Tache Ionescu - Brana Caprelor - 30 iulie 2008

Luni am avut ceva treaba prin Brasov si ma decid sa il iau pe tata la o tura mai usurica marti. Cuget eu la un traseu mai usor, dar care sa cuprinda si ceva ceea ce eu nu mai facusem: Brana Caprelor din Bucsoiu. Circuitul este simplu: Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Tache Ionescu - cabana Malaiesti - Brana Caprelor - creasta Bucsoiu pana in Tache Ionescu din nou (La Prepeleac) - cabana Diham (ciorba de burta = yammmmy) - Gura Diham (traseul l-am facut in 11 h, fara sa alergam insa).

Desi este un traseu marcat, desi pe Tache am fost de mult prea multe ori ca sa imi aduc aminte, in toate sensurile si pe toate anotimpurile, minunatiile si bucuria reintoarcerii prin locuri pe unde nu ai mai fost de mult este extraordinara.

In Malaiesti chiar nu mai fusesem de multisor (sa fie vreo 3 ani), cabana noua de acum nu o vazusem niciodata, decat in constructie, dar asa la prima vedere imi pare foarte frumoasa.

Sala de mese a noii cabane, din cat am vazut-o eu dintr-o privire, cred ca ar putea adaposti acea atmosfera de cabana, nu cred ca exista cuvinte pt. a descrie atmosfera, cred ca senzatia insasi exprima mai bine cuvintele pe care as vrea sa le spun. Dar uite un exemplu ca dovada:

De la cabana Malaiesti urcam in caldarea de sus si constatam cu bucurie ca norii si ceata de pe creasta Bucsoiului incep sa se sparga. Tata culege cimbrisor ca sa ii duca lui mama acasa sa puna la friptura, iar eu fac poze a Valea Malaiesti.

Partea inferioara a vaii Malaiesti, cu masivul Postavaru in fundal

Dupa primul prag glaciar, viram la stanga spre Brana Caprelor, care ne va scoate in Creasta Bucsoiu.

Brana Caprelor parcursa dinspre valea Malaiesti spre creasta Bucsoiului urca, lejer si incet incet, dar urca, motiv pt. care am si ales parcurgerea ei in acest sens. Abrupturile pe care le traverseaza sunt exceptionale, trebuie insa sa te tii bine sa nu calci stramb, caci Malaiestiul te asteapta jos cu bratele deschise. Dar panoramele ce se deschid la fiecare pas te lasa, intr-adevar, fara cuvinte.

Ajunsi in creasta Bucsoiului incepem coborarea spre Prepeleac. Eu mai parcursesem creasta o singura data in urcare, pe ceata destul de multa din pacate, ca urmare nu prea mai recunosteam locurile.

Pe creasta Bucsoiului, dupa ce brana Caprelor da in poteca marcata

Coborarea de pe creasta Bucsoiului spre punctul numit "La Prepeleac"

Cert este insa ca coborarea propriu-zisa din creasta se face printr-o mare de jnepeni combinati cu copaci, tufe si alte balarii, combinat cu cabluri pe alocuri - imagini pe care eu insa nu mi le mai aminteam deloc.

Ca sa nu ne intoarcem pe la Poiana Izvoarelor la Pichetul Rosu facem stanga spre Cabana Diham (unde in particular se construiesc tot felul de case noi, nici aici nu mai fusesem de mult). La Diham tin neaparat sa mananc o ciorba in amintirea unei ture facute cu Cip pe Tache Ionescu, cu zapada de juma' de metru nou nouta si proaspata la finele unui aprilie acu ceva ani buni. Ce ne-au dardait chilotii pe noi atunci, daca am fi avut cate doua perechi de coltari si doi pioleti de om si nu ar fi fost suficienti la cata zapada era. La intoarcere din acea tura memorabila am mancat o ciorba la mama Oara, asa ca acuma nu puteam sa nu fac decat acelasi lucru.