Prin Subcarpatii Vrancei - Pasti 2009

Avand in vedere ca tocmai fusesem in Cheile Tisitei, vorbesc cu Pustiu' (care a copilarit in zona) si ma decid ca e o arie buna de explorat in vacanta de Pasti. Trec in revista manastirile apropiate, dar, de bine ce ma hotarasc unde vreau sa merg, ma face Pustiu sa ma razgandesc, zicandu-mi: "Lasa Pustiu, ca te duc eu la Tarnita la manastire ca am sapat cu maicile la rosi in vara lui ....!" Eu nu am fost incantata de idee, pt. ca biserica monument istoric de lemn le arsese in 2006, slujbele tinandu-se acuma in paraclisul din noul corp de chilii, dar pana la urma am acceptat.

Plec in Vinerea Mare din Bucuresti cu Florentina, urmand sa ne reunim cu Pustiu' undeva pe la Panciu. Sincronizarea a fost perfecta, noi venind din Bucuresti, el de la Brasov: am ajuns la circa 5 minute diferenta in intersectie la Bolotesti, unde este indicatorul spre Panciu. Mai zabovim putin, ne documentam daca se ajunge cu masina la Tarnita si urca Pustiu cu masina in fata mea, eu dupa el, trecea el, treceam si eu, dar ce santuri, gropi si aventura. Am ajuns cu totii bine sus la Tarnita, dupa 8 km de urcat constant un off-road veritabil prin padure.

A doua zi, in sambata mare, am urcat pana sus pe deal in Magura Odobestilor, de langa releu vazandu-se muntii Vrancei in departare si toata padurea pe unde mai deunazi urcasem cu masina.

Coborarea de la manastire pe drumul forestier pe care am urcat nu a fost atat de groaznica, invatasem manevrele si am coborat ca pe asfalt proaspat turnat, si pe deasupra m-am mai si delectat cu o mica herghelie de cai ce pasteau linistiti.

Dupa ce i-am facut damblaua Pustiului sa merg la Tarnita, ma gandesc ca trebuie sa ajung totusi si la Valea Neagra, luand astfel drumul in lungul Narujei, apa ce dezvolta undeva in munte niste chei de aproximativ 20 km lungime.

In lungul Narujei, la bifurcatia spre Vrancioaia a drumului Naruja-Nistoresti

La manastire la Valea Neagra vechea bisericuta de lemn inca exista, dar se slujeste numai vara in ea din cauza frigului de pe timpul iernii. Manastirea se afla de fapt in imediata vecinatate a satului Herastrau, satul Valea Neagra fiind ragiungibil numai pe un drum forestier si fiind adanc bagat in munte.

In drum spre Valea Neagra intalnesc mai multe zone mlastinoase 

Si caii sunt principalul mijloc de transport in Valea Neagra si un pusti mic ii mana de la spate.


In drumul de retragere spre Tulnici, constat ca omul a ramas fidel vechiilor obiceiuri traditionale, si nu se bazeaza pe tehnologia moderna.


Drumul din Vrancioaia la Paulesti si pana in Tulnici a fost extraordinar de frumos, pe alocuri neasfaltat, dar cu panorame si colturi mici de gospodarii traditionale.

Casute mici, cochete in felul lor, aceste sate par un colt uitat de lume. Aici inca exista scara umana a gospodariilor traditionale, omul isi construieste numai daca are nevoie, linistitor acest acest colaj de "arhitectura pastorala."

Cam din toate satele parcurse, din fuga automobilului care suie si coboara mereu dealurile, se vad in departare muntii.

O ultima privire spre muntii Vrancei, din intersectia Tulnici-Paulesti

Ultima oprire este micuta cascada a Putnei, pe care eu nu reusisem sa o vad data trecuta.