La plimbareala prin zona Macinului - 13 -14 iunie 2009

Avand in vedere cat de mult mi-a placut ultima oara in Macin, la invitatia Laurei raspund cat se poate de pozitiv. Ajunsi in zona Macinului peisajul se schimba parca brusc si imi aduc aminte de ce mi-am dorit sa revin pe aceste meleaguri.

Campie viu colorata, nori albi si cer albastru 

Ne tinem dupa masina Bursucilor din fata, trecand prin satul Greci, mergand in lungul culmii Pricopanului, depasind manastirea si la capat de drum ajungand la o cariera. Initial am zis ca e urat locul, ce sa faci intr-o cariera, dar pe urma am descoperit ca este chiar foarte fotogenic.

Dupa un scurt circuit pe deasupra carierei, lumea obosita cica face o plimbarica, in timp ce eu cu Theo si cu Dani ne angajam intr-o plimbare mai serioasa pe o bucata din Culmea Pricopanului.

In drum spre Culmea Pricopanului, varful din fundal l-am identificat eu ca fiind vf. Caramalau

Pentru a ajunge insa pe vf. Caramalau (din poza de mai sus) o luam mai pe ocolite, incercand mai intai sa urcam pe vf. Cheia, undeva fix deasupra noastra si mai apoi sa traversam spre tinta secundara. Padurea in care intram ca sa urcam spre primul varf este salbatica, iar Theo imi spune mereu sa am grija sa nu calc pe serpi.

Prin padurea de sub vf. Cheia - eu si Dani (sotia lui Theo)

Dupa ce iesim din padure peisajul se schimba brusc si vedem stanci fotogenice, dar din pacate il tot aud pe Theo cum ma atentioneaza sa nu calc pe serpi, desi nu am vazut niciunul, asa ca ma relaxez si admir zarile.

In momentul in care cucerim marele vf. Cheia, avand ametitoarea altitudine de 260 m, ne declaram multumiti, Theo face panorame de zor si eu cu Dani pozam.

Eu si cu Dani pe varful Cheia (altitudine 260 m)

De pe varful Cheia vedem in toate zarile si luam ca azimut Culmea Pricopanului in desfasurarea sa logitudinala, insa am plecat fara apa si nu vom mai rezista mult sus cu soarele dogoritor.

Dupa coborarea intr-o micuta sa, ne inscriem intr-o traversare si se dovedeste a fi o alegere stralucita, pt. ca este mult mai spectaculos, uneori am impresia ca sunt intr-un fel de Crai la o scara mai mica.

Catarand un horn micut: Dani si Theo

Azimutul spre tinta noastra: varful Caramalau 

Traversarea presupune si o urcare de mic valcel si blocuri enorme de escaladat, in vreme ce jos, la mai putin de 200 m se vede un vast ogor multicolor.


Dupa scurta traversare, urmeaza o urcare si intersectarea cu traseul marcat ce vine de undeva de jos de langa manastire. Ajungem in curand pe varful Caramalau, avand o altitudine ceva mai mare, de vreo 335 m.

Vedere de pe vf. Caramalau spre vf. Cheia (cel din fundal stanga, de unde venim noi)

Vedere de pe vf. Caramalau spre vf. Vraju (cel din fundal stanga, de fapt de aici incepe culmea matematica a Pricopanului)

Coboram apoi de pe vf. Caramalau si ne indreptam spre coborarea finala, pt. ca nu avem apa deloc, dar ne hotaram sa mai urcam pe un varfulet micut aflat practic in saua de jos, intre vf. Caramalau si vf. Vraju.

Vedere spre varful Caramalau (cel din dreapta de unde coboram noi, iar in fundal stanga jos detot se vede cariera de unde am plecat)

Varfuletul fara nume pe  care am urcat este foarte bine pozitionat, pt. ca are vedere spre cele doua brate din Culmea Pricopanului.

In poza de sus si cea de jos, Theo ma surprinde cum admir contemplativ zarile.

Urmeaza coborarea, pe care o facem si mai interesanta descatarand blocurile in loc sa o luam pe poteca, si uite asa ajungem printre marii pereti.

Coborand pe marile blocuri de piatra ale Macinului

In coborare spre Fantana de Leac, punctul terminus al traseului nostru ce iese fix la manastire

Seara ne hotaram sa punem corturile undeva pe malul bratului Macin, intr-o padure stiuta de Bursuci de anul trecut, destul de frumos, putini grataragii, am dormit dupa ce au inceput sa ne piste tantarii si fiecare s-a retras in vastele apartamente regale ale propriului cort.

Acesta este noul meu cort - Hannah Light, cica are numai 2 kg si ceva si-s foarte incantata de el.

A doua zi, concluzionam ca nu mai avem timp de tura, pt. ca ne-am miscat greu, asa ca mergem sa facem baie intr-un lac si eventual sa zboare Bursucu' cu parapanta.

Paparazii vaneaza cu tele-urile lor poate prind vreo randunica, randunele facandu-si cuiburi in faleza unei foste cariere.

Lacul la care mergem sa facem baie este bestial, as fi zis ca este un lac intr-o caldare glaciara din Fagarasi, dar s-a format de fapt intr-o cariera care a fost dezafectata in muntele Iacobdeal.

Dupa baie ne este frig, apa cica avea vreo 24 de grade.

Stau la soare si ma zgribulesc pana se usuca apa de pe mine

Dupa episodul cu baia in lac incercam totusi sa zboare Bursucu' cu parapanta, luam un drum prin spatele vf. Priopcea ca sa ajungem cat mai aproape de varful respectiv cu masina. In particular, drumul este f. prost si abrupt, asa ca masinile au fost abandonate la jumatatea traseului si noi am urcat pe jos pana sus. Sus insa, merita peisajul atotcuprinzator spre toate zarile, si vantul pe masura, asa ca nu mai zbura nimeni.

Vedere de pe vf. Priopcea spre muntii Macin

Vedere de pe vf. Priopcea spre Iacobdeal, unde de fapt este si cariera cu lac unde ne-am imbaiat noi

Vedere de pe vf. Priopcea spre bratul Macin

Vedere de pe vf. Priopcea cu Dani si Theo in fundal

Nu am vazut nici un parapantist de sus, dar am prins cu o zi inainte unul care tocmai se pregatea sa aterizeze

Ceea ce m-a impresionat au fost stanele dobrogene din paie, stuf si nuiele impletite plus chirpici.

Dar, nu in ultimul rand, fauna a fost cea care ne-a fascinat pe toti, o broasca testoasa (de fapt erau mai multe) si un anume popandau pe care l-am alintat in unanimitate "Popi", in speranta ca daca il chemam o sa iasa mai des din gaura ca sa il pozam.

Broasca testoasa de Macin

Mult celebrul Popi, caruia i s-au facut vreo 250 635 de poze