Rezultatul este ca sambata dimineata pe la 8.30 a.m., cand mi-era si mie somnul mai dulce, suna Pustiu' si cica musai hai la tura. Cuget eu fix 5 secunde, ma gandesc ca decat sa vegetez mai bine ma misc pe un traseu, si, uitandu-ma pe geam afara la Bucegii cuprinsi de nori si ceata (eu fiind la Busteni), propun Piatra Mare cu urcare prin Susai. Pustiu' zice ok, caci el n-a mai fost in Piatra Mare si ne intalnim dupa multe peripetii irelevante la Predeal.
Un pic de shopping si Pustiu' se alege cu un camel-bag, pe care il va suge cu nesat toata tura.
Urcam la cabana Susai, care este complet schimbata de cum o stiam eu: acuma este un fel de hotelas, cu gard, cu termopane, cu 4 dulai (cred ca sunt aia 4 cutu' mici cu care ma jucam eu acum 4 ani la cabana). Atmosfera nu ne place deloc, ne latra niste namile de o cotim instant la stanga, cautam marcajul, confruntam cu harta, il regasim, dupa atata cautat marcajul ni se face foame si facem un picnic mic, intr-un loc foarte frumos si proaspat defrisat, numai copaci cazuti.
Pana in Poiana Stanei de sub Pietricica urcam si coboram o serie de culmi, vai, nu imi este foarte clar, oricum mult mers prin padure pe o dita mai poteca, ceva gen "autostrada prin padure". Din poiana mai sus mentionata incepem sa urcam mai sustinut pe o poteca mai ingusta si iesim intr-o alta poiana aflata sub stancile din Coada Pietrei Mari (asa am gasit pe harta ca se numeste zona). Stancile sunt impresionante, desi cam putine si cam micute pt. gustul meu, dar pe o vreme ploioasa ce poti sa faci.
Avand in vedere ca pe vf. Piatra Mare se intrezarea numai ceata si nori grei, ne hotaram sa nu mai mergem pana acolo, mai ales ca intentionam sa coboram pe la Cascada Tamina. Urcam doar 200 m mai sus ca sa se catere Pustiu' pe nu stiu ce stanca si sa faca poze la vaci de acolo (el are un Canon cu un teleu de 4 kg cu care nu poate face poze decat de la f. mare departare, peisajele fiind excluse din start).
Stana de la Coada Pietrei Mari, asa cum se profileaza cu masivul Postavaru in fundal
Contempland zarile indepartate si intunecate in timp ce Sebi-si face pozele cu tele-ul
Din cand in cand mai iese cate o raza de soare de pe dupa norii cei apasatori, moment in care sunt shoot
Poza de grup, foarte restrans de altfel (cum zicea Adi): eu, Sebi si atat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu