De la Jina pe Coasta Porumbelului la Fantanele - 18 iunie 2011

Povestea acestei ture de bicicleta este foarte scurta si frumoasa. Ochisem demult pe harta un drum forestier care merge pe coasta Porumbelului de la Jina pana in dreptul taberei de la Crint. Am tot facut scheme si calcule, cu masina, fara masina, cu Transmixt, fara Transmixt, la o zi, la combinata etc. Pana la urma a venit salvarea cu tata, care fiind in Sibiu, l-am rugat sa ne duca pana la Jina cu masina (2 bicle pe masina, una in portbagaj) si apoi sa vina sa ne culeaga din Saliste sau din halta Sibiel. Il conving pe Cip sa se bage la tura, desi initial Cip avea vise din astea cu Jina mergand la 2 zile cu cortul carat pe bicla, il suna si pe Marius care se baga imediat si gata, s-a completat echipa, masina e plina si pe dinafara si pe dinauntru de biciclete.

Bicla' lui Cip dezmembrata de roata din fata si cea din spate ca sa intre in portbagajul Loganului meu

Ajungem in Jina pe frumosul drum ce trece prin Tilisca, Rod si Poiana Sibiului si, la capatul Jinei, inainte sa inceapa drumul inca in lucru spre Dobra-Sugag, parcam si ne echipam de bicicleala, drumul forestier sau de caruta incepand chiar de acolo (ceva de genul imediat pe stanga).

Eu la plecare din Jina (poza facuta de tata, eu nu prea aveam chef de poze)

Drumul este intr-adevar foarte frumos, nu este insa un drum proprius-zis de coasta, adica eu imi imaginam ca va merge numai pe culme. Drumul urca si coboara pe langa varfuletele care se succed pe Coasta Porumbelului (vf. Captanu Mic si Mare, vf. Guga Mare si Mica), alegand varianta cea mai domoala de urcat si serpuit printre padurici, zone de panorame si gospodarii sezoniere izolate. Drumul nu este practicabil cu masina, caruta fiind principalul mijloc de transport "in comun," asa ca este foarte liniste, iar principala agitatie este data de unii caini constiinciosi care te simt de la 100 de leghe departare si vin latrand la tine, ca sa-si apere proprietatea si ca sa isi justifice micul dejun si cina primite de stapan. In rest, coborari si urcari destul de line, doar ca pe caldura mare devin mai putin line, panorame foarte frumoase spre Magura Jinarilor, spre valea cu lacul Oasa si spre indepartate zone dinspre Saliste si, nu in ultimul rand, spre apropiatii m-tii Cindrel (culmea principala, ca teoretic Coasta Porumbelului tot din dealurile de Cindrel face parte). Un drum pe care l-am facut in tihna, dar care a avut destula sare si piper la intoarcere cand am cautat un vechi drum stiut cica de Cipi.

Initial nu prea ne-am dat seama pe unde suntem, drumul serpuind, urcand si coborand destul de mult, asa ca, la un izvor, intalnim niste oameni care ne spun ca nu mai este mult pana pe vf. Guga Mare. Si noi care nici nu stiam ca am trecut de vf. Captanu Mare si Mic.

In urcare pe langa troita amplasata langa un frumos izvor (in poza izvorul ar fi undeva in stanga drumului in cotitura)

Continuam cu mult entuziasm drumul, sperand ca vom ajunge repede pe vf. Guga Mare. Numai ca la cei doi intalniti, "aici aproape" insemna ca ei de acolo au plecat in plimbare, nu ca ajung aici imediat dupa curba. Asa ca mai avem ceva de mers pana pe ilustrul vf. Guga Mare, varf care se dovedeste a fi f. atractiv pt. panoramele sale in toate partile.

La un moment dat incepem sa intuim un varf care se simte ca domina toate zarile, este un varf pe care drumul de caruta pare-se sa urce, asa ca nu vom avea incotro si va trebui sa urcam si noi cu bicicletele pana aproape de varf. Amintirile despre urcarea cu biclele pe vf. Cindrel nu imi trezeste amintiri asa de placute si ma consolez cu gandul ca dupa aceea nu va urma decat coborare, sau cel putin asa credeam noi.

Marius si Cip pedaland spre vf. Guga Mare (cel care se vede in fundal stanga)

Inainte sa ajungem la baza varfului Guga Mare trecem printr-o padurice si apoi dam intr-o inseuare - probabil punctul de unde se face bifurcatia pe D. Valenilor spre Tilisca (se vede cel putin un drum de caruta, dar Cip nu vrea sa ne intoarcem pe aici). Lasam bicicletele in sa si urcam pe jos pana pe vf. Guga Mare, de unde vedem in 4 zari diferite o sumedenie de peisaje.

