Drumul Lehman - Padina Hotarului - 17 aug. 2008

Zice Matei: "S-a inventat un nou sport pe grohotis: GROHOTINGUL ! Va invitam in Piatra Craiului sa-l practicati ! Conditii excelente si 100 % naturale ! Ride safe !"

Din perlele graite in aceasta tura:

Din ale lui Matei - graite in urcare de la cabana Curmatura spre Saua Padinei Inchise: " ....... incepe grohotisul, pai sa grohotim fratilor ". Si asa s-a nascut verbul a grohoti.

Tot Matei - de data aceasta in coborare pe grohotis pe Padina Hotarului: " ...... bai, fratilor, am inventat un nou sport: grohotingul" (adica coborarea cat mai in viteza, alunecand pe grohotis, ca si cand ai schia sau ti-ai rupe picioarele, cred ca e cam acelasi lucru la un moment dat).

Raspunsul lui Adi la cele enuntate de Matei mai sus: ".......... pai daca am inventat un nou sport, adica grohotingul, acuma ar trebui sa inventam si echipamentul adecvat", pana una alta noi am coborat cei n-spe mii de km de grohotis de pe Padina Hotarului cum s-ar spune la liber, doar in bocanci si cu bete de schi, desi cred ca am fi avut nevoie macar de casca pe cap si genunchiere la ce bolovani am declansat la vale.

Tot Matei - in apropiere de finalul vaii, noi uitandu-ne cu regret in suflet cum ni se termina grohotisul de dat :D: "Iuliana, daca mai urci o data panta asta de grohotis (si panta aia avea ceva panta) si te mai dai o data, sa mor de nu-ti car rucsacul pana jos !"

Eu - ajungand la finalul grohotisului si in sfarsit in poteca buna pe unde poti sa calci si sa mergi chiar normal: "Mateeeeeeiiiiiiiii, (el fiind inca pe limba de grohotis final), mai adu-mi si mie niste grohotis, ca aici in poteca nu mai gasesc :(("

In Piatra Craiului este foarte mult grohotis, care acolo unde limba de grohotis este continua si nealterata de stanci si radacini si alte obstacole, este cea mai mare placere sa cobori pe el, pt. ca pasesti pe calcaie, scufundandu-te si alunecand intr-un mod sublim la vale. Asta a fost cazul numai unei bucati de doar circa cateva sute de metri pe Padina Hotarului (moment in care a luat nastere grohotingul), dar mai departe, tot restul vaii se continua cu mici pragulete de stanca, grohotisul fiind combinat cu bucati mari sau mici, e neuniformizat, ceea ce ingreuneaza alunecarea fireasca si continua si o face de-a dreptul imposibila si ingrozitoare. Ca sa fac o comparatie, grohotisul continuu, format din bolovani constanti ca marime, este un fel de pulvar bun de freeride sau o partie bine batuta, in timp ce grohotisul amestecat, neselectat, este echivalentul unei zapezi grele, ude de primavara, eventual cu un strat de crusta in care te afunzi si ti se prind schiurile.

Asta a fost lectia de initiere despre grohoting, acum pe scurt cum a fost tura de duminica. Pe la 11 a.m. reusim sa ma urnesc eu, Matei si Adi, cu rucsaci in spate spre Saua Padinei Inchise, urcand pe Drumul lui Lehman. Pe Raluca o doare piciorul, Alex e la recuperare dupa expeditie si citeste in taina la umbra, Stefan coboara.

Incepem sa urcam foarte greu spre creasta, dar pe masura ce castigam altitudine, panorama incepe sa ne imbie, grohotisul mai putin (de data asta in urcare) si prindem forte noi, alimentate pe parcurs de poze si apa din camel-bag.

Din drumul lui Lehman panorama spre Curmatura in poza de sus, respectiv spre La Table in poza de jos

In drumul spre creasta am facut foarte multe poze, de regula eu lui Matei si el mie, pt. ca eram singurele doua persoane cu aparat foto.

Astfel multumesc lui Matei pt. pozele facute mie ! Pacat ca nu a fost si Ralucita cu el, as fi avut dublu portofoliu-foto:













Ajunsi in Saua Padinei Inchise, o dam rapid pe creasta pana in vf. Turnu, mai ales ca soarele este mai mult decat arzator, iar vantul nu mai adie deloc.

In fundal se vede Piatra Mica, iar de la 120 m sub varf, spre stanga incepe Padina Hotarului, deschizand drumul cu o balaurealo-strecurare prin jnepeni, exact ce ne trebuia la mainile noastre arse bine detot de soare din ziua precedenta.

Reusim, inghitind in sec de durere, sa trecem de acele intepatoare ale jnepenilor si ni se deschide in fata ochilor superba portiune superioara din Padina Hotarului, fiind tocmai scaldata la acele ore ale pranzului de soarele arzator.

Coboram in general pe firul principal al vaii, poteca serpuind prin zone cu putin grohotis si pragulete de stanca, existand si varianta abordata uneori de noi de a o lua pe scurtatura pe fetele de iarba laterale.

La un moment dat dam de un tanc izolat si ascutit, super fain de altfel, unde in ciuda faptului ca ceilalti ne asteptau probabil deja la Gura Raului, ne oprim si tragem un photo-shooting.

Adi se pune in echilibru intre tanc si peretele de stanca

Eu nu-s asa alpinista ca Adi si ma multumesc sa ma fac una cu stanca

Urmeaza apoi partea cea mai faina de grohotis, cu o limba continua de cateva sute de metri, pe care Matei coboara aproape instant, urmand eu foarte hotarata, dar cu limitare de viteza, iar Adi mai delicat pe marginea pantei cu avariile aprinse.

Grohoting grohoting grohoting grohoting grohoting

Spre final valea se ingusteaza si avem o mica saritoare de descatarat cu un lant scarbos, dar util. Dupa ce intram intre peretii de stanca problema continua insa, adica valea continua in acea combinatie sinistra de putin grohotis, cu putine radacini, cu putine saritorele, cu putini bolovani, cu cate putin din fiecare de fapt, astfel incat inaintam ingrozitor de incet, una la mana ca sa nu ne dam reciproc pietroaie in cap, doi la mana pt. ca in afara de Matei care inca mai este tanar, genunchii si gleznele sunt delicate si trebuie protejate.













Valea continua si avem impresia ca limba asta de grohotis interminabila nu se va mai sfarsi niciodata, pe lateralul vaii e greu de mers pt. grohotisul este de fapt raspandit si impanat peste tot, parca ai avea grohotis si-n sange, asa ca de aici au provenit toate acele perle enumerate si enuntate pe la inceputul postarii. Cu alte cuvinte frumoasa rau valea, dar si mai sinistra coborarea si foarte lung si enervant grohotisul. Dar acuma ca am ajuns acasa si privim inapoi, a fost super fain si super caterinca.

Spre Zarnesti, mergand printr-un soare ingrozitor - Adi si Matei