foaie de cate ori am sarit la fiecare exercitiu. Dar cum sunt curioasa din fire am zis ca hai s-o fac si p-asta. Mi s-a parut ca m-am miscat groaznic, cel putin la flotari eram mai mult pe jos decat pe deasupra pardoselii.

I SAPTAMANA: eu nu am inceput programul de luni, ci de vineri, ca asa s-a nimerit, dar asta nu am considerat ca este un impediment, mai ales ca stiam ca daca merg si pe munte in week-end-uri nu o sa ma pot tine de calendarul strict, ci va trebui sa ma adaptez. Ok mi-am zis, cand nu am timp sau cand sunt plecata, imi iau pauza si gata. Chiar si ei dau o zi de pauza corpului, deci cu atat mai mult, daca merg si pe munte nu o sa-mi pierd conditia fizica atat de mult dorita de mine. Trebuie sa mentionez insa ca din start eu am zis ca nu fac flotarile integral pentru ca mi se parea ingrozitor si eram in patru labe efectiv, dar am zis ca fac semi-flotari (punand genunchii jos, reduc din greutatea corpului sau nu fac flotarea cu pieptul pana jos). Am adaptat astfel incat sa mi se potriveasca si mie programul asta de forta.

- 1-a zi - Pylometric Cardio Circuit (vineri): am facut febra musculara la numai 3 h dupa antrenament si mai ales unde nu ma asteptam ca am 1 mm de muschiulet. Ei bine este fix muschiuletul din plexul solar (peste coastele mele pe care mi le numar lejer) si muschiuletul ala fusese lucrat la maxim si culmea, nu la exercitiile de forta & cardio, ci la cele de streching care intind si urechile vorba aia.
- a 2-a zi - Cardio Power and Resistance (sambata): in ciuda febrei musculare am facut exercitiile si m-am simtit bine, doar ca la cateva ore febra musculara s-a extins in corp printr-o senzatie de febra generala. Stiam insa ca este de la febra musculara si nu m-am speriat. Am luat un paracetamol, ca aspirina nu aveam in casa si la 10 seara m-am dus la culcare, am dormit bustean si a doua zi eram ca noua cu fundita.
- a 3-a zi - Cardio Recovery (duminica): slava cerului ca este programul de recuperare si se face numai streching, dar te pune sa stai in niste pozitii, de' zici ca nu este  adevarat. A fost recuperare de la cardio, dar au lucrat muschii si am transpirat la streching, de' ziceai ca fug la maraton.
-a 4-a zi (luni): am fost foarte ocupata si nu am mai avut cum sa fac, ma simteam si destul de solicitata si am zis ca eu o sa fac 2 zile de recuperare pe saptamana in loc de una, asa ca am ales recuperarea
- a 5-a zi - Pure Cardio (marti): eram cu febra musculara deja terminata de mult si abia asteptam sa fac antrenamentul. In ritmul meu, cu pauzele mai lungi de 30 de secunde, dar il duceam la capat.
- a 6-a zi - Pylometric Cardio Circuit (miercuri): dupa ziua asta ar fi urmat ziua de pauza, pe care eu nu am luat-o, avand in vedere ca o luasem mai devreme si avand in vedere ca ma simteam f. bine si avand in vedere ca oricum urma sa intrerup in unele week-end-uri.

II-a SAPTAMANA: avantajul pe care mi l-au dat antrenamentele video a fost ca atunci cand vroiam pauza mai lunga de 30 de secunde cat se dadea in mod normal, ei bine, eu mi-o ofeream. Pauza cel mult o luam pana mi se mai linistea iarasi pulsul (din pacate nu aveam aparat de masurat), dar chiar in 30 de secunde nu ma simteam apta ca sa fortez la a doua serie. Asa ca eu luam un minut doua de pauza in loc de numai 30 de secunde. Daca era vorba insa de streching care nu ma topaie in toate partile, ei bine, aici era altceva, acolo luam pauza regulamentar de 30 de secunde.

- a 7-a zi - Cardio Power and Resistance (joi): chiar daca nu tin fix ritmul celor de pe film, incep sa combin semi-flotarile cu flotari. Mai sa fie ?! Bune si semi-flotarile la ceva, uite acum am ajuns sa simulez niste flotari cat de cat in ritmul lor. Semi-flotari fac relaxat in ritmul lor, dar flotari incep sa fac asa putin cat sa nu cad lata. Nu stiu cat de corect oi face eu toate exercitiile, dar macar ma stradui si transpir de' numa' si beau apa de numa' si ma simt bine de' numa'.
- a 8-a zi - Pure Cardio (vineri): este criminal circuitul asta, eu trebuie sa fac pauze intre seriile de rezistenta de 1 -2 minute, ca altfel ma seaca, abia imi mai misc picioarele, dar ma consoleaza gandul ca vad ca si cei din sala sunt distrusi si vor pauze. Iarasi nu stiu cat de corect fac eu exercitiile, dar curg apele pe mine in cea mai mare fericire, deci un efect am garantat.
- a 9-a zi - Cardio Circuit (sambata): la incalzire nu mai obosesc deloc, doar simt ca intr-adevar ma incalzesc. La prima parte cu 3 serii si pauze am reusit sa respect pauzele de 30 de secunde, la partea a doua insa la seriile pe baza de flotari mi-am luat pauze mai lungi. Muncesc flotarile alea din picioare de n-ai zice. Dar uite-ma din nou la final. Rezista Iuliana !
- a 10-a zi - Cardio Recovery (luni): dupa o zi de pauza (fiind duminica am fost la schi asa ca iarasi am intrerupt antrenamentele, dar revin in forta). Am facut toate exercitiile frumos ca un copil cuminte, doar ca la flotari si la exercitiile de stat in sezut am mai trisat.
- a 11-a zi - Cardio Power and Resistance (marti): am inceput sa nu prea mai am chef sa fac exercitiile, deja le-am invatat, as vrea ceva mai variat, dar inca rezist ca nu vreau sa imi pierd conditia fizica dobandita. Trebuie insa neaparat sa imi iau niste adidasi special pentru asta, ca ma dor falangele degetelor de la picioare de cat am sarit desculta pe parchet. Mare tampenie ! Fac in continuare pauze mai lungi decat 30 de secunde, chiar nu vreau sa trag de mine la maxim.
- 2 zile de pauza de Insanity (miercuri, joi): aia nu inseamna ca nu am fost la sala la Body Forming (tonifiere musculara - program mult mai lejer insa). Am facut pauza pentru ca mi-a iesit capatul de la un nerv pe osul sacru si eram intepenita total, motiv pentru care am ales sa fac ceva mai lejer, spre seara durerile deja ma lasasera si am fost apta apoi de o noua zi.
- a 12-a zi - Pure Cardio and Cardio ABS (vineri): prima data in aceasta serie de antrenamente ca apare si modulul de abdomene. Pana acum era numai modul de Pure Cardio, acum insa dupa ce te-a topait bine de' se reaseaza toate organele prin tine, te mai baga la inca un modul suplimentar (bonus) de abdomene. Sunt oarecum nervoasa, nu stiu ce urmeaza, nu stiu daca ii voi face fata, dar abia astept sa inceapa.

