Culmea Zaganu-Gropsoarele - 10 mai 2009

Ziua de duminica se prognoza ploaie in a 2-a parte a zilei, asa ca eram ferm hotarata sa mergem doar asa la plimbare inspre Zaganu si cand ne prinde ploaia sa ne intoarcem. Dimineata la 8 este insa senin si frumos, dar in minim juma' de ora deja incep sa apara nori negrii pe cer. Totusi, plecam sa facem ceva ca e prea frumos afara.

Cabana de la Muntele Rosu, cu muntii Grohotis in fundal

Cabana Silva, cu culmea Zaganu-Gropsoarele in fundal

Plecam fara prea mare elan de la cabana Silva si parcam masina jos in sosea, la intersectia cu drumul forestier ce coboara aproape de sub vf. Muntele Rosu - adica acolo unde incepe traseul spre culmea Zaganu-Gropsoarele.

La inceput parcurgem o padure f. deasa de conifere, incepand abia apoi foioasele, ceea ce ne mai permite sa vedem miscarea norilor pe cer. Urcam cu greu si cam fara elan, nu avem nici panorame in padure, suntem obositi si dupa tura de ieri si soarele care ne-a batut in cap.

Urcand prin padure spre poiana cu stana din Zaganu

Dupa un urcus de circa 1 h 1/2 se intrezareste poiana stanei din Zaganu, unde facem un popas - timp in care soarele a iesit si a disparut dupa nori in repetate randuri. Inca nu ploua concluzionam, motiv pt. care la plaja in poiana cu stana din Zanoaga a fost tare frumos.

Dupa popas, continuam urcarea, caci inca nu a inceput sa ploua. Pana pe varful Zaganu nu mai este mult de urcat, desi ca diferenta de altitudine este ceva, dar peisajul care se deschide in toate partile ne indeamna sa urcam.

Poiana cu stana din Zaganu vazuta din urcare spre varful Zaganu

Culmea destul de lunga ce urca pe sub varful Zaganu

In scurt timp ajungem sub sirul de stanci ce anunta apropierea de culmea somitala delimitata de varfurile Zaganu si Gropsoarele. Norii sunt negrii si grei, dar soarele inca mai straluceste printre ei, asa ca hotaram sa continuam, ca pana la urma nu mai este decat o ora pana pe vf. Gropsoarele. Lumina de ploaie este deosebita si este filtrata printre norii cenusii.

Uitandu-ne sus pe cer nu vedem decat nori cenusii ce ne fugaresc in urcare spre culmea Zaganu-Gropsoarele

Printre acesti nori mai ies si cateva raze de soare, o lumina difuza deosebita 

La un popas cu vedere spre culmea Tigailor (in fundalul indepartat)

Vedere spre cabana Muntele Rosu, avand in fundal dreapta culmea Bratocea si in fundalul cel mai indepartat muntii Bucegi

Ajunsi sus in culmea propriu-zisa Zaganu-Gropsoarele, drumul continua practic pe curba de nivel cu foarte mici urcusuri si coborasuri.

Ajungem imediat in zona denumita Podul de Arama si ni se dechide in fata toata culmea pana pe varful Gropsoarele.

Vedere spre varful Gropsoarele si multe alte formatiuni stancoase

Vedere spre sirul de stanci de sub varful Zaganu

La popas intre doua varfuri (pesemne zona Podul de Arama)

Vedere spre cabana Muntele Rosu vazuta dintr-o mica sa

Admirand perspectiva spre muntii Siriu (in fundalul indepartat)

Urcand spre vf. Gropsoarele, cu vedere spre vf. Zaganu si portiunea de traseu parcursa

Dupa ce depasim varful Gropsoarele ne este clar ca nu ne vom mai intoarce, una la mana ca daca ploua se uda stanca si am avea de traversat cateva zona mai stancoase, doi la mana ca deja am parcurs mai mult de jumatate din traseu si nu merita sa ne mai intoarcem, ci sa continuam chiar daca ploua. Poanta este insa ca pe masura ce inaintam observam cu bucurie cum norii grei si cenusii se indepartau tot mai mult de noi si se concentrau undeva inspre Cheia. Ne permitem un popas prelungit de pranz cu vedere spre Tigaile Mari.

In scurt timp terminam si culmea matematica a celor 2 varfuri - Zaganu si Gropsoarele, si dupa ce depasim doua carcase metalice, odata cu rol de colectare a datelor meteo, incepem sa coboram spre La Rascruce.

Coborand spre saua denumita La Rascruce

In saua La Rascruce, cu zona Tigailor in fundal 

De la Rascruce coborarea continua spre vf. Muntele Rosu, printr-o zona care vara imi aduc aminte ca este intens inflorita cu rododendroni.

Vedere spre drumul ce traverseaza muntele Chirusca si ajunge in scurt timp la fosta cabana Ciucas

Coborand spre varful si mai apoi cabana Muntele Rosu

La cabana Muntele Rosu intalnim un deosebit cocktail muzical, care mai de care isi dadea muzica mai tare ca sa se auda mai bine. Traversam cat putem de repede aceasta zona contaminata si poluata fonic, desi acuma ma gandesc ca era poluata si vizual si olfactiv de tonele de gratare, mici, bere si burti la soare. De la cabana Muntele Rosu o luam 90 grade la stanga pe un fir de valcel nemarcat ce trebuie sa ne scoata in maxim 30 minute la drumul forestier de sub vf. Muntele Rosu. Intr-adevar, urmarind un valcel secundar ajungem intr-o vale mai principala, intalnim si apa si tinem cat putem in lungul apei, pana dam de un drum forestier. Tata tine neaparat sa o luam pe acel drum, fiind convins ca dadea in drumul cautat de noi (asa observasem noi studiind situatia de sus de pe munte), eu as fi preferat sa cobor direct pe firul vaii, pt. ca matematic nu aveam cum sa ne pierdem, dar aveam ce-i drept ceva obstacole de ocolit. O luam pe drum, cu conditia sa nu dam in alta vale si sa pastram mereu in campul vizual firul de apa. Drumul a mers bine si in maxim 15 minute am ajuns in forestierul principal, de unde in scurt timp ajungem la masina.

La masina facem supa la primus si cand terminam noi de strans si de mancat si desertul, isi fac aparitia primii stropi de ploaie. Sus pe Zaganu se vede ca ploua, ploua si in Cheia, asa ca am fentat ploaia.

Cadou de final un buchet de branduse