marți, ianuarie 05, 2010

La schitul Dochia - revelion 2010

Dupa aproape 2 ani de zile uite ca ajung din nou in Ceahlau, mai precis la schitul Dochia (locatia mea de pasti 2008). Nu stiu cum a reusit Pustiu' sa ma convinga sa vin anul asta, ca la inceput nu prea vroiam sa vin din cauza distantei prea mari de parcurs. Este insa foarte clar ca aproape toti cei care am fost acolo din toate zonele tarii am hotarat ca de acum inainte sa ne facem "abonament" de revelion in Ceahlau.


De data aceasta, Pustiu fiind cu Loganul lui, am hotarat sa urcam motorizati pana la schitul din Stanile pe drum forestier, la Stanile lasam masina si pe urma cica imediat in max 2 h ajungem la schitul de sus din Ceahlau. Pustiu o ia in fata si pana la urma raman cu Alex si povestim tot drumul si uite asa am ajuns la lumina frontalei la schit.

La schit ne cazam deocamdata in prich-urile de la demisol, asa ca prima noapte am dormit la gramada. De a doua zi sunt privilegiata si parintele imi spune sa merg sus sa dorm cu Poliana in camera. Vor mai veni inca doua fete, prietenele lui Dan, asa ca o sa fie numai bine. Poanta este ca in camera noastra s-au strans pe urma, rand pe rand, cu totii, in vizita evident, asa ca la un moment dat nu era nimeni prin schit, dar la noi in camera era caterinca maxima: rasete, chiuituri, misto-uri, glume, masaje, telenovele.

In principiu a fost bine, singura problema in acest an in Ceahlau a fost ceata, o ceata care a persistat cu incapatanare de cand am venit pana cand am plecat, asa ca 5 zile nu prea am avut mare preocupare: am fost dimineata si seara pe la slujbe sa ajutam pe parintele, am mancat de' am spart, evident acompaniati fiind de vin si tuica, dar cel mai important pt. mine a fost ca am ras, dar cat am putut sa radem, am impresia ca am ras pt. tot anul.

Poza de grup, noaptea de Anul Nou, ora 12.00 fix (desi unii lipsesc, in zona centrala identificati pe p. Ciprian, Valentin, Poliana, Sebi, Dan, eu - Iuliana si Alex ... restul nu le stiu numele, pt. ca am venit independent :P)


Masa imbelsugata in noaptea de revelion, urari multe si felicitari


Eu si Poliana la masa din noaptea de revelion

Dupa pocnitori si artificii, intram pe rand inapoi in schit, cineva cu aparat foto ne-a imortalizat pe toti, rand pe rand:


... cine este acel cineva, a avut grija sa isi lase numele intiparit pe poze, asa ca el este autorul !

Ca activitate interactiva in una din zilele cetoase am ales un rapel de pe o stanca apropiata schitului, moment in care mi-am dat seama ca eu nu voi mai folosi vreodata un gri-gri la rapel, pt. ca nu am suficienta forta intr-o mana sa tin maneta deblocata la coborare. De greutate nu se poate pune problema, asa ca abia am alunecat la vale.


Din ostenelile unui rapel facut cu o coarda uda si inghetata

Duminica insa trebuie sa plecam, ceata din pacate persista, prea multe poze nu am la ce sa fac, nici macar Gardul Stanilelor nu se vede, dar imi promit solemn sa revin de Pasti in Ceahlau. Cateva instantanee insa din traseul de coborare spre schitul Stanile am reusit sa salvez, mai ales ca ai mei companioni de drum se simteau f. in forma dupa 5 zile de stat la schit si aveau chef de f. multe glume (pe seama mea, evident).


Ocolasul Mare (distractia s-a soldat cu un varf de bat rupt)


In poza de jos si cea de sus, Vali, Sebi si Alex (de la stanga la dreapta si din spate in fata)

A urmat o separare clara a gastii, eu cu Alex in fata si Vali cu Sebi la filozofat in spatele nostru, asa ca pe parcursul drumului ne-am tot asteptat ca sa nu ne pierdem unii de altii.

Dupa prima parte a traseului, care se desfasoara pe sub platoul Ocolasului Mare si printr-o zona de padure (cu f. multa gheata pe jos), se ajunge intr-un drum forestier, care traversand versantul pe sub niste pereti de stanca, ajunge dupa nenumarate curbe in poiana schitului de la Stanile.


Vedere din drumul forestier spre poiana si schitul de la Stanile


In poza de jos si cea de sus, drumul forestier ce coboara de sub Ocolasul Mare spre Stanile

Zona de Advanced Base Camp este la schitul Stanile, acolo unde am si lasat masina, dupa alti km de drum forestier de jos din satul Bicazul Ardelean.


Ajunsi pe inserate in poiana unde se gaseste schitul de la Stanile

Pe post de cadou de Craciun si de Anul Nou, in dar o crenguta de brad cu zapada inghetata, asa naturala cum se gaseste ea in padure

Un comentariu:

cezar spunea...

Faina despartire de 2009 si primire in 2010. Si cadoul de la sfarsit e de neuitat!!!