Hiking Retezat - ziua V - vf. Bucurei

Dupa o zi de relaxare si de recuperare la cort la Bucura, sunt hotarata sa profit de primele ore de senin care sunt in mod fericit in fiecare dimineata si sa urc sa fac macar creasta de la vf. Bucura la vf. Peleaga. Tata ramane la cort pt. ca a cazut cu un picior in apa si bocancul este ud fleasca, eu o iau in sus cu mult avant si sper poate mai vad vreo marmota prin zona la Taul Portii.

Cortul meu pe malul lacului Bucura

Urc pe malul stang al lacului Bucura si la bifurcatia Curmatura Bucurei – Poarta Bucurei – Saua Judele aleg cea de-a doua varianta. Prin Poarta Bucurei am mai fost acuma multi ani, am prins o ceata de milioane pe bucata respectiva de creasta, asa ca amintirile mele se rezuma la o poteca pe care nu se vedea la mai mult de 10 m. Imi aduc doar aminte ca la vremea respectiva am avut ceva emotii pe traseu. Acuma ma avant in plin necunoscut si abia astept.

Urc repejor pe langa Taul Portii si ma bucur ca macar mai iese cate o raza de soare care se oglindeste in apa micutului lacusor.

Taul Portii situat sub Poarta Bucurei

Dupa depasirea taului incepe urcusul destul de abrupt, dar scurt, spre Poarta Bucurei. Niste baieti in fata mea urca si se mai opresc din cand in cand la poze, asa ca adopt acelasi ritm, mai mult pt. ca incerc sa ma feresc sa nu imi dea vreo piatra in cap. In scurt timp ajungem cu totii in Poarta Bucurei unde surpriza imi este mare: de partea cealalta a caldarii vad un lac luminat de soare, apa ii este de un albastru perfect si imaginea mea despre muntii Retezat incepe sa fie conform visurilor. Uit repede de negura enervanta de la Bucura si imi canalizez toata atentia spre aceasta parte a traseului, vederea principala fiind de fapt spre Rezervatia Stiintifica Gemenele.

Lacul Stirbu vazut din Poarta Bucurei

Dupa o scurta documentare in Poarta Bucurei, aflu ca lacul atat de drag mie se numeste Stirbu, desi el este rotunjor, si nadajduiesc ca de mai sus sa reusesc sa vad si lacul Gemenele, aflat undeva la cota vegetatiei de jnepeni.

Punct de popas in Poarta Bucurei

Din Poarta Bucurei poteca urca spre vf. Bucura I, mai intai pe curba de nivel spre caldarea Bucurei, apoi spre saua Retezatului. Am noroc si golul de cer senin este chiar deasupra mea, asa ca de bine de rau, desi jos la lac la Bucura este iarasi negura si ceata, eu ma aflu sus in creasta pe vizibilitate rezonabila.

Am reusit sa prind cateva instantanee care sa ma ajute si pe mine sa pricep cum este geografia acestui munte, unde este vf. Retezat, cum arata culmea Stanisoara.

Taul Portii si lacurile Bucurei vazute din urcare spre vf. Bucura I

Rezervatia Stiintifica Gemenele - lacurile Stribu (cel mai de sus) si Gemenele (cel mai de jos)

Majoritatea drumetilor fac acest traseu cu coborare spre saua Retezatului si apoi parcurgerea vaii Stanisoara spre cabana Pietrele. Eu insa in bifurcatia spre saua Retezatului o iau in sus spre varful de deasupra mea care trebuie sa fie Bucura I (bifurcatie nesamnalizata insa, o deduci doar asa ca vezi ca incepi sa cobori, si stii ca tu trebuie de fapt sa urci).

Urcarea spre vf. Bucura I este slab marcata, eu am urcat practic la nimereala pe o fata de grohotis abrupt, intrezarind din cand in cand marcajul care venea si se ducea in toate partile, dar care astfel imi confirma ca oriunde as fi sunt pe drumul cel bun. Dupa cateva zeci de metri ajung in vf. ce domina caldarea Bucurei – vf. Bucura I.

