Valea Sugarilor reloaded - 30 martie 2008

Cum era si normal, daca nu am fost pe Sugari de 2 ani, las' c-o facem intr-un an de 2 ori. Duminica prestam la tura tot numa' eu si Crisa. Dupa ce dormim ca porcii si mancam tot ca porcii de dimineata, alergam repede repejor sa prindem cabina de 10.00 a.m., drept pt. care usuram digestia, ba chiar o accentuam, incaltate fiind in clapari si cu schiuri in carca.

In fine, prindem cabina din Busteni, sub amenintarea ca e ultima cabina care urca, ca cica bate vantul sus. Vantul oricum avea sa se linisteasca mai incolo, dar noi il infruntam cu drag pana in saua Sugarilor, batandu-ne aproximativ din fata. Dovada, glugile pe fata la maxim. Si iara mi-am lasat cagula acasa.

Crisa inhainurata pana in dinti in drum spre marea vale a Sugarilor

Si cam asa se vede intrarea in valea Sugarilor (cand nu e ceata). Zapada este destula, iar trecand pe langa cabana lui Manoliu am fost asigurate ca e super fain. Pai abia asteptam coborarea, nu !?

Valea Sugarilor vazuta din caldarea superioara

Aici Crisa imi arata care este urmatorul punct in care se opreste si ma asteapta. Pe vale, in zona mai abrupta, daca se poate numi ceva abrupt la aceasta vale, am mers totusi din regrupare in regrupare, atat pentru siguranta, cat si ca sa profitam sa ne facem poze reciproc in action.

Pietoni pe schiuri de tura urcand valea Sugarilor

Cam asa arata valea ca nivel de largime, panta etc. Este cea mai usoara vale, si in acelasi timp f. frumoasa dupa parerea mea.

Mai sus se poate remarca zona mai de final a vaii, f. larga si lina

Cateva instantanee din stancile impunatoare ce strajuiesc valea

Si la momentul de picnic in valea Sugarilor, profitam sa ne pozam de zor.

Si ghici cine-s cei doi raci rosii din poza ?

Memorabilele 2 poze de grup, foarte restrans grup de altfel, dar am avut si un barbat cu noi, dupa cum se vede acel mic mutunache pe care il tine Crisa in mana si de care este nedespartita. Are chiar baterie si zice ceva daca il apesi pe burta, daca nu ma insel e chiar romantic si sopteste: "I love you!"

Ajunse la stana din valea Sugarilor se termina distractia, ca de obicei, frumos si scurt, asa ca ne bucuram ochii cu minunatiile peisajului. Eu sunt iara in al noulea cer, doar am o stana de pozat, pardon arhitectura populara traditionala.

Stana din Sugari, profilandu-se pe fundalul muntelui Batrana in stanga si Doamnele in dreapta

De la stana ne punem fara prea multa tragere de inima pieile pe schiuri si o dam la deal pe Piciorul Babelor spre Babele. Pai cam 2 h zicem noi ca o sa facem. Si ca sa respectam timpul pronosticat, ne mai oprim la poze sa nu cumva sa ajungem prea repede sus.

Valea Sugarilor vazuta in toata splendoarea ei de pe Piciorul Babelor

Valea Ialomitei si m-tele Batrana vazute din acceasi urcare pe Piciorul Babelor

Si in fundalul fundalurilor se vede si Leaota, tot din urcarea noastra pe Piciorul Babelor

Ca o surpriza binevenita facem numai vreo ora pana sus la Babele, dupa ce intampinam ceva dificultati la traverseul de la Cimitirul Elefantilor. Probleme pt. ca initial zicem ca panta e abrupta, pe urma apropiindu-ne ne dam seama ca e mai lina decat credeam, si concluzia adevarata o tragem cand suntem cu schiurile chiar pe panta, cu inaltatoarele la maxim, oarescum incremenite si neputandu-ne misca. Crisa reuseste sa isi scoata schiurile, eu nu pot decat sa bat trepte, de mers pe piei nici nu se pune problema, mai ales ca-s ude fleasca.

Daca tot am scos timp record pana la Babele, facem o pauza lunga si bine-meritata, scoatem schiurile pana la Piatra Arsa si re-punem pieile bine imbibate cu apa abia in zona stadionului.

In zona de la Piatra Arsa jnepenii de sub zapada ies f. putin, si de regula acolo cand traversezi vara padurea de jnepeni este mult deasupra capului.

Mai departe mergem pana la Sinaia, unde intram prin Pelisor, si coboram clasic pe Tarle.