Paltinis - saua Batrana - poiana Oncesti - 14 august 2010

In sfarsit prima mea tura facuta din proaspatul Sibiu. Vorbind cu Liviu, reuseste sa faca greseala de a spune ceva despre urcat sambata si prima mea tura din Sibiu catre munti devine certitudine. Sambata dimineata ma intalnesc cu Liviu in Piata Teatrului, las acolo masina mea si plecam mai departe cu masina lui spre Paltinis. Desi planurile de tura erau facute pe undeva pe la Turnu Rosu, reusesc sa dau peste cap traseul, ca eu vreau sa vad panorame vaste si intinse. Liviu reuseste sa aleaga un traseu in Cindrel care, odata ajunsi in creasta principala, are intr-adevar panorame pe toate partile.

Ajunsi la Paltinis, parcam masina la statia de telescaun si pornim pe traseul spre poiana Gaujoara. Denumirea asta a trebuit sa o repet cam toata lungimea drumului, pt. a ajunge ca, la sfarsitul zilei, sa o pot pronunta corect. Pana sus in Gaujoara am mancat pe rand de pe marginea drumului: mai intai zmeura, apoi afine si pe urma parca iarasi afine, multe afine, f. multe afine. Odata ajunsi in poiana Gaujoara, incep sa se deschida perspectivele in toate partile si incepe sa-mi placa nespus de mult zona.

Vedere din poiana Gaujoara spre relieful domol al Paltinisului

In drum se gaseste si stana aferenta zonei respective, culmea este ca nu ne latra nici un dulau, avem in schimb ocazia sa vedem niste cai frumosi care pasc linistiti iarba. Ce viata de cal !

Dupa ce depasim stana tinem mai departe drumul si, dupa inca niste pauze cat se poate de scurte in afine, incepem sa ne apropiem de saua si varful Batrana. Privim in toate zarile norii negrii ce rasuna a ploaie si dealurile si muntii nesfarsiti care se intind in toate directiile (de fapt numai in stanga avem panorama, ca noi mergem inca pe o curba de nivel).

Drumul spre saua Batrana este presarat nu numai cu multe tufe de afine, dar si cu o turma de oi (fara caini agresivi, culmea) si multi afinisti care au venit cu instrumente speciale greblate sa culeaga intiderile de afine.

Ajunsi in saua Batrana ne este foarte clar ca se apropia o mica-mare furtuna, care mai intai se anunta cu fulgere si tunete si mai apoi chiar se produce. Incep sa ii impui capul lui Liviu cu recenta mea experienta din Iezer cand a trasnit langa mine, dar Liviu e linistit, a calculat el diferenta de timp intre fulger si tunet si i-a dat ca ploaia este inca departe. Eu insa, uitandu-ma in zare, mi se pare foarte aproape, ca asa am zis si in Iezer ca nu ne prinde si cand i-a dat odata pe noi am zis ca s-a crapat pamantul de la asa bubuitura.

Cu norii amenintatori venind pe urmele noastre. Noi insa nu avem jeep in creasta Cindrelului, asa ca ne vom multumi doar cu o stana parasita. Cert este ca incep sa dau repede din picioare, reperam undeva jos in sa o cosmelie care odata a fost stana, ne gandim ca ar fi bine sa ne adapostim macar temporar acolo, luam azimutul si cu cateva minute inainte sa inceapa ploaia intram in stana.

Stana este pe jumatate dezgolita de acoperis de la vant, reusim sa ne inghesuim pe un capat de grinda sub un mini-acoperis cu o folie de pvc sub care s-au mai adapostit inca 2 persoane. Ne apucam sa mancam, scoatem si pelerinele ca sa nu ne ude totusi stropii veniti accidental pana la noi, terminam si de mancat, mie deja mi se face somn, moment in care Liviu scoate cartea cu povesti de Rudyard Kipling. Prima poveste este foarte faina, numai ca mi se face si mai somn, drept pt. care la a doua poveste deja incep sa aud numai pe jumatate. Cand ploaia reuseste sa ajunga si pe paginile cartii, ma trezesc la realitate, caci Liviu nu mai citeste si atunci imi dau seama ca imi este frig, f. frig pt. canicula pe care o anuntasera. Drept pt. care pun toate hainele pe mine, inclusiv parazapezile ca sa tina cald. Afara da cu blituri de zor, tunete se aud cam din toate partile, plafonul de nori se descarca fix deasupra noastra, ceea ce inseamna ca vom mai sta ceva vreme pe aici prin stana.