Vedere de pe vf. Guga Mare spre valea Doabrei

Vedere de pe vf. Guga Mare spre zona Crint (cu m-tii Cindrel in fundal)

Vedere de pe vf. Guga Mare spre Jina (se vede drumul pe unde am venit noi peste mari si tari de dealuri)

In poza de jos si cea de sus, Marius imortalizeaza dovada vie a faptului ca si eu am fost acolo si am privit in toate acele zari indepartate, dar totusi atat de apropiate

De pe varful Guga Mare revenim la biciclete si incepem coborarea spre bifurcatia cu drumul spre tabara de la Crint. In curand ajungem in zona respectivei bifurcatii si ne punem pe mancat in intersectie ca sa zic asa, in poienita mlastinoasa care se afla langa cumpana drumurilor.

Cip si Marius la plaja si la pus burta la cale in bifurcatia cu Crintul, ca i-am tinut nemancati pana aici

Eu profit de o noua raza de soare care ne spune ca ploaia inca va mai astepta si ma sui pe un varfulet din zona pt. a mai prinde niste instantanee cu casutele risipite de pe dealurile inconjuratoare.

Nu apucam insa sa plecam bine din zona Crint, mai mergem cateva sute de metri pe drumul deja stiut de mine din tura precedenta de Pasti, si, cand mi-era coborarea mai draga, Cip se opreste si ne arata un bustean si un insemn pe copaci care ne zice ca pe acolo, prin balariile alea mari, este drumul spre fosta cabana Fantanele pe unde ne-am propus noi sa coboram.

La busteanul cazut cu apa in el este bifrucatia spre fosta cabana Fantanele

Drumul spre cabana Fantenele este mai salbatic asa, nu e decat o poteca f. firava care serpuieste prin padure si dupa spusele lui Cip, in juma' de ora ar trebui sa ajungem acolo.

Problema insa incepe sa persiste cand poteca mai ca dispare in nenumarate zone mlastinoase, iarba este mare pana la genunchi cel putin, iar noi trebuie sa caram bicicleta de pe un versant pe altul al mlastinii: noul sport intitulat sugestiv "cary-bike."

Culmea, depasim cu bine si aceste zone mlastinoase, mai urmeaza coborari pe drumuri de racoanta profund exploatate, atat de exploatate ca pe unele nici cu bicicleta nu poti merge, curge apa pe ele si coboram pe firele de izvor, e fain ce sa mai, numai ca a trecut deja destul de mult timp de cand am plecat spre cabana Fantanele si nici urma de ruina de cabana. Noroc cu marcajul de traseu care este destul de des si de clar si dupa multe cotituri, dam intr-un alt mare drum forestier, in preajma unei stane, in vecinatatea fostei cabane Fantanele, ale carei ruine le vedem in departare prin padure.

De aici, satui de orbecaieli si carat iarasi bicicleta prin padure, alegem drumul bine stiut si bun de coborare spre satul Fantanele. Este un drum ce serpuieste printre alte fanete si colibe sezoniere agatate in sanul naturii, un drum cu multe panorame frumoase si un drum care spre marea noastra fericire nu va mai face altceva decat sa coboare pana in satul Fantanele si chiar pana in halta Sibiel unde ne asteapta tata. Un cioban cu oi ne-a oprit in drum cu turma sa, nu de alta, dar nu se putea trece de bariera de oi (cainii, culmea, erau cuminti), iar alti caini au incercat sa-si faca simtita prezenta prin agresivitatea lor. Spre deosebire de Coasta Porumbelului, unde nu prea era animatie, pe drumul spre Fantanele se intampla mereu cate ceva, de la un caine si un om, pana la o oaie si un ATV.

In sat in Fantanele continuam spre halta Sibiel, halta aflata de fapt dupa satele Sibiel si Fantanele, punct in care eu voi pune bicicleta pe masina, iar Marius si Cip vor continua pedaland pana in Sibiu pe ruta Orlat (asa au vrut ei, de teama sa nu mai dezmembreze Cip toata bicicleta ca sa intre in portbagaj).

Traseul a fost foarte diversificat, desi iarasi nu cred ca a depasit 50 de km, dar a trecut prin locuri cat mai diferite: Coasta Porumbelului aproape pustie, mlastinile de la fosta cabana Fantanele de o salbaticie rara, drumul spre satul Fantanele de o agitatie exasperanta de caini si alte animale.