O SAPTAMANA PAUZA: Sunt in pauza, nu ca as fi vrut eu, ci pentru ca in week-end am fost pe munte si oricum am facut acolo miscare, chiar nu mai aveam cum sa fac si programul cand reveneam acasa (eram in primul rand obosita de nesomn, chestie pe care eu o urasc la ture si este un compromis enorm pentru mine), DAR si pentru ca am facut de data aceasta o intindere la laba piciorului stang (chiar la falange), durerea accentuandu-se mai ales dupa ce fac sariturile de la cardio, o pauza care nu stiu cat va dura, inca ma doare, am fost insa luni la Body Forming si ieri am facut programul de Cardio Recovery in lipsa de altceva.

III-a SAPTAMANA: Abia astept sa reiau programul si sa vad daca mai pot tine pasul. Uitandu-ma peste programari am vazut ca toata prima luna se fac aceleasi programe, doar ca in ordine diferita. Asa ca daca cu aceleasi programe am inceput de la zero, oi putea acum sa continui intr-un ritm mai lent dupa o saptamana de pauza. Ma simt bine si vreau sa fac din nou mai multa miscare.

- a 13-a zi - Fit Test (luni): am reluat programul dupa o saptamana. Inca ma doare laba piciorului stang, dar cu adidasi in picioare (si nu desculta !!!) este suportabil. Nu mai este nici umflat piciorul si nu m-a durut mai tare dupa exercitii. Era si cazul !

Rezultatele la test .... unele incantatoare (mai ales la flotari), celelalte deplorabile, dar dupa o saptamana de pauza, ce pretentii pot sa mai am. Deci:

Switch Kicks: de la 74 la 82
Power Jacks: de la 43 la 46 (cu greu am mai bagat 3 in plus ... asa m-as fi oprit !)
Power Knees: de la 60 la 90
Power Jumps: de la 25 la 25 (cu greu am scos rezultatul de la primul test ! Urasc sariturile)
Globe Jumps: de la 10 la 11 (uneori aveam impresia ca nu o sa fac nici macar 8 !)
Suicide Jumps: de la 15 la 18
Push Up Jacks: de la 15 la 31 (desi nu am facut flotarile complete, este o surpriza placuta, nici prima oara nu le facusem pana jos, deci am progresat vizibil !)
Low Planque Oblique: de la 30 la 40

- a 14-a zi - Pylometric Cardio Circuit (marti): incalzirea am facut-o fara pauza, si pauzele de la cardio apoi mi s-au parut in regula, nu prea scurte. Si daca ma uit mai bine la astia de la sala, imi dau seama ca am inceput sa fac bine exercitiile, nici ei nu sar cine stie ce, si ei sunt obositi.
- a 15-a zi - Pure Cardio and Cardio Abs (miercuri): a fost bine pana la cele 15 minute de cardio pe care a trebuit sa le impart in doua cu o pauza de cateva minute dupa maretele sarituri. Si ca sa fie setul complet, mi-au mai bagat sarituri si la abdomene, nu prea inteleg eu cum se lucreaza abdomenul din sarituri, desi da, se simte ca il incordezi, dar uite cum se lucreaza toti muschii prin sariturile astea.
- a 16-a zi - Cardio Recovery (joi): am facut toate exercitiile destul de bine, doar ca ma omoara pozitiile alea de echilibru pe o parte si mai imi si aluneca adidasii pe parchet, fac de doua ori mai mult efort ca sa supravietuiesc acestor exercitii.
- a 17-a zi - Cardio Power and Resistance (sambata): din pacate ieri nu am mai apucat de nici o culoare sa fac programul, asa ca mi-am luat acea zi de pauza, dar tot din pacate nu reusesc sa ma tin de program pentru ca si maine dumininica o sa ma duc pe munte si consider ca este prea mult sa fac si tura si programul. Programul de sambata l-am facut insa destul de ok, am inceput sa fac mai legate sariturile alea, laba piciorului nu ma mai doare, asa ca in sfarsit pot spune ca se vad niste rezultate. Nici pauzele dintre exercitii nu trebuie sa le mai fac asa de mari, uneori chiar fac regulamentar numai 30 de secunde, desi daca fac pauza mai mare se simte ca am randament mai bun. Alternez si eu.
- a 18-a zi - Pylometric Cardio Circuit (luni): ieri am facut o tura de 8 h pana la Cabana Prejba si inapoi, asa ca o sa consider ca face parte din antrenamente in lipsa de a mai putea face ceva. Interesant este si ma bucur foarte tare ca la exercitiile de cardio incep sa pot tine pasul cu ei. Nu ridic eu genunchii foarte mult sus, nici nu imi dau suturi in fund, dar cu siguranta am cu totul alta usurinta in a face exercitiile. Ieri la Prejba parca zburam la deal. Am reusit sa fac exercitiile de azi aproape cu pauzele normale de 30 de secunde. Am facut prostia insa sa fac programul dimineata fara sa mananc, doar cu o cafea si mi-a fost destul de rau, chiar greata. Nu trebuie sa mai repet greseala asta.
- a 19-a zi - Pure Cardio and Cardio Abs (marti): Incalzirea de 3 serii reusesc sa o fac fara pauza, am facut pauza doar dupa clasicele sarituri in sus de la cardio. Sariturile alea ma omoara ! Dar dupa aceea nu am mai avut nevoie de pauza pana la sfarsit. Nu ma las eu pana jos la toate exercitiile bazate pe genoflexiuni, dar sper ca voi progresa in timp. Abdomenele, unele-s relaxare, altele-s crima si pedeapsa. Daca ma mai pune sa sar, tiiiiiiiiiiipppppppppppppppp !
- a 20-a zi - Cardio Power and Resistance (miercuri): inca de la primele exercitii de streching am reusit sa fac o intindere la muschiul pectoral de pe dreapta. Cu ocazia asta am observat cat de mult sunt folositi acesti muschi, mai ales la sarituri, se incordau pectoralii mei ca sa sar cu genunchii sus de numai. Unele exercitii le-am facut foarte greu, pentru ca daca se racea un pic muschiul ala intins ma durea. Incep sa nu ma mai simt deloc obosita dupa program, nici foamea disperata pe care o simteam la inceput. Sa inteleg ca a inceput corpul sa se obisnuiasca cu efortul asta.