Pana la urma celelalte doua persoane nu mai suporta frigul si cand ploaia se mai opreste putintel pleaca inapoi spre Paltinis. Noi insa ne mai lalaim ceva vreme pana plecam inapoi spre Paltinis. Am fi vrut sa mergem mai departe spre Iezerele Cindrelului, sa ajungem macar pana la refugiul Canaia, dar, daca ploaia ne-a tinut blocati in stana cateva ore, a trebuit sa renuntam pana la urma la planul maret.

O luam inapoi spre vf. Batrana, dar la bifurcatia cu indicatoare din sa noi vom continua spre vf. Oncesti, punct care marcheaza zona de capat a partiei cu telescaun. O portiune vom merge pe drum (acelasi drum pe care acum 4 ani am urcat cu Sorana cu Loganul meu sus in creasta in Cindrel), apoi drumul va intra in padure si nu o sa se mai vada asa frumos de jur imprejur.

Vedere spre vf. Cindrel (cica pe acolo pe undeva prin caldarile respective se afla si Iezerele)

Inainte sa intram in padure ne oprim pt. niste panorame, identificam niste bolovani f. bine amplasati pt. belvedere si acolo avem sa zacem pt. urmatoarele doua ore la admirat peisajul si stat de vorba. Intre timp sa insenineaza, iese soarele si facem plaja, ca si cum nu ar fi fost urma de ploaie pe acolo cu cateva ore inainte.

Vedere spre varful Cindrel cu caldarile aferente

In poza de sus si cea de jos, vedere spre m-tii Lotrului, respectiv spre m-tii Capatanii

De la locul de popas, reusim la un moment dat sa vedem si un cap de caprioara, dar pana sa ii fac eu poza binenteles ca rapidul animal a tulit-o in padure, apoi ni se face iarasi foame si mancam pt. a nu stiu cata oara pe ziua de sambata, si cu greu, dar cu foarte mult greu ne desprindem pe la orele 18.00 de la frumosul loc de leneveala, indreptandu-ne spre varful impadurit cu releu, adica spre vf. Oncesti.

Intram in padure si tinem drumul, iar in momentul in care ajungem la cabanuta din poiana Muncel, parasim drumul forestier si o luam spre poiana Oncesti pe o potecuta.

Potecuta care porneste din poiana Muncel se transforma mai incolo tot intr-un drum, dar nu chiar forestier, ci numai de atv-uri. In continuare, drumul serpuieste prin padure si dupa ceva vreme ne va scoate in poiana Oncesti, aflata sub vf. omonim cu releu.

In poiana Oncesti viram la stanga pt. a ne indrepta spre partia de schi, in 20 de minute gasindu-ne la statia de sus a telescaunului. Panorama de sus de la telescaun trebuie sa recunosc ca este draguta, sunt destul de deranjante toate semnele si tablitele de partie, dar, facand abstractie acestea, cred ca se vede un frumos apus de soare si de aici.

Partia mi se pare abrupta, nu pt. schi, ci pt. coborat drept in jos pe picioare, motiv pt. care folosesc betele la greu ca sa imi menajez genunchii. Ajungem destul de repede la baza partiei, caci nu este o partie foarte lunga, ne dam jos in parcare si ajungem la masina. In jumatate de ora suntem inapoi in Sibiu, de unde eu mai departe vin la Saliste - resedinta mea temporara pe timp de vara.

Pe drumul de intoarcere Liviu imi arata tot felul de directii si de posibile vai si culmi care se pot face, pe schiuri sau pe picioare, imi povesteste si de o piesa de teatru care se joaca in tramvaiul de Rasinari, asa ca imi dau seama ca am deja un program f. incarcat pt. week-endurile ce vor incepe din toamna.