Tabara de iarna - 11 dec. 2008

In luna decembrie m-am decis ca este cazul sa aprofundez si varianta taberei de alpinism de iarna, nu ca as practica eu asa ceva, dar macar sa am notiunile de baza. Zis si facut, inscris la Marian Anghel in tabara, plecat la Busteni, urcat si cazat la Diham, baie in camera, iar "rasaritul pe care il vedeam de la fereastra camerei parea sa invite la balaceala prin zapada."

In poza de jos si cea de sus un rasarit si un apus pe cinste

In prima zi din tabara de iarna, am avut ca program opriri in piolet. Dupa o seara plina de prezentat echipamentul de iarna, de la carabe si nuci pana la casca si coltari, a doua zi de dimineata am plecat de la cabana Diham pe drumul spre Pichetul Rosu, drum ce avea sa devina plimbare zilnica - spre disperarea plasticilor mei care pareau a deveni pe zi ce trece din ce in ce mai grei.

Din tainele drumului Pichetul Rosu - cabana Diham 

Ajunsi la Pichetul Rosu, urcarea cu plastici in picioare abia a inceput, urmand ca pana in poiana cu Urzici sa urcam incet si constant, iar din poiana cu Urzici urcam si mai incet si si mai constant spre bifurcatia Rapa Zapezii - valea Adanca, si mai precis - inainte de intrarea in canionul din valea Morarului.

Ce am retinut eu din opririle in piolet este ca oricum ai cadea, tre' sa fi atat de lucid si constient in momentul respectiv, incat sa te rasucesti, sa ridici picioarele sus daca ai coltari in picioare, si sa faci cumva sa infigi pioletul corect in zapada, a.i. sa te si opresti. Exemplificari de opriri in piolet.

Am exersat alunecarea simplu cu fata la vale - cu pioletul pregatit si cu pioletul intr-o mana, iar apoi au urmat alea mai interesante, adica cadere pe burta cu capul spre vale (la asta era mai grea pornirea, ca trebuia sa ma asez pe burta fara sa scap la vale imediat) si caderea pe spate cu capul in jos (la asta am descoperit ca cel mai bine ma pun in fund cu spatele la vale si imi dau drumul cat mai natural).

Radu il invata pe Silviu cum se face asigurarea pe panta la piolet, introducand cordelina prin urechiusa pioletului si infigandu-l pe acesta bine detot in zapada.

A doua parte a zilei am facut un exercitiu de urcat cateva sute de metri pe Rapa Zapezii, scopul fiind sa depasim prima saritoare. Mica bucatica parcursa pana in prima saritoare pe Rapa Zapezii are f. multa zapada.

Prima saritoare ce trebuia sa o depasim ca exercitiu de scoala se prezenta acuma in conditii de mixt, adica gheata, stanca, zapada ......... in traducere libera ceva f. alunecos, unde eu am urcat la modul: Marian mai tragea de coarda in sus, eu saltam fundul, ma odihneam in ham si tot asa, pana am ajuns sus, ca in piolet nu prea reuseam sa ma trag, iar cu coltarii nu reuseam sa prind nici un ciot de stanca sa ma salt in el.

Silviu echipandu-se sub saritoare

Marian depasind saritoarea "asa cum trebuie" si cum noua nu ne iese

Avand in vedere orele inaintate si inserarea care batea la usa, coborarea am facut-o rapeland saritoarea tocmai urcata, dar asta insemnand ca am descoperit cat de naspa este sa desfiletezi pe frig si cu particule de gheata siguranta de la caraba.

Marian care ne asigura la coborarea in varianta "salam"

Din pacate, cat timp noi am urcat si coborat acea portiune de vale pana la prima saritoare, colega noastra ramasa spre odihna la rucsacii de la baza vaii, s-a agatat in coltari si a alunecat cativa metri pe panta de la baza vaii, fracturandu-si tibia. Imobilizat picior, dat calmante, imbracat cu polare groase, baut ceai fierbinte din termos, chemat salvamont. Concluzia este ca a doua zi am ramas doar 3 cursanti si am aplicat notiunile de prim ajutor pe viu.

Iar concluzia concluziilor este ca dupa atatea tractiuni, opriri in piolet si abdomene ca sa stau cu fata, cu burta, cu spatele la vale, seara mai ca eram in carje, iar a doua zi de dimineata eram la propriu in carje si aveam febra musculara peste tot. Cum ma alinta domn profesor Marian: "Draga mea lesinatura" (rima cu muratura).