IV-A SAPTAMANA: saptamana asta o sa plec in Austria la schi, asa ca nu prea cred ca voi reusi sa fac toate exercitiile din program. Vineri si sambata vom fi pe drum, deci pierd din start doua zile, luni am facut exercitiile de sambata, deci iarasi am mai pierdut o zi. Asta este program de oameni neocupati mai frate ?! Trebuie insa neaparat in Austria sa fac macar exercitiile de streching, altfel o sa cam am probleme cu coloana de la schiat. Deci va urma o pauza pana la inceputul lui martie caci plec la ski in Austria. Astazi nu am mai facut antrenamentele, ca simt un junghi pe undeva prin stanga si nu vreau sa ma trezesc in carje prin Austria. Dar astept cu interes sa reiau antrenementele, mai ales ca am gasit si aquagym in Sibiu acum la Baia Neptun.

- a 21-a zi - Pylometric Cardio Circuit (luni): proaspat revenita din Austria de la ski, am facut doar niste exercitii de streching acolo, dar pot spune ca la 5 zile intense de ski nu am facut deloc febra musculara si nu am obosit nicidecum, as mai fi putut sa duc mult si bine si cu siguranta acesta nu este decat meritul Insanity. Plus ca nu m-a mai durut deloc spatele, un mare merit au deci aceste exercitii de streching. Se pare ca nu mi-a pierit foarte repede conditia fizica dobandita, am facut exercitiile parca mai bine, probabil datorita pauzei si odihnei corpului.
- a 22-a zi - Cardio Recovery (marti): incep sa imi intru in ritm, am facut frumos exercitiile, l-am cam injurat eu p-asta de cateva ori la niste exercitii de echilibru, dar merge.
- a 23-a zi - Pure Cardio Recovery (miercuri): din pacate nu am simtit ca este ok sa fac si partea de Cardio Abs, nu ca nu as fi putut, dar nu-s intr-o perioada foarte buna, asa ca le las sa le fac in alta zi.
- a 24-a zi - Pylometric Cardio Circuit & Cardio Abs (duminica): 3 zile de pauza din motive tehnice in luna asta, asa ca duminica abia astept sa fac ceva si sa ma misc, caci sambata am fost cu bicicleta si am fost rupta, chiar nu mai puteam sa fac si Insanity. Reusesc in sfarsit astazi sa termin a patra saptamana de exercitii, desi la mine este a nu stiu cata saptamana de cand am inceput programul, dar l-am facut cu pauze.

V-A SAPTAMANA (zilele 25, 26, 27, 28): in sfarsit am ajuns la saptamana de recuperare, sunt foarte curioasa ce-mi va rezerva ?! Toata saptamana am de facut Core Cardio & Balance, miram-as eu sa nu ma plictisesc sa fac aceleasi exercitii in fiecare zi. La inceput exercitiile mi s-au parut bataie de joc, am crezut ca face asta misto de mine. Dupa fiecare exercitiu scuturam picioarele, ne arata exercitiul urmator si abia pe urma lucram. Deci timp destul sa ma odihnesc. D-asta se si numeste saptamana de recuperare, ideea este sa nu mai tragi de tine si sa nu fii obosit dupa program. Doar ultimele 2 exercitii in care trebuie sa soliciti mult picioarele si abdomenul mi s-au parut criminale, pozitia sezutului orice as face nu pot sa o fac legat chiar de la cap la coada, mai imi iau cateva secunde de repaus. Si pentru ca evident ca dupa 4  zile de Cardio Recovery m-am plictisit de aceleasi exercitii si nu mai aveam tragere de inima sa le fac inca 2 zile, m-am gandit ca eu oricum nu am facut programul intensiv 6 zile pe saptamana cum vroiau ei, asa ca nu sunt muschii atat de obositi ca sa trebuiasca sa ii odihnesc atata ... deci pot sa ma apuc de a doua luna !

VI-A SAPTAMANA: incepe partea a doua a programului, care nu stiu ce imi va rezerva. Sunt oarecum nervoasa ca nu stiu daca voi face fata exercitiilor, dar macar sunt dispusa sa incerc si sa experimentez lucruri noi. Daca pot bine, daca nu pot iarasi bine, gasesc eu o solutie, ma adaptez eu cumva ca sa fie si pe placul meu.

