La cabana Trei Brazi - 6 dec. 2008

Se schimba planurile de we si, gandind un pic, imi dau seama ca nu am mai vorbit cu nimeni altcineva de vreo tura, dar nu disper, stiu ca turele se pun la cale vineri seara. Prevazatoare cum sunt o sun insa pe Danutza, ii arunc „soparla” - adica ispita cu o tura la munte si o las sa isi faca efectul. Ca urmare, ma suna vineri: „Hai, unde mergem?” „Aaaaaa, pai la munte”, „Bine, da unde sa fie ?” „Eh, parca mai conteaza ... aer curat si natura sa fie, daca se poate si un urs mic pe paine e perfect."

Fiind doua domnisoare, pt. ca Cezar ne-a tradat pt. albine, Romeo pt. remember scoala de soferi, Radu pt. o raceala, vorbeste pana la urma Dana cu Laurentiu din Brasov (un prieten de-al ei), cu care facem jonctiunea la Predeal si dam sa mergem sa urcam spre Dihamul Militar din drumul spre Paraul Rece, pe culmea Clabucetul Baiului vroiam eu.

Culmea mai sus numita nu prea o dibuim noi, dar dibuim marcajul care pleaca pe drum forestier chiar din fata unei unitati militare si ajunge tot in fata unei unitati militare la Diham. In fata unitatii, unde parcam masina, ne opreste un baiat tanar si dragut care ne explica mai intai ca nu putem lasa masina acolo si nici nu putem trece pe acolo, pe drumul pe care vroiam noi. De fapt ne face aceasta explicatie cam flegmatic, ne spune ca putem vorbi si cu ofiterul de serviciu, drept pt. care Dana si Laurentiu se simt cam ofensati si cer sa vorbeasca cu superiorul. Superiorul insa este clar mai superior din toate punctele de vedere, tanar, dragut, stie sa si zambeasca si sa faca mistouri, chiar daca e la armata. Pe mine cel putin ma cucereste si ma face sa inteleg f. frumos ca aia e zona militara, cu restrictie, secrete de stat etc si ar fi bine sa facem alt traseu. OK, ne retragem cu totii si singurul traseu pe care il gasesc de facut prin zona, sambata la ora 11 a.m., este muchia Fitifoiu spre cabana Trei Brazi, cu intoarcere pe la manastirea Paraul Rece, trecand apa si urcand la cabana propriu-zisa de la Paraul Rece si apoi agale pe sosea cativa km pana la masina.

La intrarea in marele traseu spre cabana Trei Brazi, asteptam pe Mihaiela si Ionica din Campina, doi prieteni ai Danei, care, fiind mai incepatori in ale muntelui, ne gandim ca este un traseu potrivit pt. ei. Intre timp Dana si Laurentiu incep sa danseze in parcare, plecam intr-un final in traseu si constat ca drumul este surprinzator de frumos, 1 h1/2 de mers agale prin padure, se preteaza la bicla primele doua treimi, iar la schi de tura integral.

Cand ajungem in zona cabanei Trei Brazi, un cer cenusiu cu nuante de albastru ne cucereste pe toti, inclusiv pe aparatele foto, dar ne bucuram in sinea noastra ca deasupra la noi e soare si nu cerul intunecat.

Vedere spre masivul Postavaru, cu cabana Trei Brazi mica cat o gamalie de ac

Vedere spre muntii Piatra Craiului in fundalul indepartat

Vedere spre muntii Bucegi, cufundati in nori

Pt. drumul de intoarcere cica trebuie sa alimentam stomacul, eu mai subtire ca bagasem in mine pe drum, restul papa o ciorbita, la asemenea anunt se cere.

Dupa episodul pranzului, la care Laurentiu fiind fumator nu participa, il pierdem de fapt detot pe Laurentiu, care alege alt traseu de intoarcere. Cei ramasi incepem sa coboram spre manastirea de la Paraul Rece, printr-o padure superba, cu un cer superb de intunecat in spatele nostru.

Parcurgem o zona de padure frumoasa si cu poieni mari ce duc spre poienita unde s-a incropit o manastire, avand in permanenta in spatele nostru cerul plumburiu.

In poza de jos si cea de sus sunt Dana, Miha si cu Ionica prin traseu

Dupa ce trecem de poiana manastirii, ajungem in drumul forestier de pe valea Paraul Mic, trecem apa si urcam spre cabana propriu-zisa de la Paraul Rece. Cerul se involbureaza din ce in ce spre Postavaru.

Norii capata forme pline de imaginatie

Pe traseul din zona Paraul Rece nici un urs, nici o surpriza, nimica, desi e cunoscuta zona pt. ursul care iese in sosea si turistii ii dau de mancare din masina.