Cu bicla de la Paltinis la Gura Raului prin saua Canaia - 4 iunie 2011

A venit vara, s-a incalzit afara, atat in oras, cat si pe munte, s-a deschis oficial sezonul de biciclete si, ca urmare, trebuie scos la plimbare MTB-ul sa nu rugineasca. Nu conteaza ca dupa fiecare tura cu bicla, trebuie spalata saraca de tona de noroi acumultata, importana este tocmai spalarea bicicletei, semn ca a fost pe coclauri.

Miercuri discut cu Cip la club sa iesim undeva cu bicicleta. Mi-e dor de iesit cu bicicleta, sunt f. incantata ca in Sibiu pot ajunge lejer cu bicicleta peste tot, sunt f. incantata ca pot face ture cu bicicleta pe o sumedenie de dealuri si munti inconjuratori, asa ca vreau sa inceapa experientele. Cip propune o tura de bicla in Cindrel. Imi aminteam multe drumuri forestiere prin Cindrel, asa ca nu banuiesc nicidecum impedimentul. Cip propune insa sa urcam cica cu biclele pe vf. Cindrel, memoriile mele despre acest varf fiind destul de vagi, caci am urcat pe picioare si nu-mi mai amintesc suportul de baza al terenului.

Initial tura propusa de Cip era f. complexa si variata, ceva de genul: luat rata de 7.00 a.m. din Sibiu la Paltinis, urcat pe drum forestier apoi si mers pana pe vf. Cindrel, apoi coborat in saua Steflesti (sa care desparte m-tii Cindrel de m-tii Lotrului), apoi coborat pe valea Sadului pana dupa cantonul Serbanei, apoi urcat din nou in Paltinis pe un drum forestier vreo 10 km cica, ajuns in Paltinis si apoi coborat din Paltinis spre casa in Sibiu vreo 30 de km.

Plecam la 7.00 a.m. din gara Sibiu cu rata de Paltinis. Mai sunt si alti doritori de ture cu bicicletele, de fapt este cam ora de intalnire a biciclistilor care in tura lor isi propun un traseu care pleaca din Paltinis (nu conteaza ca pe urma ajung in cu totul alt masiv muntos, important este sa urce motorizat pana sus la 1200 metri altitudine si de acolo incepe raiul pe pamant al biciclistilor). Asadar, ora 7.00 a.m., sambata sau duminica, in gara Sibiu, ora la care este imposibil sa nu intalnesti biciclisti care urca spre Paltinis.

Bicicletele a peste 11 oameni au fost introduse, mai mult cu forta, in spatiile libere din autobuz. La majoritatea biclelor le-a fost scoasa roata din fata din motive de eficienta a spatiului pt. calatori. Proces indelungat si de gandire cum sa pui multe bicle intr-un spatiu restrans - cum ar fi un autobuze si plin cu oameni.

Statia finala, la telescaun in Paltinis - aici se pregatesc biclele de tura: reglari, incercari, tatonari, manevre, scheme de plecare si oprire, figuri etc

Incepem urcarea spre poiana Oncesti credeam eu, dar de fapt drumul forestier de langa telescaun urca spre cantonul Muncel. Cip imi mai da ultimele indicatii legate de pozitia corecta pe bicicleta, ceea ce inseamna ca saua mea va mai fi ridicata cu vreo 10 cm, astfel incat nu mai ajung cu picioarele la pamant decat pe varfuri, dar in schimb am un randament la urcare a-ntaia.

Ajungem in zona cantonului Muncel: de aici un traseu coboara spre lacul Negovanu de la Gatul Berbecului, iar un drum forestier coboara in valea Sadului undeva intre Rozdesti si Serbanei (drumul pe care vroia Cip sa ne intoarcem).