- a 31-a zi - Max Interval Circuit (sambata): astia vroiau sa fac Fit Testul la inceput, dar nu am nici un chef si fiind prima zi din a doua luna care este mai grea, nu vrea sa ma obosesc la maxim. Asa ca sar de fit test si ma bag direct la circuite, sa vad care este treaba. Treaba sta foarte bine, in sensul ca in a doua luna antrenamentele dureaza mai mult, nu-s neaparat mai grele exercitiile (ceea ce ma speria pe mine). Bine sunt mai grele, multe combinate intre ele, dar nu imposibile. Acum deja mi-am invatat cat de cat corpul, stiu ca este mai bine sa imi dau pauze de 1-2 minute in loc de 30 de secunde, ca sa mai imi scada putin pulsul care parca este in mountain-russ si ca sa fiu capabila sa fac exercitiile mai corect dupa aceea. N-am tras de mine, fiind prima zi din a doua luna de antrenamente am zis sa vad cum reactionez si eu zic ca am reactionat chiar bine detot, nu pot spune ca ma simt obosita acum sa cad din picioare, dar cel mai tare ma enerveaza ca la unele exercitii (cum ar fi tot felul de variante de flotari) nu pot sa respir si le fac mai mult tinandu-mi respiratia, ceea ce cu siguranta nu este corect. Mai cercetez !
- a 32-a zi - Max Interval Pylo (duminica): pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Dupa o luna de antrenamente am invatat in sfarsit si eu ca dupa ce te incalzesti mai usor, poti sa tragi de tine ca sunt incalziti muschii. Mi-a placut parca mai mult antrenamentul de azi, desi m-a pus de cateva ori sa sar cu genunchii sus, chestie pe care o urasc, dar imi place foarte mult ca imi combina flotarile (tot partial le fac) cu alte exercitii, astfel ca dupa ce tragi de tine si soliciti o anumita grupa de muschi, pe urma ii relaxezi si treci la urmatoarea grupa de muschi. Pauzele le fac in continuare mai mari, de vreo 2-3 minute, nu am inca cum sa imi verific pulsul, asa ca mi se pare mai ok sa nu trag de mine.
- a 33-a zi - Max Cardio Conditioning (luni): iara m-a pus sa sar. Deci eu la sarituri sunt distrusa efectiv, as face orice fel de exercitii, dar nu sa sar cu genunchii sus, orice fel de saritura, dar nu cu genunchii sus. Nu mi s-au parut foarte grele exercitiile (cu exceptia flotarilor care inca sunt o necunoscuta pentru mine), evident cu pauzele mele umflate de rigoare. Teoretic mare parte din exercitii trebuia sa le fac fara pauza, ei bine, eu cand vedeam ca se termina ciclul si incepe altul imi luam o pauza.
- a 34-a zi - Max Recovery (marti): recuperarea este exact cea de la luna precedenta, asa ca nu sunt foarte afectata de vreo noutate, ma intreb oare daca chiar nu putea sa mai inventeze ceva.
- a 35-a zi - Max Interval Circuit (joi): oboseala nu ar fi neaparat problema, ci repetarea exercitiilor si faptul ca noile antrenamente dureaza cam o ora, ceea ce inseamna mult mai mult din timpul meu si mi-este din ce in ce mai greu sa fac asta.
- a 36-a zi - Max Interval Pylo (vineri): programul asta cu exercitii cred ca se repeta cel mai mult si nu imi place deloc, am inceput sa ma plictisesc si ma enerveaza, simt ca incep sa imi modelez si sa imi schimb viata dupa Insanity si nu imi place asta, ajung la monotonie si asta ma aduce la disperare, simt ca parca as intra intr-o relatie de dependenta cu programul asta si nu vreau sa ajunga sa imi controleze viata, prea incepe totul sa fie mecanic. Programul asta este pentru obsedati, nu pentru cei care vor sa il faca doar de antrenament.
- a 37-a zi - Max Cardio Conditioning (miercuri): am facut o pauza suficient de mare avand in vedere ca nu am avut deloc timp sa fac o ora exercitii si pe deasupra iarasi ma ingrozea faptul ca trebuia sa repet aceleasi exercitii. Pentru pishicul meu care are nevoie de varietate, sunt foarte bune zilele de pauza.
- a 38-a zi - Max Interval Circuit (joi): dupa o zi de pauza ar fi trebuit sa ma simt mai bine, dar nu e asa, pentru ca m-a pus naiba sa ma duc si la aqua gym si cand am revenit seara la Insanity eram cam obosita.
- a 39-a zi - Max Interval Pylo (vineri): avand in vedere ca dupa-masa am plecat in tura in Vrancea, a trebuit sa fac antrenamentul de Insanity dimineata, cu doar un ceai la bord si trei fructe bagate in shake, ceea ce nu este deloc o idee buna, cel putin nu pentru mine, am nevoie de mancare mai consistenta in ziua in care fac antrenamentele.
- a 40-a zi - Max Cardio Conditioning & Cardio Abs (marti): avand in vedere ca am fost pe munte in week-end mi-am acordat totusi o zi de pauza, asa ca fiind prea odihnita am sarit peste Max Recovery pe care il las pentru mai incolo si am trecut direct la facut norma dubla de Cardio si Abdomene. Nu am facut continuu antrenamentele de Cardio, m-am oprit mai ales dupa clasicele sarituri pe care le urasc din tot sufletul. Deja nu ma mai stresez ca eu stau mai mult in pauze: unele pauze le tin la 30 de secunde, la altele chiar am nevoie sa stau mai mult sa mi se linisteasca pulsul. Nu am inca aparat de masurat bataile inimii, dar stau cat simt eu ca este nevoie. Nu vreau sa trag de mine. Programul special de abdomenete este la fel cu cel din luna precedenta, alte sarituri cu genunchii sus, nu stiam ca astea intaresc abdomentul, dar in fine, daca asa zic ei, asa sa fie. Oricum arat ca din reviste acum, am un abdomen cu patratele de numa' numa' !
- a 41-a zi - Core Cardio and & Balance (miercuri): prima oara in a doua luna ca se face recuperarea din saptamana de pauza. De data asta mi s-au parut chiar foarte relaxante si usoare exercitiile. Chiar mi-au mers la sufletl.
- a 42-a zi - Max Interval Circuit (joi): trebuia sa fac si Fit Testul, dar mi se pare prea dur sa le fac pe toate odata, asa ca am sarit si aceasta evaluare si o s-o fac altadata separat. Exercitiile parca nu mi s-au parut atat de grele, dar avand in vedere ca eu le fac in alt ritm si cu alte pauze intre zile, poate ca are si asta un efect.
- a 43-a zi - Max Recovery (duminica): am avut 2 zile de pauza din motive tehnice, asa ca bag recuperarea restanta de saptamana trecuta in aceasta sfanta zi de duminica. Am descoperit de fapt o noua recuperare, de numai jumatate de ora, asta este de fapt adevarata Max Recovery, eu facusem in prima ora Cardio Recovery pentru ca erau gresit scrise titlurile la filmulete. Recuperarea asta de jumatate de ora este chiar lux pe langa antrenamentele de 1 ora din a doua luna. La mine cu prelungirile de rigoare si cu pauzele de concediu /luxatii /entorse este cam a patra luna.
- a 44-a zi - Max Interval Pylo (luni): ca de fiecare data injur de' nu se mai poate la sarituri. Mi s-a parut mai scurte cele 3 intervaluri, dar ultimul interval nu putea sa se termine decat cu niste noi sarituri.

Urmatoarea zi (marti) nu am avut chef de o noua runda de 1 h + abdomenele inca 20 minute, asta este chiar cel mai lung antrenament posibil de aproape o ora si jumatate, asa ca m-am hotarat sa fac doar Fit Testul sa vad ce mai iese: unele suprinzator de bine, altele m-am chinuit sa fac cate miscari facusem data trecuta. Dar de data asta la Fit Test am respectat pauzele dintre exercitii. Nu-mi vine sa cred: nu mai bagasem un test din ziua 13. Se vede treaba ca nu sunt eu de armata, nu suport sa ma tin chiar in halul asta de un program, ma simt ingradita, constransa, limitata. Rezultatele la test insa unele incantatoare (lovituri cu piciorul), altele deplorabile, dar la cum am facut programul asta, ba nu am avut chef, ba am facut pauza, ba nu am avut timp, ce pretentii pot sa mai am ?! Deci:

Switch Kicks: de la 82 la 100
Power Jacks: de la 46 la 50 (cu greu am mai bagat 4 in plus ... se pare ca ma lasam prea mult pe vine, ca imi lua prea mult timp sa le fac !)
Power Knees: de la 90 la 100 (aici ma pricep, dau cu piciorul in pamant de sare inapoi in sus la oblici)
Power Jumps: de la 25 la 35 (urasc eu sariturile, dar in urma antrenamentelor stiu cate sarituri legate pot sa fac si bag reprize de cate 5-8 sarituri)
Globe Jumps: de la 11 la 10 (aveam impresia ca nu o sa fac nici macar 10, cred ca ma incurc in numaratoarea aia cu cate 4 deodata)
Suicide Jumps: de la 18 la 20 (si aici aveam impresia ca nu mai am timp sa fac, desi forta mai aveam sa fac)
Push Up Jacks: de la 31 la 35 (flotarile nefacute complet, in stilul meu clasic, problema cea mai mare o am in pozitia de flotare la respirat, nu pot sa imi umplu cutia toracica sa imi iau cat oxigen am nevoie)
Low Planque Oblique: de la 40 la 60 (da, am progresat vizibil si am mai facut si pauza, ca altfel imi anesteziam oblicii)

Nu-s foarte incantata de rezultate, dar macar simt ca mai pot sa fac in continuare dupa terminarea minutului (nu chiar la toate, dar la majoritatea). Nu mai stiu de ce nu am mai scris pana la sfarsit cand am terminat programul. In ultimele doua saptamani imi amintesc oricum ca nu mai suportam psihic programul: sa fac mereu aceleasi exercitii ca un animal drogat in cusca, nu, nu este stilul meu, stiu doar ca le-am facut pana la urma, dar cand am avut chef. Si de atunci mai tot revin la exercitiile de Insanity, dar nu mai respect programul de exerciti planificat (desi avea si el logica lui de fier), ci aleg din cele 10 variante pe cel pe care il simpatizez in ziua respectiva. Si este mult mai bine, pentru ca fac ce-mi place, ma si antrenez, fac si sport, beau si apa, transpir ca naiba, ma simt si bine, totul este bine. Nu mai am nevoie sa fac pauzele intre ciclurile de exercitii mai mari, ma incadrez in cele de 30 de secunde, poate pentru ca nu mai fac antrenamentele in fiecare zi si nu mai sunt obosita, poate pentru ca chiar mi-am imbunatatit conditia fizica, habar n-am, cine stie, cert este ca este bine si eu nu ma mai simt constransa de Insanity, ci ma bucur de acest programt cat pot, ori de cate ori am ocazia sau am chef sau vreau sa ma misc si nu stiu ce sa fac, sau cand nu sunt pe munte. Concluzia: faceti Insanity ca este demential, dar nu va lasati condusi de acest program, va ajunge sa va controleze viata si asta eu nu o accept.

Tabara de catarare CAR Cluj Universitar - Rimetea - 13-14 aprilie 2013

In ultimul an am reusit sa ma catar numai cu ocazia taberelor special organizate in acest sens si imi dau seama ca asta nu este bine, raman la un nivel de confort din care mi-este greu sa ma sustrag si ma complac in siguranta nodurilor, asigurarilor si regruparilor amenajate de un profesor, in timp ce eu nu sunt capabila sa amenajez macar un rapel singura. A inceput insa sezonul de catarare, in curand se duce si zapada de pe vai si incepe si sezonul de vai alpine si tine-o asa pana la toamna. Deci, echiparea cu ham, carabe, casca si papuci.

Cum tabara de catarare din toamna a CAR-ului o ratasem cu succes, de data asta am zis ca orice ar fi eu nu renunt si vin negresit, mai ales acum in calitate de nou membru al clubului (cu acte in regula). Zis si facut, il bat la cap si pe Mihaita sa se inscrie in tabel ca sa creasca ponderea doritorilor la Rimetea si nu iar la Ampoita, castiga Rimetea ca locatie a taberei si ca urmare nu ne mai ramane decat sa ne prezentam la datorie.

Plecam de vineri seara ca sa fiu functionala la volan, ne bucuram de inca o noapte de dormit in cort departe de pisica mea care doarme numai cu mine. Zis si facut, pe la 18.00 p.m. se prezinta Mihaita cu o ocazia din Calimanesti in Sibiu si plecam numaidecat spre Rimetea. De la Aiud il las pe el sa conduca in speranta sa castig si eu mai multi copiloti cu rolul de soferi care sa ma poata inlocui la nevoie sau la ore dubioase de condus. Mihai la inceput chitaie ca ii este cam frica la volan, dar pana la Rimetea 20 km taman bine ca are timp sa inceapa sa ii placa si incepe sa se descurce chiar bine.

 

La Rimetea campam la locul stiut de mine din anul precedent si apoi mergem sa dam binete si pe la tabara CAR-ului care incepe sa creasca pe terenul ingradit al salvamontului din zona. Mihnea, Delia - principalii cataratori ai clubului nu ma mai recunosc de anul trecut (oricum este si noapte acum), dar ma stiu dupa nume de pe lista clubului, discutii, foc, frig, fum.

Sambata dimineata din pacate dupa un rasarit binemeritat cu soare frumos si ranjitor incepe ploaia, ploaia in reprize si o tine tot asa, pana ce ma enervez cu Mihai si mergem pe traseul care duce la minele de fier medievale.

In drum spre descoperirea minelor gasim si colegii de club plantati la unica crasma din sat, sub niste rogojini adapostindu-se de ploaie. Noi insa perseveram, asa ca nu, noi nu si nu, noi mergem sa cautam minele de fier.

Iesim din sat si urmam indicatorul la dreapta, apoi mergem pe un fel de curba de nivel si la un moment dat gasim intr-un boschet o sagetuta infima care arata spre drumul din dreapta. Incercam sa identificam ce scrie, dar este in ungureste, asa ca nu am decat varianta de a ma uita la poza facuta mai jos la indicator unde am si traducerea. Este intr-adevar vorba de minele noastre si traseul este la dreapta, pe alte curbe de nivel, pe poteci umbrite prin padure. Mergem si la un moment dat traseul vireaza puternic stanga pe firul unei vai si mergem tot asa, cu un marcaj relativ bun sau prost, in functie de caz. Cand tocmai ne intrebam daca o fi poteca buna, intalnim si o turma de capre cu un cioban care duce in brate o oaie ranita si jupuita plina de sange, biata oaie.

Aflam de la cioban ca suntem pe drumul cel bun, dar fiindca dulaii lui ne latra si el nu prea ii opreste o cam luam la sanatoasa si banuiesc ca aici am pierdut drumul. Tot mergem pe un drum de caruta care incepe sa urce abrupt in stanga, dam de o poiana, dar marcaj nu mai vedem demult, asa ca acceptam ideea ca nu vom vedea minele medievale si ca vom cobora inapoi in sat cu buza umflata. Ca sa nu ne intoarcem totusi pe acelasi drum continuam sa urcam pana in culme de unde se vede pe partea cealalta satul Rimetea (noi facusem un fel de bucla in jurul unui deal), asa ca decidem sa coboram pe miile de drumuri care se vad inspre sat.

Incepe binenteles ploaia, aproape de sat incep sa ne latre evident cainii, in lipsa de alt bat luam sperietoarea de ciori de pe ogor si ne aparam cu ea, dar nu este nevoie de auto-aparare, caci cainii au treburi unii cu altii si nu cu noi. Plantam sperietroarea la loc pe ogor, sa se mai sperie si altii de ea sau sa mai sperie alti caini cu ea si plecam mai departe prin ploaie, evident, ca doar veniseram la catarat. Ajungem in sat tot pe ploaie si la crasma ne oprim la o cola si o bere, ca daca tot ploua.

