Hiking Retezat - I zi - Complex Rausor

Pentru inceput decid sa mergem sa stam in zona Complexului Alpin Rausor, ca sa putem urca cel mai rapid pe vf. Retezat (~ 3 h). Ajungem spre seara in complex si dam sa gasim o pensiune-cabana din multele care credeam eu ca exista in zona (complexul turistic este totusi destul de mare). Nu exista cabana, a existat candva, momentan nu mai sunt doar 3 pensiuni deschise, restul bate vantul prin ele, desi ar fi functionale dpdv tehnic, asa ca avem de ales intre 3 pensiuni cu preturi mari. De fapt nu avem de ales, pt. ca nu mai sunt locuri decat la o singura pensiune, tata insista sa montam cortul colea-sha intr-o poienita mai jos, eu ma uit insa cum ploua marunt si ma gandesc ca nu va fi dragut maine dimineata cand ne vom trezi sa fie toate ude, mai ales ca trebuia sa montam si cortul pe ploaie.

Stam la pensiunea pozata mai sus - 2 nopti, cat programasem eu pt. aceasta zona si o sa incercam sa urcam pana pe vf. Retezat daca vremea tine cu noi, daca nu, macar facem o tura de antrenament pana la lacul Stevia si inapoi.

Dimineata e ceata si ploua marunt, mai tarziu insa se face senin si cand plecam in tura este chiar soare si frumos afara. Waw, zic eu in gandul meu, am dat lovitura. Incepem sa urcam din Complexul Rausor de undeva de langa partia de schi amenajata cu un teleschi pt. iarna, indreptandu-ne spre ref. Condorul - lacul Stevia - saua Lolaia - vf. Retezat (eu nestiind evident ca ref. Condorul nu mai exista).

Traseul mai intai merge prin padure, urcam o zona presarata cu pancarde informative despre animalele si flora din Retezat, apoi incepem un urcus abrupt care urmeaza in mare firul paraului Stevia. Pe masura ce urcam insa constatam ca seninul este inghitit de ceata care se ridica amenintatoare din padure dupa ploaie (fenomen meteo f. logic, nu ?!). Ma intristez amarnic, imi doream atat de mult sa vad ceva din muntele asta, nu ceata si bolovani. Vad insa ca ceata se ridica in valuri si mai intrezarim cate ceva, tata este f. fericit ca vede cum arata muntele asa ca ma consolez cu ideea ca poate o sa pricepem ceva din grohotisul asta pana la urma.

Urcam sustinut si in scurt timp incepem sa lasam padurea in urma, detectam si urmele unui fost loc de pus mancare pt. capre, banuim ca pe aici trebuie sa fie si refugiul Condorul, insa nu gasim nici o urma. Continuam urcusul pe firul vaii prin grohotis si jnepeni, apa curge cristalin pe langa noi sau printre picioarele noastre, noi capatam altitudine si intrezarim prin valuri de ceata vf. Retezat.

Eu trag totusi nadejde ca voi putea ajunge pe varf, desi marcajul este f. prost in aceasta zona a parcului, ne pierdem la un moment dat si cautam marcajul inainte si inapoi mult timp, pana ce descoperim poteca ce urca in lungul unui valcel de grohotis si este marcata pe acea portiune doar cu momai. Nu am inteles nici la urcare si nici la coborare acest mod de marcare, cert este ca dupa ce urcam valcelul si reintram prin jnepeni se reia si marcajul, numai ca noi pe ceata am orbecait de ne-au iesit ochii din cap cautand poteca, iar momaile nu se vedeau decat daca stiai ca exista acolo.

Pe valcelul buclucas - marcat pe alocuri cu momai (desi traseul era marcat, dar cu mari intreruperi)

Redescoperim marcajul, ne bucuram tare mult ca nu ne-am pierdut, era totusi prima zi de tura in Retezat, nu era cazul sa incepem prost, si undeva sub saua Lolaia intalnim un grup de sasi cu copii care ne spun ca vin de sus din caldare si ca au cautat in zadar lacul Stevia, este prea ceata si nu il pot identifica. Ma intristiez, dar nu renunt, este inca devreme si eu tot mai speram ca pe undeva pe sus pe acolo este acel refugiu Condorul (inexistent de fapt in realitate). In imaginatia mea, eu nadajduiam sa ne adapostim pe acolo pana se mai risipeste ceata si mai pe vizibilitate sa ne continuam planul.

Refugiul nu exista aici, suntem aproape de cota 2000 si pe harti este trecut pe la cota 1770 m, deci daca a existat candva este pe undeva pe jos prin vale, aici sus la aceasta altitudine nu suntem decat noi si caprele negre, si undeva prin caldarea asta imensa trebuie sa fie lacul Stevia.

Tata in cautarea lacului Stevia in caldarea de sub vf. Retezat

Intr-un moment cand se mai risipeste ceata, o iau in sus pe versantul din dreapta (pe sub vf. Prelucele identific eu acuma), a.i. sa pot identifica oglinda lacului mai repede de sus, in timp ce il ghidez pe tata sa mearga pe firul vaii si sa urmeze cursul de apa, care sigur nu poate curge din alta parte decat din lacul de pe harta.

Lacul Stevia aflat in caldarea de sub vf. Retezat (cel din fundal)

Punct ochit, punct lovit ! Ceata s-a risipit cat de cat si se vede lacul Stevia, micut, dragut, cu pietre rosii rosii la mal si cu o apa verzuie extraordinara.

Pana cobor eu de pe versant tata ingheata (eu aveam toate hainele la mine in rucsac), stam pe malul apei sa mancam cate ceva, pozam toate pietrele rosii de pe lac si cand incepem sa inghetam de-a binelea hotaram sa o dam la vale. Din pacate vf. Retezat nu prezinta interes astazi, este mai tot timpul in ceata, cu siguranta nu avem deloc panorama de pe varf si problema este totusi si pana la varf, daca dam iarasi peste un marcaj din ani in pasti, avem toate sansele sa ne pierdem pe ceata asta prin caldarile invecinate.

Desi nu vrem sa ne dezlipim de micutul lacusor, se face frig, ca suntem in miezul verii doar, asa ca vrand nevrand trebuie sa o luam incet la vale spre pensiunea noastra de 3 stele. Lacul ne-a placut f. mult, fiind primul lac vazut in Retezat anul acesta si pt. ca l-am si cautat asiduu prin ceata.

O ultima privire aruncata spre lacul Stevia

In coborare incercam din nou sa identificam refugiul Condorul, dar nici urma de asa ceva, reintram in zona de soare si mai stam putin la plaja inainte sa intram in padure, apoi coboram pe drumul pe care am urcat pt. a ajunge la complexul Rausor inapoi.