Dupa Muncel incepe adevaratul mountain-bike, caci la prima bifurcatie la dreapta in sus trebuie sa incepem sa urcam, si nu pe orice drum, ci pe un drum destul de abrupt cu multe denivelari. Baietii urca cat pot, eu renunt din prima si imping bicicleta.

Apoi toata lumea va adopta strategia impinsului bicicletei la deal, drept pt. care, nefiind inca obisnuita, Marius isi pune muschii la lucru si impinge si bicicleta mea la deal.

Tandemul Cip si Marius impingand si bicicleta mea pe ultimii 50 m la deal sub vf. Batrana

Victoriosi ajungem in saua Batrana langa izvorul "dintre cracii Babei" - toponimii ale locului (ca fapt divers in fundalul f. indepartat se vede vf. Cindrel, ala pe care cica trebuie noi sa ajungem)

In saua Batrana eu am falsa impresie ca aici s-au terminat toate chinurile mele. Dar fals, abia aici vor incepe toate chinurile mele. Deocamdata ne bucuram de o veritabila coborare, unii mai in viteza, altii mai incetisor.

Coboram pana cam sub vf. Rozdesti, unde mai impingem putin la bicileta ca sa nu ne iesim din mana

Cip mergand spre vf. Rozdesti (cam cel din fundal dreapta, in fundal stanga fiind locul denumit "La Sufragerie")

Un nou impins al bicicletelor, deja binecunoscutul sport de "pushing-bike" pana pe vf. Rozdesti

Toata lumea trebuie deci sa impinga la biciclete si eu nu scap de aceasta favoare 

Sus in deal, in zona vf. Rozdesti (alt. 1952), osteneala imi este rasplatita printr-o pauza de ciocolata in asa-numitul loc "La Sufragerie": o grupare de stanci care te feresc de vant si ai impresia ca stai intr-o sufragerie.

Eu cu Cip in sufragerie la Rozdesti (parca am fi fost in vizita la familia Rozdesti din Cindrel)

De La Sufragerie mai avem o coborare faina pana in saua Serbanei, povestindu-mi-se insa deja de faptul ca va trebui sa coboram la refugiu la Canaia pt. a urca inapoi in sa la Canaia, din cauza zonei somitale de creasta cu jnepeni prin care poteca este f. ingusta, jnepenii f. inalti si posibilitatea de a merge cu bicla pe acolo de fapt imposibila (decat cu bicla pe deasupra capului).

Marius coborand spre saua Serbanei

Marius si Cip intr-un mic popas in drum spre saua Serbanei (in fundal se vede deja valea Raul Mare, vale care duce la Gura Raului prin Cheile Cibinului)

In saua Serbanei baietii nici macar nu ma mai asteapta, s-a votat deja verdictul cu coboratul pana la refugiul Canaia si evitatul crestei pline de jnepeni. Voi incepe coborarea spre refugiu, drumul fiind inca de la inceput plin de tot felul de obstacole: mai intai denivelari multe, apoi bolovani multi. Deci merg pe langa bicicleta.

O sumedenie neidentificata de bolovani multi si mari grupati pe alocuri in formatiuni incriminatoare pt. roata de la bicicleta

Pietre multe, care daca te uiti la ele, cu siguranta in ele nimeresti cu roata 

Apoi rhododendroni! Eh, aici nu mai avem comentarii, e doar cu roz !!! Plutesc printre rhododendroni !

Panorama spre valea Sadului si spre m-tii Lotrului, cu vf. Negovanu in prim plan (cel putin in teorie)

Ultima portiune de coborare spre refugiul Canaia care se poate deja identifica sub forma unei pete albe in masa de suprafata verde

Poza de grup la refugiul Canaia (de la stanga la dreapta): Cip, Marius si cu mine

Dupa un scurt popas culinar pe bancile de la refugiu, apar si alti biciclisti, apar si niste ATV-isti, asa ca ne luam val-vartej talpasita spre saua Canaia, desi ideea impinsului de bicla pe un drum abrupt pana acolo nu ma incanta.