Cat stam noi la crasma iese si soarele, asa ca ne indreptam plini de sperante spre corturi si ne bucuram sa vedem ca deja lumea este catarata sus prin pereti. Facem bagajelul si o taiem spre stanca.

Sambata dupa masa ne-am catarat in peretii fix din stanga sus fata de tabara de corturi (nu stiu cum se numeste zona): trasee si usurele si mai grele, dar coada mare la manse. Daca nu stim sa ne punem singuri manse, stam si asteptam si admiram Rimetea vazut de sus.

In sfarsit ma dau intr-un perete pe 2 trasee care sunt destul de ok, cica un 5+, destule prize si de maini si de picioare, nu foarte mari, dar suficiente cat sa invat sa fac miscarile corect. Mi-a trecut toata oboseala, tot somnul, mi-a venit cheful de aventura si ma bucur din plin.

 

Apoi coboram la traseele de mai jos unde ma dau pe unul usor, dar de acolo nu mai am poze ca ma fila Mihai si trebuia sa stea cu mainile pe coarda.

Neavand ce sa mai fac (desi mai era un traseu de 5+, nu pot sa ma dau ca nu este pusa mansa pe el), il pune naiba pe Mihnea sa ma convinga sa ma dau pe un 6+, de' am crezut ca mor pe acolo pe sus prin perete. Mihai a reusit sa il faca cap de coarda, dar eu abia m-am tarat pe el in mansa. Categoric a fost cel mai greu traseu pe care l-am facut vreodata, evident cu tras in bucle, folosit spiturile ca priza de picior, d-astea etc.

Deja apune soarele pe dupa dealuri si incepe sa se faca frig, asa ca incet incet incepem sa o taiem cate unul cate unul in jos spre corturile care ne vor adaposti peste noapte.

Seara nu mai stau la foc decat putin, incepe iarasi sa-mi fie frig si nu mai rezist sa astept gulasul Evei facut pentru toata tabara, prefer sa ma duc sa dorm ca sa am timp sa recuperez si orele nedormite noaptea trecuta.

Duminica dimineata vremea este ca la indigo: soare frumos, dupa care incepe ploaia fix cand plecam noi spre pereti. De data asta traseele alese sunt mai sus pe vale la stanga, in zona unde s-a tinut Rimetea Climbing Open in 2007: se face cel putin jumatate de ora din sat pana la zona de catarat si cum urcam noi pe vale iarasi ne ploua, fix cand trebuie sa urcam si un grohotis abrupt de numai.

Ne dam sufletul pe urcatul acelui grohotis, mai mult pentru ca trebuie sa urcam in patru labe la propriu, nu pentru ca ar fi foarte obositor. Injur de nu se mai poate urcusul pe grohotis, mai ales ca a inceput sa ploua si presupun ca ziua de azi de catarat este compromisa, dar avea sa nu fie asa. Ajungem si la baza peretilor si un vant rece ne ia in primire. Este bine ca usuca repede peretii, dar este rau ca ne baga noua frigul in oase. Toate toalele pe noi este deviza cataratorilor. La baza peretilor in care cica o sa ne cataram azi n-are nimeni habar ce si cum, acum se uita si ei ca sa identifice traseele.

Cam asa arata zona de catarat RICO 2007, pereti dupa pereti pe unde vezi cu ochii, nu-s pereti mari, ci mai degraba mici as zice, dar foarte variati. 

La primele trasee nu ma dau ca mi se pare foarte greu si vad cat se chinuie o fata, este si coada si ma enerveaza, dar cum cobor putin la dreapta ma bag intr-un traseu de vreo 6, dar care dupa ce imi pune Mihnea o bucla in perete ca sa ma pot trage, depasesc pasul si apoi catar extraordinar pana sus.

Gasesc prize putine, dar bune, un fel de causuri in care pot sa ma trag foarte bine, asa ca in ciuda pronosticurilor mele terifiante ajung pana sus in top. Ma provoaca traseul, taman bine ca m-am incalzit, vad un traseu si in stanga de unde tocmai s-a coborat o gagica, ceea ce inseamna ca pot si eu sa incerc. Daca a putut ea, eu de ce sa nu pot ?! Desi parea mai greu, mi se pare mai usor acest traseu, de jos pare stanca neteda, dar prizele sunt scobite bine inauntru, dita' mai buzunarele in care ma prind extraordinar, mai ca nici nu m-am tras de bucle. Sunt foarte incantata cand vin jos, mai putin incantata de vantul care mi-a inghetat spatele cat am catarat, dar oricum sunt incantata. Apoi mai coboram si mai facem un traseut mai lung, Mihai trece si de surplomba, eu ma opresc sub ea si ma bucur ca am reusit sa ma catar ceva si intr-o zi in care ploaia ne ocoleste la fix, iar vantul ne ajuta in acest sens, asa ca trebuie sa il suportam.

Si acum din seria pozelor de cataratori - ru, eu cu Lori, eu cu Mihai.

Incetisor pe grohotisul imens coboram la corturi pe unde am venit, mai pun de gatit o supa si plecam la drum, Mihai conduce din ce in ce mai bine, dar de la Aiud ma lasa pe mine la volan. Frumoasa tabara, frumoase trasee, deci pot sa catar si mai mult si mai greu.

Flea - cateaua cataratoare, se baga cu botul peste tot dand non stop din coada prin toata tabara

La cantonul de sub Zboina Neagra - 30-31 martie 2013

Cu ocazia inceperii turelor mele cu carpati.org am inceput sa aprofundez si zone mai necunoscute, datorita bunei intentii a unor membrii care au organizat ture in locatii mai aproape de casa lor si mai departe de casa mea. Prima tangenta cu muntii Vrancei o avusesem eu prin 2009 de Florii prin Cheile Tisitei. Mi-a placut atat de mult, incat am revenit subit o saptamana mai tarziu fix de Pasti pe la Manastirea Tarnita din zona. In noiembrie 2012, m-am inscris val vartej in tura Feliciei, care avea sa ne duca pe varfurile Lacauti si Goru. A fost o atmosfera atat de placuta, incat m-am bucurat ca am fost mai ales pentru gasca si mai putin pentru traseul destul de anost, pe drumuri forestiere si mai putin pe varfuri.

De data asta pune tura pe carpati Claudiu, unde altundeva decat pe plaiurile sale de bastina, unde a copilarit el la Soveja. Tura prevedea sa urcam de la Soveja in sus spre varful Zboina Neagra. Nici nu prea ma uit bine pe harta unde este, stiu ca mai pusese tura asta de craciun, dar mi se paruse prea mult sa ajung pana acolo, plus ca nimeni din Sibiu nu venea, asa ca de data asta, daca ii vad inscrisi si pe Bucurei, ne mobilizam reciproc pana la capat.

