Somewhere, I'm over the rainbow: Cheile Zanoaga Mare - Cheile Orzei - lac Bolboci

Dupa aproape 20 km de drum forestier de la sanatoriul de la Moroieni, ajungem la primul punct de interes, cu plecare de la cabana Cheile Zanoagei. Cabana pare primitoare pe dinafara, in sensul ca are niste mese de lemn afara pe terasa si intr-o poienita alaturata, inauntru nu stiu insa.

Cabana Cheile Zanoagei (altitudine 1400 m)

Mergand aproximativ vreo 200 m inapoi pe drumul forestier, intalnim marcajul care ne indeamna spre Cheile Zanoagei, intrarea facandu-se printr-un vad pe unde trebuie trecuta apa, dupa care incepe un drum cu o bariera. In spatele acestei bariere se zareste insa o mica parte din maretia acestor chei.

Intrarea inspre Cheile Zanoaga Mare (in centrul pozei vadul de trecere si drumul cu bariera)

In scurt timp insa drumul forestier dispare, sau mai bine zis este inghitit de apa, transformandu-se intr-o poteca ce incepe sa se afunde spre chei, fiind mascata practic de o vegetatie bogata.

Imediat suntem surprinsi de aparitia unor chei care de fapt se desfasoara in lungul unei vai, traseul nostru coborand in lungul ei, vale presarata de ochiuri cu apa atragatoare, dar prea reci pt. a face o baie, formatiuni stancoase si mult verde.

Trecerile peste apa sunt bine amenajate, nu trebuie sa ne descaltam, ci alergam pe podurile din busteni de lemn pt. a le testa rezistenta (acolo unde nu-s rupte):

In pozele de jos si cele de sus, la traversarea podului paraginit peste apa

Un pod dragut, rezistent pare-se, serpuitor, echilibrat, apare mai departe in lungul cheilor.

Tata incepe sa mearga in lungul podului, numai ca pe la jumatate se opreste, in timp ce eu eram incantata ca mai avem un obstacol cu busteni lipsa de trecut.

Cert este ca nu se poate trece pt. ca podul este rupt detot, amanunt vizibil doar din directia opusa de mers.

Podul rupt trebuie ocolit pe doi busteni ce strajuiesc perpendicular cursul apei, unul pe post de pod, altul pe post de balustrada.

Deplasarea ne este insa rasplatita si valea devine din ce in ce mai variata, chiar daca peretii cheilor propriu-zise ne strajuiesc abia de deasupra padurii, undeva unde cu greu ii intrezarim.

In unele zone relieful permite si se creeaza chiar niste mici cascade, cu bazine de apa dedesupt.

La un bazinas cu apa foarte atragator

Minuscula cascada curge si pe sub pietre

In continuare, aspectul vaii se domoleste si relieful devine mai plat, traseul merge pe undeva prin padure si nu pe langa firul apei.

In curand insa, apar semnele care ne prevestesc ca ne apropiem de sfarsitul vaii si de finalul traseului si traversam o poienita.

Dupa ce mai traversam inca niste poienite ajungem la lacul Scropoasa.

Lacul Scropoasa este foarte linistit, desi exista un drum forestier pana aici, dar nu a fost inca invadat de hoardele de turisti.

Pe malul lacului Scropoasa, cautand spre cheile Orzei

Parcurgand aleea de pe malul lacului Scropoasa, in scurt timp ajungem in capatul opus, unde de pe un pod avem surpriza de a admira, atata cat se poate, Cheile Orzei.

Cheile Orzei sunt deosebit de scurte (pe harta) si inguste (in realitate), numai ca sunt pline de apa, asa ca nu se pot parcurge, iar tunelul care ajunge pana la intrarea lor este bine ferecat. Ne multumim a arunca o privire cat mai cuprinzatoare si ne intoarcem pe langa cabana Scropoasa.

Cabana Scropoasa (altitudine 1205 m) este solida si rezistenta, numai ca este inchisa

Ne reintoarcem pe acelasi traseu parcurgand Cheile Zanoaga Mare pana la cabana omonima, reluam traseul motorizat si urmatorul scurt popas este la cabana Bolboci, care are o noua terasa de lemn ce se extinde afara si cu belvedere spre lacul de acumulare.