Cutreierand prin Postavaru

Ca sa nu ma intorc de la Cluj direct la Bucuresti, stau eu si cuget si brusc imi dau seama ca mai bine ma opresc in Brasov la prieteni si mai zac pe acolo 2 zile pana duminica. Altfel nu trebuia decat sa fac in 2 zile vreo 20 de ore de drum, in medie 900 km, adica EU = VARZA !!! Asadar, am suspinat eu ca nu voi avea schiurile, dar nu am regretat pentru ca nu era zapada faina de schiat, pana jos in Poiana cu siguranta era cosmarul vietii sa cobori pe schiuri.

Ca urmare sambata urcam in Poiana Brasov si ne decidem sa facem culmea care porneste din partia Bradu si ajunge in Saua de sub vf. Tampa. Mai da si soarele din cand in cand, si mai profit sa mai fac cate o poza.

De pe Tampa evident ca fac poze la greu spre centrul vechi al Brasovului, dar si spre frumosul Ciucas ce se vede inzapezit in zare.

Coborand in oras pe la orele dupa-amizii, bagam o pizza in centru cu inca niste prieteni, plus 2 beri, meniu dupa care eu ma declar obosita si ma bag la somn, ca deh, facusem 16 h de drum in zilele precedente.

Duminica e un senin bestial afara. Pfuai zic eu, urcam pe vf. Postavaru, pe jos din Poiana, numai ca pana am ajuns in varf a venit ceata si nu am vazut mare lucru.

Dar ca sa nu zic ca am facut un traseu prea banal, descopar cum e sa te dai pe partie fara schiuri, adica pe fund.

Si pentru ca ma udasem pe pantaloni (evident) si nu mai puteam sa cobor pana jos tot pe fund, la curba din Sulinari, unde se vede refugiul Lehmann, ne hotaram sa o luam spre Pestera de Lapte si sa coboram mai departe de acolo pana in Poiana.

Pestera de Lapte este destul de draguta, si turturii dinauntru de asemenea.

Cand iesim din traseu in sosea, un domn f. dragut cu care intru in vorba imi spune ca sa coboram cu dansii cu masina pana in Brasov, ceva de genul: "Calule, nu vrei ovaz ? " Fericita ca nu mai merg 2 km pana la statia de autobuz din Poiana, ajung mai repede si in Brasov, respectiv si la gara, unde prind un microbuz care ma lasa la a mea sweet home din Baneasa.