Ajunsi insa la Cabana Negoiu socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si remarcam o ceata densa in sus pe creasta, de abia se vedeau aievea 3 coltisori si a sa maretia Custura Saratii. Totusi incepem sa urcam pe Muchia Serbotei in speranta ca se va risipi ceata si vom vedea si noi ceva, desi valatucii se rostogoleau care mai de care incolo si incoace dansand pe vai si pe creste.
Cu magarul de la Cabana Negoiu
Pe ultima portiune de muchie, pret de vreo ora mergem prin ceata, ceata foarte deasa si nu vedem nimic, asa ca pe Varful Serbota nici nu ne dam seama cand am ajuns. Marcajul prin custura este foarte des, eu as fi mers, dar nu mai facusem traseul de coborare pe la Piatra Pranzului inspre Cabana Negoiu si mi-era ca daca este asa ceata si marcajul inca nu era refacut (tocmai il revopseaua cei de pe carpati.org), avem toate posibilitatile sa ne ratacim. Asa ca ne intoarcem pe unde am venit, prin aceeasi ceata laptoasa, frig si oaresce vant. La Cabana Negoiu este insa bine si soare, ne dam in leagane pana este gata ciorba, bagam o ciorba la ghiozdan, apoi catinel spre masina lasata jos la cariera. A fost din pacate prima coborare pe anul asta in care au inceput sa ma doara genunchii ! Sa fi facut eu prea multe ture sezonul asta si au fost solicitati sau m-am lasat pe tanjeala si nu mai mi-am facut exercitiile intensive pentru Nato !?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu