Padina Lancii reloaded – 24 mai 2009

Pentru ziua de duminica decidem ca nu mai avem timp sa incercam Braul de Mjloc propus initial, asa ca ne rezumam doar la Padina Lancii pana in Poiana Inchisa si apoi coborat pe la Marele Grohotis. Lasam masina la bariera de la inceputul vaii Spirlea si incepem urcarea clasica in lungul apei si apoi dreapta in sus spre refugiu. Pe la 10.30 a.m. facem deja plaja la refugiul Spirlea, iar eu dobandesc cea mai frumoasa poza cadou.

La plaja in fata refugiului Spirlea

Fara prea multa tragere de inima continuam drumul interminabil spre Marele Grohotis, urcand si coborand in repetate randuri pe la baza peretilor de stanca. Ajungem in final si la intrarea in Padina Lancii, tocmai cand soarele incepe sa o lumineze mai bine.

Paul pergatit de ascensiune la intrarea in Padina Lancii

Eu ma echipez cu coltari si piolet, casca pe cap si incep si eu sa urc dupa Paul, care Paul e deja la prima saritoare. Prima saritoarea e descoperita, dar e usoara, are multe prize si un horn usor in dreapta care te scoate imediat deasupra.

Prima saritoare vazuta de jos, ce nu se vede este continuarea cu un hornulet spre dreapta (cam de unde are Paul mana dreapta)

Prima saritoare vazuta de sus, urcata de mine cu coltari cu tot (ca doar n-o sa-i dau jos la fiecare saritoare)

Continuam pe o alta limba de zapada si in scurt timp mai dam de o saritoare, mai putin descoperita, dar care are rymaie mare intre perete si limba de zapada, asa ca eu o ocolesc frumusel pe fete de iarba si namol prin dreapta. Merg coltarii pe iarba, tin bine evident.

Paul deasupra celei de-a 2-a saritori, ocolibila pe iarba prin dreapta

Revin si eu in firul vaii, zapada s-a mai inmuiat putin si urcam dupa firul de zapada care merge usor stanga, avand in capat saritoarea ingusta, cu doi pereti stanga-dreapta.

In capat limba de zapada se subtiaza si vine pana aproape de jumatatea saritorii, dar inca este un perete spalat in dreapta care pe mine ma inhiba teribil. Il rog pe Paul sa ma asigure de sus, imi trage si rucascul ca sa ma misc mai natural si trec acuma fara probleme saritoarea.

Paul dupa depasirea saritorii dinainte de braul de mijloc

Ultima portiune cu zapada din Padina Lancii - in stanga prin jnepeni se distinge deja inceputul braului de mijloc care merge pana in Lanturi

In poza de jos si cea de sus, vedere de pe firul Padinei Lancii, imediat inainte de braul de mijloc

Urcam inca putin si ajungem la intersectia cu braul de mijloc spre care ma uit cu jind, pare accesibil din acest punct, nu mi se pare atat de terifiant ca asa-zisul brau din ziua precedenta, dar e tarziu.

Vedere din braul de mijloc spre zona dinainte de ultima saritoare cu cablu din Padina Lancii (firul vaii continua cam in dreptul primei pete de zapada)

Vedere cu braul de mijloc din zona Padinei Lancii – firul secundar

Pana in Poiana Inchisa mai este doar o saritoare de trecut, zapada s-a terminat asa ca scot coltarii si ma merg spre ultima saritoare care stiu ca are cablu montat. Pitonul de jos in care este montat cablul este scos si de cateva ori pendulez atarnata de el, dandu-mi seama ca nu este o abordare corecta. Bag aparatul foto in rucsac, a.i. imi permit acuma sa stau lipita de stanca, apuc si mai bine prizele si cablul si trec de portiunea in care este desprins de stanca. Urmeaza o scurta traversare in firul vaii si apoi urcare pe fete de iarba spre izvorul din Poiana Inchisa, moment in care valea practic ia sfarsit si suntem in cetatea Pietrei Craiului.

