Valea Gaura - poiana Gutanului - 18 iulie 2009

Stabilesc cu Crisa sa mergem la Trofeul Brasovului, organizat de FdC Brasov. Traseul este Valea Gaura – Poiana Gutanului. De fapt, ce ma atragea pe mine era faptul ca Emi imi spusese cu ceva vreme in urma ca din valea Gaura ar vrea sa propuna traseul sa nu se urce clasic prin Saua Hornurilor spre vf. Omu, ci sa abordeze un valcel/horn care sa ne scoata mai rapid spre muntele Doamnele. Nu s-a intamplat, dar am revazut Coltii Gutanului si zona aceea de abrupt, care de fiecare data este unica.

Plecam din Bucuresti vineri de dimineata, crezand ca drumul va fi liber. Pana la Ploiesti mergem bine, dar fac ingrozitoarea greasela sa o iau pe centura de vest unde se merge bara la bara, nu am reusit sa inteleg de ce, pierdem o ora in aglomeratia aceea infernala, si reusesc cu greu sa intru prin Ploiesti vest ca sa continuam drumul spre munte. Inainte de Poiana Tapului se anunta urmatorul ambuteiaj care tine pana la Busteni, nimic nou de altfel, ne dez-ambuteiam dupa ce depasim politistul care mai rau incurca circulatia. Dupa aproape 4 h de drum reusim sa ajungem in Bran si de acolo in Simon.

Ajungem pe dupa-masa la capatul Simonului, parcam masinile, ma intorc cu Crisa in sat sa dam un telefon (ca mai sus nu era semnal), ne reintoarcem si cand sa punem rucsacii in spate ne zice un organizator ca se poate trece de bariera si sa mai profitam inca vreun kilometru de mers pana unde e rupt drumul. Ne imbarcam din nou sacii in caruta si mai mergem circa 1 -1,5 km cu masina in lungul vaii Simonului sau valea Catunului, cum ii mai zice pe harta. La parcare insa chiar trebuie sa ne luam rucsacii in spate si dupa primii 10 metri parcursi observam prima ruptura din drum, brazdata pe toata adancimea drumului, deci imposibil de reparat in curand. Mai departe drumul practic intra in apa si se mai continua peste 50 de metri pe partea cealalta a apei. De fapt in urma viiturilor de saptamana trecuta a cazut o bucata de stanca in firul apei, blocandu-l, si astfel apa a fost nevoita sa-si schimbe cursul, fix pe directia drumului forestier care este acuma total nepracticabil, caci curge raul pe el. Depasim prin stanga prin padure aceasta bucata de drum si continuam pe drumul forestier inca vreo 2-3 km pana in tabara de corturi.

In tabara punem corturile, socializam, ma lipesc si eu de o echipa sa merg sambata in traseu (Crisa era de paza in postul 4, iar Bodi avea de cules pietre si lemne pentru afacere), incepe lumea sa cante la foc, ne pisca insectele, ma retrag la somn, mai aud cum se taie lemne ca sa mai puna pe foc, ma trezesc si la pocnitori (cica ar fi venit ursul la un moment dat), iar la 6.30 a.m. aud fluierul de trezire.

Echipa George & co cu care trebuia eu sa plec ma ameninta ca la 8 vor sa plece, dar pana ii cheama la teste, pana le da startul, pana plecam, se face de fapt ora 9 si eu apuc sa mananc de 2 ori de dimineata cu ocazia asta. Traseul este simplu in prima faza: urcati pe valea Gaura pana la vf. Omu vreo 1000 m diferenta de nivel. Plecam pe traseu, primul post este la 2 h de mers, sunt mezina echipei si la propriu si la figurat, eu care eram obisnuita sa ma rog de altii sa se miste mai repede, dar norocul meu a fost cu Steluta care merge ca mine.

Un prim moment de semi-popas la trecerea apei in zona stanei din Gaura

Insirati matematic, membrii echipelor urca spre postul 1

Desi avem impresia ca mergem incet, in momentul in care apar marii pereti incep sa capat si mai multa energie si entuziasmul creste.

Marii pereti de sub vf. Lancia strajuiesc partea stanga a vaii Gaura

In postul 1 avem pauza o ora, pana le vine randul la echipe la proba de alpinism. Cu ocazia asta ii mananc lui Adi juma' din salata de vinete, reusesc sa conving camel-bag-ul sa se re-umple singur cu apa si fac plaja, fara sa ratez insa momentele fotografice.

Stancile sub care am beneficiat de indelunga pauza din postul 1

La un moment dat imi pierd rabdarea si plec spre postul de alpinism, aflat la circa 5 minute mai sus, sub inceperea pragului glaciar mai stancos. Acolo alta asteptare, intre timp mi se racesc detot muschii, m-a scos din ritm pauza, asa ca iau atitudine si o iau in sus pe zona de horn stancos, gandind constructiv ca ma ajung restul din urma cat fac eu poze.

Postul de alpinism vazut din hornul stancos amenajat cu cablu

Hornul stancos care depaseste prima parte a pragului glaciar

Dupa ce depasesc zona de mini-catarare incepe sa se simta altitudinea luata si in jurul meu apar muchiile semete si stancoase ce coboara din vf. Lancia.

