Creasta Nordica Piatra Craiului - 16 aug. 2008

Dupa ceva ani de zile mi s-a indeplinit in sfarsit unul din marile mele visuri: sa refac creasta nordica a muntelui meu preferat - Piatra Craiului, who else ?! - bucata de creasta pe care o facusem in urma cu aproape 4 ani de zile cu Alex Gavan, in celebrarea zilei mele de nastere.

Dar cum viata este formata numai din "intamplari intamplatoare", eu fiind sustinatoarea vehementa a ideii ca nu exista coincidente. In aceasta tura, alaturi de Raluca si Matei, Stefan si Adi, a venit si Alex impreuna cu un prieten Bogdan. Deci mi-este foarte clar ca altfel se intampla sigur ceva si de data aceasta si nu faceam creasta, macar ca dadea cu tunete si fulgere.

Eu cu Stefan plecam vineri pe la pranz din Bucuresti si ajungem sa urcam pe seara pe la Fantana lui Botorog in Curmatura, punem cortul, mancam si ne bagam la nani, ca sa pornim dis-de-dimineata sa facem nordica. In aceeasi zi, din acelasi oras, dar cu o ora diferenta fata de noi, pleaca Raluca cu Matei, avandu-i in masina pe Alex si Bogdan. La Targoviste au o idee deosebit de inspirata sa se opreasca sa manance vreo 2h, drept pt. care cand ma suna Matei si-mi spune ca ei sunt inca in Targoviste, ma fac alba la fata si ii explic frumos ca noi aproape am ajuns si nu mai are rost sa ii asteptam 2h in Zarnesti ca sa urcam impreuna. Concluzia este ca ei la 10 seara abia gaseau intrarea pe Valea Crapaturii, iar cortul la Curmatura si-l monteaza abia pe la 3 noaptea, in timp ce eu si cu Stefan dormeam demult. De asemenea, la 3 noaptea sau 3 dimineata, pleaca din Bucuresti Adi, care ajunge la 6 a.m. la Gura Raului si la 8 a.m. este sus la Curmatura, gata pregatit sa plece in tura cu noi.

Dupa ce ii bat la cap mai bine de juma'de ora pe Raluca si Matei, reusim sa ne urnim la 9.00 a.m., desi mi se rupea sufletul sa o vad pe Ralucita cat de obosita era, dar nu aveam incotro, altfel riscam sa balaurim noaptea te miri pe unde. Rezumatul este ca pana in varful Ascutit am mers eu, Stefan, Adi, Raluca si Matei, Alex cu prietenul ramanand la tratament si recuperare sa citeasca la umbra in Curmatura, iar mai departe pana pe Piscul Baciului continui numai eu cu baietii, Raluca fiind prea obosita si deranjand-o substantial un genunchi.

Urcam pana in Saua Crapaturii, unde valea ni se deschide brusc si atragator.

Din saua Crapaturii, luam drumul in stanga sus pe Turnuri, pe lanturi si grohotis, pana pe varful Turnu (primul varf din nordica Pietrei Craiului).

Raluca si gasca aproape cucerind varful Turnu

In poza de sus, vedere spre Poiana Zanoaga si Curmatura din urcarea pe Turnuri si, mai jos, din aceeasi urcare, undeva foarte aproape sub varful Turnu se vede marele oras Zarnesti.

In varful Turnu o mica pauza de apa

Ne-am modernizat fratilor, avem camel-bag, da voi ce credeati ca fac sotii Laudoniu ?!

Din varful Turnu incepe creasta, avand portiunea cea mai usoara pana in varful Ascutit.

Vedere spre Padina Inchisa din saua omonima

Matei pe varful Padina Popii (in fundal se vede o bucatica din Piatra Mica)

Poza de grup pe vf. Padina Popii: Matei, Adi, Raluca, Iuliana, Stefan

Padina Popii vazuta in drumul de creasta spre varful Ascutit

Cataram, descataram de nenumarate ori pe creasta pana ajungem si la Varful Ascutit.

Creasta nordica de la vf. Turnu pana sub vf. Ascutit, vazuta de unde altundeva decat de pe ultimul varf, unde reunim gasca: Adi, Matei, Raluca, Stefan si eu (adica Iuliana):

Poza de grup pe varful Ascutit (de la stanga la dreapta): Adi, Matei, Raluca, Stefan si Iuliana

Poza de grup pe varful Ascutit in varianta mai restransa (de la stanga la dreapta): Stefan si Iuliana sus, Raluca si Matei stau pe jos

Dupa vf. Ascutit incepe un sir mult prea interminabil de suisuri si coborasuri, aievea imi pot da seama ca sunt pe un vf. mai important, pt. ca este sensibil mai inalt decat cele din jur, dar nu as putea preciza cu exactitate decat Timbalul Mare si Timbalul Mic, vf. Sbirii si vf. Caldarii Ocolite inca le aproximez.

Trecem pe langa saua unde iese Braul de Sus in creasta, identific cu Adi momaia si memoram bine locul pt. a nu mai orbecai alta data. Mai mergem si, uitandu-ma in jos, parca intrevad si recunosc si hornul pe care vroiam noi sa iesim din Canionul Cioranga in creasta, dar fiind ceata nu ne-am incumetat.

Eu cu Adi pe sus prin creasta nordica

In poza de sus si de jos in zona Padina lui Calinet, respectiv saua omonima

Si multe alte panorame de pe creasta si din creasta, inca mai am de invatat locuri din Crai.

Ajungem la zona de creasta cu pasaje de catarare, respectiv descatarare. Identific la un moment dat si locul anterior unui horn de catarat, loc in care i-am bocit speriata lui Alex plina de frica acum 4 ani, reusind cu greu sa ma convinga sa merg p-acolo dupa aproape o ora de prelegeri si conferite. Acuma ma uit la horn si zburd in sus fericita si fara probleme si ma intreb oare ce o fi fost in capul meu atunci.


In sfarsit ajungem intr-un punct mai inalt de unde vedem cam cat mai avem peana pe Piscul Baciului.


Baietii fac putina echilibristica pe creasta matematica, nu ca ar merge poteca pe acolo

In poza de jos si cea de sus, se poate vedea o portiune din creasta unde poteca este practic sapata in stanca, trecand si prin dreptul unui bolovan surplombat, depasibil prin mersul piticului


Continuam, urcam, coboram, iar urcam, iar coboram si tot asa merge creasta.

Ne apropiem cu pasi marunti si de varful Piscul Baciului, pare-se ca nu ar mai fi mult, doar pare.

Vedere spre Piscul Baciului sau vf. La Om 

Vedere spre creasta nordica venind de la vf. Ascutit si Timbale

Dupa multe alte varfuri si varfulete reusim sa ajungem pe vf. La Om sau Piscul Baciului.

Am ajuns din nou pe Piscul Baciului

Poza grupului diminuat care a ajuns la capatul crestei nordice: Adi, Iuliana, Stefan

Luam un picnic sub varf si hotaram retragerea prin Grindul de jos, traseu foarte pitoresc de altfel, care coboara pe sub un mare perete de stanca, dar care omoara genunchii, fiind destul de abrupt.

De la refugiul din Grind coboram spre izvorul de La Table, refacem proviziile de apa (2 litrii de om am avut si i-am baut cu nesat toata creasta), si o dam spre Curmatura, unde ne asteapta prietenii cu o bere. Seara o petrecem foarte placut, cu povesti si glume, pana cand, treptat, ne pica la fiecare capul si ne ducem pe nevazute spre corturi.

In poza de mai sus se regasesc Raluca si Matei, AlexGavan si Bogdan, Stefan si eu (care faceam poza)