Urcand spre saua Canaia, lasam in urma refugiul omonim si valea Sadului in fundal

Tot urcam spre saua Canaia, uneori ma gandesc daca imi amintesc eu bine drumul si nu este chiar atat de lung totusi ?!

Cip si Marius tot imping la bicle spre saua Canaia

In sfarsit, am ajuns in saua Canaia (alt. 2057 m): alta pauza de masa evident (mai ales ca este inca soare !)

Din saua Canaia are loc insa a nu stiu cata schimbare de plan: mi se explica cum ar fi urmatoarea portiune pana pe vf. Cindrel, adica: desi este drum, este atat de accidentat, incat nu vei putea urca pe bicicleta, asa ca trebuie din nou sa impingi bicicleta. Motiv pt. care eu refuz cu desavarsire un asemenea tratament si alegem sa coboram spre valea Raul Mare, pe la refugiul de sub Iezere, fara sa mi se spuna ca pana la refugiu va trebui iarasi impinsa bicicleta, numai ca de data aceasta macar la vale.

Impinsul bicicletelor prin labirintul de jnepeni, dar la vale

Si un ultim obstacol de trecut bicla prin apa inainte de refugiu la Iezere

Poza de grup la refugiul de sub Iezere (de la stanga la dreapta): Cip, Iuliana, Marius 

La refugiul ne prinde insa ploaia, ploaia aia care dadea cu tunete de cand eram noi pe sus pe sub vf. Cindrel, asa ca ne felicitam ca am avut ingenioasa initiativa de a nu urca pe varf, pt. ca ne-ar fi prins cu siguranta ploaia. Ne adapostim pe terasa acoperita de la refugiu si asteptam sa se mai potoleasca ploaia, apoi o dam in jos pe vale.

Cip plecand de la refugiul de sub Iezere

Initial drumul pare bun de coborat cu bicla' pe el, insa la un moment dat devine atat de abrupt si atat de mari sunt santurile de pe el, incat preferam sa mai mergem pe bicicleta pana ajungem la capatul drumului forestier oficial de la Surpatele (pana unde se poate urca cu masina).

Cip si Marius la taifas in coborarea spre Cheile Cibinului

Cip trecand vitejeste prin apele involburate ale raului (si culmea este ca nu a cazut)

Marius carand bicla mea peste podul de peste rau (pe mine ma depasea si acest nou sport extrem)

Pe masura ce coboram incepem sa ne bucuram de drumul din ce in ce mai bun, trecem pe langa cabana Ziaristilor (inchisa evident), trecem pe langa cantonul din Craciuneasa, trecem pe langa bradul de 500 de ani si intram in Cheile Cibinului. Coboram mult, avem vreo 10 km cel putin de drum forestier si ne bucuram din plin de coborare. Dupa atata impins la bicicleta meritam si noi macar sa ne dam la vale.

Dupa ce depasim Cheile Cibinului, viram dreapta spre barajul de la Gura Raului si ajungem incet incet si in sat, unde Marius ne-a promis o bere. Berea o bem in centrul satului pe o bancuta langa biserica si ne holbam, asa plini de noroi cum suntem, la alaiul nuntii ce trece prin fata noastra: o mireasca cu o trena ca-n povesti si lautarii nelipsiti de la asemenea evenimente.

Dupa admiratul miresei, se pune si problema drumului de intoarcere in Sibiu: prin Orlat-Poplaca (dar cica se lucreaza la drum si este f. prost) sau sa urcam un drum destul de abrupt intitulat parca Calugarul spre Curmatura sau sa iesim in drumul national european la Cristian si de acolo sa mergem cu masinile vajaindu-ne la urechi pana in Sibiu. Zis si facut, Cip sta in fata si Marius sta in spate, astfel incat sa fiu ferita de ferocele masini si ajungem cu bine in Sibiu dupa vreo 50 km de tura prin coclauri.