In curand ajung deasupra pragului glaciar si se intrevede caldarea vaii Gaura, strajuita de pereti stancosi.

Caldarea superioara a vaii Gaura, un plat continuu

Grupari stancoase din lungul vaii Gaura, presarate din loc in loc

In caldarea glaciara vederea tintei de la Omu ma bucura nespus, dar, vorba lui Crisa, parca pe masura ce mergi spre el se muta din ce in ce mai departe.

In poza de jos si cea de sus, valea Gaura in toata splendoarea ei

De pe fundul caldarii incepem sa urcam spre saua Hornurilor, urcarea fiind destul de abrupta, dar eficienta si astfel castigam repede altitudine.

George &co urcand cu mare avant spre saua Hornurilor

Saua Hornurilor - conturarea drumul de creasta pana la vf. Omu

Din saua Hornurilor vantul incepe sa isi faca de cap, iar la cabana la Omu ma declar de-a dreptul congelata. Ca urmare ma imbrac ca la Polul Nord, cu pantaloni de fas si geaca lui Steluta, dar tot am uitat manusile, iar vantul asta e din ce in ce mai rece, iar soarele insuficient de stralucitor pe cer.

Varful si cabana Omu intr-o zi de vara

Cabana Omu - poza de grup (de la stg. la dreapta): Steluta, George, eu (Iuliana)

In postul 2 de la Omu aflam ca echipa George & co sta prost cu timpul, asa ca pana in saua Batrana si-au propus sa ma alerge in continuare, noroc ca Steluta impune ritmul, iar eu la vale ma descurc mai bine decat la deal.

Drumul de la Omu spre saua Batrana merge pe sub vf. Bucura si Gavanele, iar in zare se intrevede Cerdacul si Mecetul Turcesc din valea Ialomitei.

Saua Cerbului, Cerdacul si vf. Coltii Obarsiei vazute de undeva de sub vf. Gavanele

In traversare pe sub varful Gavanele

Dupa ce depasim vf. Bucura pe dreapta si mai apoi pe stanga vf. Gavanele, continuam poteca marcata spre vf. Doamnele si vf. Gutanu. Traseul trece prin niste zone foarte interesante de stancarie, in dreptul carora nu avem insa prea mult timp de zabovit.

Zone stancoase foarte spectaculoase si foarte interesante de catarat

Incepem in curand o micuta urcare spre vf. Doamnele, astfel incat raman in spate vf. Bucura si vf. Gavanele, cat si saua Cerbului si Cerdacul, iar panoramele sunt foarte frumoase in toate directiile: spre valea Ialomitei, spre valea Gaura, motiv pt. care eu raman mereu in urma, iar George o tot incurajeaza pe Steluta, promitand mereu ca mai este putin.

Varfurile Bucura si Gavanele vazute din urcarea spre vf. Doamnele

Mecetul Turcesc si Cerdacul de sub Obarsie vazute din urcarea spre vf. Doamnele

Dupa ce depasim micutul varf Doamnele urmeaza o coborare serpuitoare pe un drum de caruta pe care noi insa o scurtam rapid de-a dreptul, iar in momentul in care ajungem in zona vf. Gutanul avem vedere spre zona din valea Gaura corespunzatoare sectorului de stana.

In zona varfului Gutanu - vedere spre vf. Lancia si jos zona stanei din Gaura

Ajungem si in postul 3 in saua Batrana, cu 2 minute intarziere, desi noi nu stiam cat trebuie sa facem pana aici, abia apuc sa mananc ceva si trebuie iarasi sa plecam.

Din saua Batrana avem de coborat pana sub vf. Batrana in poiana Gutanului, aceasta bucata fiind dupa parerea mea cea mai frumoasa parte din traseu. Coborand vezi practic tot peretele din abruptul Gutanului si de fiecare data apare parca si mai spectaculos decat cu 5 minute mai inainte.

In poiana Gutanului ne proptim fix in postul 4, de data asta eu ajungand mai devreme, pt. ca la vale stiu sa ma rostogolesc f. repede. Crisa si Claudia ne explica pe unde continua traseul si imediat ajungem la stana din poiana Gutanului.

Stana din Poiana Gutanului, in fundal aparand ca prin ceata culmile Leaotei

Dupa ce depasim stana, drumul se continua dreapta la vale pe un drum forestier care merge oarecum in lungul apei, din dreptul intrarii in padure aruncand o ultima privire spre Coltii Gutanului din fundalul indepartat.

Abruptul Gutanului vazut din zona stanii de sub poiana omonima

Odata intrati in traseul din padure, ne mai pierdem la un moment dat, reusim pana la urma sa trecem raul si sa revenim in traseu si abia spre orele 8 seara ajungem in tabara.

Duminica pana sa ne trezim noi bine incepe sa ploua, asa ca mai zac prin cort pana se opreste cat de cat ploaia, strangem corturile printre ultimii si coboram cu totii spre masini. Inainte de plecare stam la o felie de cozonac cu colegii de la FdC care au fost organizatorii, ne luam la revedere si ne reintoarcem la Bucuresti pe ruta Campulung-Targoviste, ruta f. libera si cu f. mici exceptii bine asfaltata.