De la cabana Pietrele la Gentiana - 7 iulie 2011

Am ajuns iarasi in Retezat, desi nu aveam nici cea mai mica intentie. Pai la Amicii Muntilor, Lucian a avut concediu si nu a avut cu cine pleca pe munte nicicum, drept pt. care dupa ce ma duc eu la Bucuresti sa imi dau referatul la doctorat, il intreb fugitiv daca mai are zile de concediu, caci as vrea sa o tulesc pe undeva pe munte cateva zile. "Daaaaaaaaaaaaaaaaaa", zice Luci cu gura mare. Isi mai ia doua zile de concediu restante si s-a facut. Trecem in revista mai multi munti, ne oprim trecator deasupra Parangului, unde Luci nu a fost niciodata, dar pt. ca Parangul il facusem quasi-intregral pe vreme buna, gandul imi zboara imediat catre vecinul sau - Retezatul, unde vremea proasta adesea mi-a jucat feste. Conform traditiei, in Retezat 300 de zile pe an ploua.

Plecam in Retezat miercuri dupa-masa cu gandul sa reusim sa urcam la cabana Pietrele, desi rezervarea o facusem incepand de joi seara. Dam un telefon sa ne anuntam venirea in avans, ne asteapta cabaniera, asa ca odata ajunsi la Carnic, parcam masina, ne echipam si in sfarsit plecam. Interminabil drumul forestier pe care urcam. Nu am mai carat de mult rucsac mare si mi se pare enorm de greu, desi avea numai 10 kg (fara mancare, ca d-aia am programat sa stam la cabana). Luci, in schimb, intrece toate barierele de greutate, el si-a luat mancare si a mai bagat si o sticla mare de vin, in sticla de sticla.

Cand dam curba la dreapta pe lunga vale a Pietrelor si trecem de bifurcatia spre Gentiana, incepe sa ploua. Nu eram pregatiti pt. asa ceva dupa prognoze, boscorodesc ceva printre dinti ca iara ma ploua in Retezat, ne adapostim un pic sub foisorul pus la intrarea traseului in padure spre cabana Pietrele, pana la urma scoatem ceva de imbracat si husa la rucsac si o dam prin ploaia marunta la adapostul padurii. Ne uda cat de cat pana la cabana, dar merge. In sala de mese la cabana lume multa si noi aratam ca plouati probabil de se uita toti la noi. Ne cazam si pt. ca mi-am luat sacul de dormit usor, de cabana, toata noaptea mor de frig cu toate hainele puse pe mine.

Dimineata ma scol cu capul cat China dupa numai cateva ore de somn, ii spun lui Luci ca eu nu-s in stare azi sa merg nicaieri si sa se duca singur. Luci nici gand sa plece singur, se gandeste sa il doara si pe el capul din solidaritate fata de mine, asa ca eu voi zace juma' de zi la soare in fata cabanei, Luci va zace juma' de zi in umiditatea si frigul din casuta dormind in sacul lui gros de dormit. Intre timp mai fac niste poze prin zona, caci la Pietrele este de fapt un mic complex, nu doar o cabana. Multe casute, salvamontul, vila Stanisoara, apa si podulet si izvor.

Sala de mese si receptia cabanei Pietrele (constructia noua, ca cea veche pe care o stiam eu a ars dupa 2006 cand am fost eu ultima oara aici la memorabila serbare a zilei lui Sigrid)

Vila Stanisoara, adica un fel de camerele de lux de la cabana Pietrele (nu stiu insa cum arata inauntru)

Un refugiu aflat pe undeva prin spatele cabanei unde se poate sta gratis, desi nu stiu cum arata nica asta inauntru

O valtoare aflata pe firul de apa care vine din valea Stanisoarei. Nu stiu insa daca este folosita ca atare la cabana, desi paturile aruncate acolo spre spalare ar putea fi o dovada.

Centrul de informare despre Parcul National Retezat si punctul salvamont de la Pietrele

Iar in poza de jos si cea de sus, se vad multele casute in care se doarme la Pietrele

Zacem ce zacem, eu si mananc bine si ma mai pun pe picioare, iar pe dupa-masa trage totusi Luci de mine sa mergem pe undeva in plimbare. Si o luam agale spre cabana Gentiana, ca alta idee mai buna nu am. Este aproape si si asa nu prea mai imi aduceam aminte cabana de data trecuta cand am trecut in viteza pe langa ea, asa ca numa' bine, voi aprofunda locurile cu viteza melcului.

Padurea spre cabana Gentiana in lungul vaii Pietrele: paraul curge pe poteca si poteca merge prin parau

Ajungem la cabana Gentiana. Si eu si Luci ne miscam in reluare, ajungem insa la cabana si cand peisajul se deschide in fata ochilor ma bucur de munte si uit de oboseala.

Cabana Gentiana arata ca o adevarata cabana de munte, este integrata foarte armonios in peisaj, domina lemnul asa cum era si firesc si isi face suav aparitia si o antena parabolica pe undeva prin spate. Un salvamontist, cabanierul si inca 2 persoane misuna prin jurul cabanei si mai misuna ceva foarte important: niste tantari sau musculite care pe mine m-au piscat rau detot, de' am avut pete rosi cu rana o saptamana dupa aceea.

Stam prin zona cabanei la odihna dup'amiezei spre seara si cand nu mai suportam piscaturile musculitelor ne hotaram totusi sa o dam la vale spre casuta noastra de la Pietrele.

Inainte de a cobora insa nu vreau sa uit sa mentionez importanta cutitului de lemn pt. urs - cutit amplasat la intrarea in cabana pe post de un fel de instrument de prim ajutor in caz de urs. Cred ca deja toata lumea stie la ce foloseste cutitul de lemn.