Poiana Inchisa este de fapt marginita pe 3 laturi de pereti inalti de stanca, in partea somitala a zonei centrale fiind creasta sudica. Poiana nu este plata, asa cum ar in mod normal o poiana in acceptiunea comuna, ci sunt fete de iarba care coboara din peretii de stanca, si pe alocuri se mai gasesc si cateva zone plate, unde se poate monta si cortul.

Poiana Inchisa este locul de unde ai o belvedere superba spre muntii Iezer-Papusa si Fagarasi si, nu in ultimul rand, este taramul caprelor negre, care vin adesea si se adapa la izvor.

In poza de mai sus, caprele stau undeva la umbra unui perete dinspre Marele Grohotis, deci in partea opusa amplasarii izvorului in Poiana Inchisa

Paul ma asteapta de mult la plaja sus in poiana, a tras si un pui de somn cat m-am dat eu pe cablu la ultima saritoare, asa ca acuma dam iama in mancare. Schimbam salutari amiabile cu persoanele din creasta, pozez cireada de capre negre, iar eu fac promisiunea ferma ca trebuie sa vin sa stau aici cu cortul.


Dupa multa plaja si meditatie in Poiana Inchisa, fara prea mare elan decidem ca trebuie sa coboram, mi se rupe inima sa ma despart atat de curand de acest loc, dar mai avem de facut tot drumul de intoarcere prin Spirlea. Urmam momaile care ne conduc spre un hatas de jnepeni si inainte sa ne inscriem in coborare ni se deschide in fata o perspectiva uimitoare spre peretii Marelui Grohotis.

Spre drumul de coborare, marcat cu momai (in fundal peretii de deasupra Marelui Grohotis)

Peretii de deasupra Marelui Grohotis, asa cum se vad din coborarea prin jnepeni

Hatasul prin jnepeni este destul de clar, iar acolo unde sunt mai multe poteci sunt si momai suficiente pt. orientare.

Prima potiune din coborare, chiar sub Poiana Inchisa, observandu-se in dreapta si intrarea in jnepeni

Eu aduc din nou oda jenepenilor de care ma tin cu multa dragoste si siguranta in acelasi timp, mai parcurgem in serpentine un fir de vale, finalizat cu o mica saritoare care se ocoleste prin alt hatas de jnepeni prin partea dreapta si in scurt timp ajungem la baza potecii ce coboara pe sub peretii Marelui Grohotis.

Un mic punct de belvedere cam la jumatatea drumului spre Marele Grohotis

Cand ajungem chiar sub peretii Marelui Grohotis, coborarea abrupta ia sfarsit, continuandu-se cu o curba de nivel in usoara coborare intre perete si grohotis.

Poteca ce coboara pe sub peretii Marelui Grohotis - f. clara pe bucata de iarba din partea stanga a pozei
Vedere spre drumul spre Poiana Inchisa, asa cum se vede de pe poteca ce urca pe la Marele Grohotis (chiar in fata, la buza vaii este o mica saritoare, dar care se ocoleste fara probleme pe poteca prin jnepenii din stanga)

Ajuns la grohotis, Paul il coboara in mare viteza, lasand o dara firava de praf in urma sa, eu cand ajung pe mijlocul grohotisului identific o limba de grohotis fin, ideal pt. practicatul grohoting-ului si imi dau drumul la vale pasind pe el. Disloc cateva pietre, care se scurg la vale cativa metri, in scurt timp ajung in poteca marcata unde ma asteapta Paul si o dam pe drumul de intoarcere saua Tamaselului – sub Zaplaz – ref. si valea Spirlei – masina la bariera.

Un buchetel de liliac salbatic din drumul spre Marele Grohotis

La orele 21.00 seara Paul ma suna de acasa, era deja imbaiat, mancat, odihnit, eu eram abia in Ploiesti, mi se inchideau ochii si nici nu banuiam ca voi face inca 2 h pana acasa.