Vedere de pe vf. Bucura I spre creasta Slaveiului, vf. Judele si Poarta Bucurei

Vedere de pe vf. Bucura I spre lacul Stirbu si Gemenele

Vedere de pe vf. Bucura I spre lacul si valea Stanisoara

Vedere de pe vf. Bucura I spre vf. Bucura II in prim plan stanga (Curmatura Bucurei undeva jos pe linia crestei, vf. Custura Bucurei mai in spate dreapta si vf. Peleaga in fundal)

Panorama este superba de pe vf. si ma uit cu jind la vf. Retezat care este atat de aproape (cam la o ora de mers). Stau in cumpana si ma tot gandesc daca sa cobor spre saua Retezatului, sa urc pe varf si sa ma intorc, dar valurile de ceata care tot vin de jos din ce in ce mai mult ma conving ca nu o sa vad prea mult. Ca urmare incep sa cobor pe o oarescare curba de nivel spre vf. Bucura II, in ideea de a parcurge macar aceasta bucata de creasta cat mai am inca vizibilitate.

Intre timp, ma hotarasc sa nu mai urc nici pe vf. Bucura II, desi sunt la 50 de metri de el, este o traversare anevoioasa pe grohotis cu bolovani mari si poteca pe care reusisem sa o gasesc mergea prea comod in jos spre Curmatura Bucurei.

Coborand spre Curmatura Bucurei, vedere spre lacul Bucura

Coborand spre Curmatura Bucurei, vedere spre saua si vf. Retezat (le-am prins intr-un moment scurt de risipire a cetei)

Coborand spre Curmatura Bucurei, vedere spre valea si lacul Pietrele

Coborand spre Curmatura Bucurei (pe linia crestei jos), vedere spre vf. Custura Bucurei si vf. Peleaga in fundalul indepartat

De undeva aproape de Curmatura Bucurei arunc o ultima privire pe traseul de unde tocmai am coborat si brusc imi aduc aminte ca in valea Pietrele este semnal.

Coborand spre Curmatura Bucurei, se disting clar in poza de mai sus mogaldeata vf. Bucura I in stanga si Bucura II in dreapta

Ajunsa in Curmatura Bucurei e mitting mare: lumea vine si urca de la lacul Bucura, coboara la Pietrele, urca pe Custura Bucurei, e autostrada aici, nu gluma.

Mitting in Curmatura Bucurei (cu vf. Bucura in spate)

Caldarea si lacul Bucura vazute din Curmatura Bucurei

Cum vad ca multe grupuri de straini o iau in sus spre vf. Custura Bucurei, hai si eu dupa ei. Recunosc ca incep sa resimt o oboseala cronica in mine, pur si simplu nu sunt eu in apele mele, dar dupa ce mai sug din licoarea magica energizanta ma motivez ca trebuie sa urc.

Urcand spre vf. Custura Bucurei, vedere spre valea Pietrele si vf. Bucura II

Urcand spre vf. Custura Bucurei, vedere spre lacul si valea Pietrele

Dupa vreo jumatate de ora de urcus abrupt, sunt pe varful Custura Bucurei, alaturi de un grup care vorbeste o limba ciudata mie. Am impresia ca toata lumea se uita intrebator la mine, pt. ca ma vede singura, dar eu imi vad de ale mele si admir mai departe zarile, hotarand sa mai zabovesc pe vf. in speranta de a ghici ce are de gand plafonul asta de nori amenintator.

Urcand pe vf. Custura Bucurei, vedere spre vf. Bucura I si II (in partea de jos fiind Curmatura Bucurei)

Din vf. Custura Bucurei, vedere spre creasta ce duce spre vf. Peleaga

Ceata constanta de pe vf. Peleaga ma conving sa cobor prin valea Berbecilor jos la lacul Bucura. Mai merg pe linia crestei pana in saua de unde o poteca marcata cu momai coboara abrupt spre caldarea Berbecilor si de acolo la scurt timp intersectez traseul care urca sus pe varful Peleaga de jos de la lacul Bucura. Eu urmez insa traseul in sens invers, gandindu-ma ca maine fiind ziua de plecare oricum nu mai am timp de facut decat un traseu scurt, asa ca daca este frumos o sa urc atunci pe Peleaga.