Se apropie data turei si cu nerabdare ma apuc sa imi fac bagajul. Lumea se mai retrage, nimeni nou nu prea se inscrie, desi cica locuri ar mai fi fost, dar cerintele fusesera atat de multe, incat Claudiu a trebuit sa inchida tura dupa 2 zile ca sa nu se inscrie toti carpatistii. S-a vorbit pe lista sa ajungem la Soveja vineri seara, unde rezervam o pensiune intreaga, urmand ca sambata dimineata sa urcam la cantonul de sub vf. Zboina Neagra.

Plec cu Bucureii pe la 15.00 p.m. din Sibiu si facem vreo 6 h pe drum, pe ruta Brasov - Tg. Secuiesc - Lepsa (ultima portiune avand multe zone de drum neasfaltat si cam prost) si apoi din Lepsa, in loc sa mergem direct spre Soveja, trebuie sa ocolim prin Vidra - Campuri, avand in vedere ca sectorul de drum Lepsa - Soveja este doar un drum de TAF, desi apare pe hartile rutiere. De la Vidra trebuie sa conduc eu pentru ca lui Bucur i s-a facut rau de la oboseala/ condus etc. Noroc ca eu numai vinerea dupa-masa sunt functionala la volan.

Ajungem cu bine la Soveja, unde aflu ca noi am fost invitati la Claudiu in casa parinteasca. La Claudiu mai sunt in vizita Obby din Tulcea, Eva din Braila si Galina din Chisinau, urmand ca ei sa se duca peste noapte la pensiunea rezervata, noi sibienii fiind singurii privilegiati care am fost gazduiti de catre Claudiu. Multumim din suflet lui Claudiu pentru ospitalitate. Din pacate eu nu am putut sa dorm decat cateva ore in noaptea aia pentru ca reusesc sa inhalez niste acarieni de pe la perdele si mi se declanseaza alergia.

Dimineata la 7.00 a.m. vine Claudiu sa ne trezeasca si cu gandul la tura ne mobilizam sa mergem. Mancam si noi cat de cat si la 8.00 a.m. plecam spre pensiune sa culegem restul de carpatisti, asa cum ne fusese intelegerea asupra orei de plecare. Intarim randurile si cu Petru care vine de la Focsani (era si el venit p-acasa), si la parcarea din pensiune ne punem pe asteptat. Lumea a cantat la chitara pana la 5.00 dimineata si acuma abia s-au trezit. Claudiu se supara, Bucureii si ei se bosumfla, eu la fel, este prima oara ca merg cu carpatistii si nu se respecta ora de plecare. Toti erau in Soveja, dar nu erau gata de plecare.  Asteptam nici mai mult nici mai putin de o ora, spre disperarea noastra care deja inghetasem si bateam din picioare.

In sfarsit, ne strangem si plecam spre cantonul Zboina Neagra - destinatia noastra pentru noaptea ce va urma. Luam drumul forestier din lungul Vaii Dragomirna, cica numai 2 km, dar la o bifurcatie facem dreapta pe un alt forestier mai secundar pe care mai mergem pret de cateva sute de metri pana ce marcajul intra in padura in stanga sus - alambicatura de Vrancei.

La intersectia sau bifurcatia spre poteca nu este indicator sau ceva de genul, este numai Claudiu cu noi care stie traseul. Motivul principal pentru care am dorit sa vin in aceasta tura era si proasta marcare a muntilor Vrancei, gen marcaje pe care le vezi si nu stii unde duc, harti neactualizate si lipsa de continuitate a marcajelor. O mica sezatoare fix in drum ca sa vina toata lumea si incepem sa urcam prin padure, abatandu-ne usor pe curba de nivel la stanga pentru a prinde un nou fir de vale cu un parau cat se poate de salbatic.

Mergem pe firul din dreapta al apei, apoi traversam pe stanga pentru a ne inscrie intr-o serie de serpentine care urca abrupt spre locul numit la Sezatoarea Lupilor (in traducere libera de la Claudiu cetire: locul unde lupii stateau in fund si urlau la ... luna ?!). In locul lupilor ne punem noi in fund acum, dar nu ca sa urlam, ci ca sa mancam cate ceva, caci urcusul ne-a facut o foame care apartine in schimb aceluiasi animal - lupul: adica o foame de lup. Vine toata lumea, mananca toata lumea, tratez cu ciocolata toata lumea si pleaca mai departe toata lumea, iar dupa 5 minute de nou urcus gasim o zona cu panorama care se deschide spre varfurile Zboinei si spre Soveja, iar caldura de tip mediteranean ne mangaie promitator ca iarna nu va mai poposi mult pe aceste meleaguri.

Vedere din singurul loc cu panorama de pe traseu cica spre Zboina Verde

Poza de grup restrans mai sus de Sezatoarea Lupilor (de la stanga la dreapta): randul foarte din spate Mihaela si Luminita, mai in fata Bucur, Petru, Iuliana si Stefan, randul din fata Eva, Max si Diana si singurul din fata este Obby

Revenim in traseu si mergem pe stanga pe un nou versant. De aici incepe sa mi se taie filmul si la propriu si la figurat - traseul monoton, numai padure, de urcat nu mai urca decat lejer, deci nu depui nici un efort, se tot schimba directiile ba la stanga, ba la dreapta, fara a fi ceva spectaculos. Ba da, o mare defrisare ! Imi mai amintesc doar ca am trecut defrisarea, am mai trecut un parau si am inceput iar sa urcam pe stanga, urcam un pic mai sustinut pana ajungem intr-o poiana: poiana aflata in zona vf. Zboina Neagra, poiana unde Cludiu & co se pierdusera de craciun prin marii nameti si fusesera obligati sa se retraga inapoi pe acelasi drum fara sa ajunga la destinatie, poiana unde si acum pleaca baietii in cercetare sa gaseasca traseul. Restul stam si asteptam.

Baietii cautatori de traseu se imprastie in toate partile si pana la urma il gasesc: traseul venea de jos din dreapta, traversa poiana cam pe la jumate si se continua in stanga pe abruptul unui versant care ne scoate putin mai sus de cantonul Zboin  (putina adrenalina cu ocazia acestei rataciri, doar ca nu a durat mult).

Mai mergem pret de maxim un sfert de ora pe poteca, apoi incepem sa coboram spre ceea ce se vede a fi acoperisul destinatiei noastre finale. Ajungem la canton, fosta casa de vanatoare, care avea si sopron si grajd si cate si mai cate: toate in paragina acum, mai putin cabana care cu chiu cu vai a fost intretinuta (sub cheie !) de ai locului. Ma felicit ca am luat decizia sa dorm la cort cu Max, caci in canton mi se pare mizerie mare, praf mult, ca intr-o casa veche si nici ideea inghesuirii in paturi nu ma incanta defel. Dezbatem locul amplasarii cortului si pana la urma va dormi cu noi si Diana, Max avand un cort de la Northland (exact modelul pe care il avusesem si eu pana sa fie rapus de furtuna naprasnica de pe plaja de la Sfantul Gheorghe).

