In cautare de schituri ascunse - 29 dec. 2009

Prin plimbarile facute la schiturile din munti, reusesti sa mai afli de alte lacasuri complet rupte de lume, unde viata monahala chiar se desfasoara in adevaratul sens al cuvantului. Ca sa ajung la schitul Jgheaburi, ma incapatanez si cu mult avant ma inham pe un drum comunal, care pe masura ce prind altitudine se transforma in drum de tara, iar dupa multi alti kilometri intr-un drum forestier destul de practicabil.

Pe masura ce depasesc satul Stoenesti (judetul Valcea), drumul meu urca spre o culme de munte, parcurgand in intregime satul Piscul Mare, aflat sub muntele Cacova, in fundal aflandu-se creasta putin pudrata de zapada a masivului Buila-Vanturarita.


Locurile sunt absolut superbe si ma bucur nespus ca mai exista inca astfel de colturi de rai.

Drumul nu este presarat numai cu panorame frumoase, dar din loc in loc apar tot felul de casute, nu vile, mici gospodarii ale oamenilor rasfirate pana departe in munte, acolo unde ei inca trudesc din greu.

Intr-un final reusesc sa ajung la tinta mult dorita de aproape un an de zile: schitul Jgheaburi, aflat intr-un loc adapostit de clima muntelui salbatic, dar parca si de restul lumii, intr-o mica vale, unde bustenii pravaliti peste drum au blocat cu desavarsire orice legatura motorizata cu acest loc. Schitul este mai mare decat imi imaginasem, exista dezvoltate pe panta terenului mai multe corpuri de chilii, dar elementul principal este micuta bisericuta, dichisita si cocheta, cu pictura partiala pe exterior.