Ma tot fatai prin zona, nu ma hotarasc ce sa fac, mi se spusese ca Max sforaie tare, desi el neaga asta, dar ma uit cu coada ochiului la Stefan care isi monteaza si el cortul langa noi si ma consolez cu gandul ca in caz de extrema disperare si necesitate voi migra pe sestache in cortul lui. Evident, Stefan nu banuia nimic despre gandurile mele diabolice. Iarasi incep sa ma fatai prin batatura, ca gainile zburatacite dintr-o parte intr-alta a ogradei, si tot cercetez posibilitatiile: unii fac focul in sobe - ceea ce nu ma intereseaza ca eu dorm la cort, altii s-au pus pe mancat, mi-e foame, hop si eu si ma instalez la masa. Cum mancarea mea principala era pe la Mihaela prin rucsac, ma duc cu mana intinsa pe la lume si ma aleg cu tot felul de bunatati. Voi compensa insa ulterior cu ceapa si ridichiile si cu branza telemea de la Tilisca, cu care se va face o mamaliga veritabila.

Dupa masa, fix cand ma gandeam eu sa ma bag in cort sa ma odihnesc, ca parea ca este plictiseala mare, Cristi din Brasov (aka ghidul pe carpati.org) isi extrage chitara din husa si incepe sa ne cante. Numaidecat apar si foile volante cu versurile si se incinge de cantece de cabana. Nu stiu cum se face ca eu am tot timpul vocea cu un ton mai sus, combinatie stralucita care lui ghidul ii place tare mult (el cantand mai jos), asa ca vom face echipa buna pana la urma. Nu prea stiam eu toate melodiile la cantece, dar ma prindeam repede dupa prima strofa si cand se termina melodia in sfarsit eram si noi sincronizati.

Momente faine, foarte faine de cantat la chitara sub lumina de apus a soarelui

Claudiu insa, ca o gazda veritabila, a promis foc de tabara, si foc de tabara se face. Si trebuie sa ne mutam la foc. Cum sa ma mut ?! Ca bocancii mei sunt fleasca si pusi la uscat langa soba. Fac o inginerie sa vina bocanci la mine pe veranda (adusi de cineva binevoitor) si ma duc si eu langa foc, unde, culmea, bocancii se usuca in 15 minute. Bun focul de tabara ! Naspa focul de soba in cazul asta. Langa foc reincep cantarile, mai cu un vin de la Petru (bun vinul de Focsani), mai cu o mamaliguta facuta de Claudiu, o slanina la gratar, reusesc sa beau mai mult decat de obicei si sa nu ma imbat. Conteaza mancarea cand bei si mai ales cantarea, ca a trebuit sa ma concentrez si sa imi tin mintea curata, am refuzat orice val de bautura care ar fi facut vreo tentativa asupra mintii mele.

Pe la 23.00 p.m. cedez insa, cantecele incep sa se repete, eu am dormit putin in noaptea precedenta si tare mi-e dor sa ma bag in sacul de dormit in cort. Deocamdata mergem la cort eu si Max, apoi vine si Diana si se baga intre noi, asasinand-o saraca cu sacul meu de dormit cu care doar ma invelesc, ca altfel muream cu totii de cald. Noaptea ma tot intorc de pe o parte pe alta, dar dorm bine, mai putin cand Petru pilit vine si urla asa putin de control pe langa corturile noastre. Nu am inteles ce cauta pe acolo si nici el nu cred ca stia ce cauta, era oricum suparat ca de ce dormim de la ora asta.

Omul de zapada construit din dragoste - sfarsitul i-a fost tragic sub bulgarii de zapada

Cele trei gratii : Delia, Iuliana si Luminita cu Omul de Zapada inainte sa fie doborat

Dimineata ne trezim si aud pasarelele, cica as-noapte ar fi si plouat, dar cu dopurile in urechi nu am auzit nimic, nici Max nu a sforait prea tare, a fost numai bine, placerea mea sa dorm la cort. Ne ia cam 2 h ca sa ne trezim cu totii si abia spre pranz suntem gata de plecare. Se face intre timp un om de zapada cu care ne pozam si se regizeaza pozele de grup.

Atentie, se pregateste o poza de grup (seria avea mai multe poze d-astea pregatitoare, asta este numai una dintre ele in timp ce setam aparatele)

Poza de grup cu omul de zapada (de la stanga la dreapta): pe randul de sus Vlad, Claudiu, Galina, Omul de zapada, Petru, Alex, Luminita, Delia si Cristina, iar pe randul de jos Diana, Obby, Mihaela, Max, Bucur, Cristi si Ramona, in fata detot fiind eu Iuliana si Eva

Poza de grup pe prispa cantonului (de la stanga la dreapta): pe randul de sus Delia, Galina, Alex, Eva, Claudiu, Obby, Vlad, Cristina, Mihaela, Petru, Cristi si Ramona, iar pe randul de jos Max, Luminita, Diana, Bucur si Stefan, si in fata in genunchi apar si eu

Plecam spre Soveja cu intentia de a urca si pe Varful Zboina Neagra, insa Claudiu rateaza intrarea spre traseu, asa ca ne trezim in poiana cu lipsa de orientare din ziua precedenta, unde luam decizia sa mergem mai departe spre masini. Zis si facut, acelasi traseu monoton de intoarcere, doar ca de data asta mergem mai repede la vale, pe poteca nu mai este mai deloc zapada (atat de mult s-a topit intr-o zi), iar pe drumul forestier ne vom asezona cu o runda de noroi adanc, nu chiar pana la glezne ca ar fi fost prea putin, ci lejer pana peste glezne.

Plini de noroi pana peste bocanci, motiv pentru care dupa ce ajungem la masina ne ducem la raul cu apa tulbure sa ne spalam - in lipsa de altceva, buna si apa tulbure.

Ceva de genul "La scaldat" sau "La salat rufele-n rau", dar ce rau, ce apa tulbure, oricum noi eram si mai murdari, asa ca apa aia ni se parea curata.

Pentru intoarcerea spre casa, sibienii ne decidem sa ne intoarcem pe acelasi drum, tot prin Lepsa si Tg. Secuiesc, celelalte drumuri ar fi ocolit prea mult, asa ca ratam ciorba cu restul gastii care se va tine undeva in drum spre Focsani, dar vom servi o ciorba la El Tresor in Lepsa. In drum spre casa vom vedea pe campuri foarte multe berze, ne vom pierde putin prin Brasov dupa gps-ul care nu are toate strazile (erau mai bune indicatoarele din teren) si vom ajunge pe seara acasa in Sibiu cu sentimentul unei ture reusite, in ciuda banalitatii traseului.