Traversare Pestera - Magura - 1 ian. 2009

In prima zi a anului ne trezim mai fara elan de mers in tura, dar vazand seninul bec de afara ne hotaram sa nu zacem in casa. Dupa ce dezbatem indelung problema unde sa mergem, hotaram ca nu are rost sa ne deplasam cu masina pana in alt sat si ca totusi merita sa mergem pe jos pana in satul vecin - Magura si sa inchidem cat de cat un circuit revenind mai apoi in Pestera.

O luam agale spre pestera din satul Pestera, pestera unde am cazut eu odata pt. ca nu aveam frontala, drept pt. care acuma imi pun frontala pe cap inca de afara, ca sa echilibrez situatia. Drumul spre pestera are imagini superbe spre Bucegi.

Dar din drumul spre pestera se vede si spre satul nostru tinta: Magura

Fundalul atragator ma face sa ma opresc mereu pt. a imortaliza momente inedite.

In drum spre pestera Liliecilor din Pestera: moment fotografic in care ii explic lui Adi cum vreau sa ma incadreze in poza ca sa imi incapa si picioarele si creasta Bucegilor din fundal

La intrarea in pestera Liliecilor din Pestera

De la pestera o dam pe curba de nivel printre niste casute care par sa mearga spre Magura, dar in realitate toate drumurile se termina la un moment dat si orice ai face trebuie sa o iei in jos la propriu.

Drumul spre Magura nu este mai putin presarat de obstacole, precum nenumarate garduri.

Depasind un gardulet, fara sa imi scot schiuletele evident

Ideea este ca in momentul in care ne dam seama ca nu exista drum de legatura directa de unde suntem noi spre satul Magura, eu imi dau drumul pe un deal cu zapada neatinsa (faina coborarea pe schiuri in particular), iar Romeo si Adi care-s amandoi per pedes vin pe undeva pe o culme care cobora in valea cu Calea - vale ce desparte de fapt dealurile pe care-s dezvoltate satele Pestera, respectiv Magura.

Vedere spre Magura, cu Prapastiile Zarnestilor in fundal

Vedere spre Magura, cu creasta Pietrei Craiului in fundal

Din acest punct de pe vale observam doua variante: pe valea Lunga in sus spre centrul Magurei, dar nu prea are zapada si eu-s pe schiuri, sau pe valea Magurii, care este o vale mai umbrita si deci cu zapada si care da mai spre sfarsitul Magurii. Baietii fara ezitare aleg prima varianta, dar eu uitandu-ma cu groaza la noroiul de pe drum aleg totusi sa merg pe drumul cu zapada care merge mai salbatic in lungul unei ape. O iau singura pe drum in sus si, cand ajung aproape de Magura, vad si baietii care renuntasera la prima idee si venisera totusi pe urmele mele.

Vedere din capul vaii Magura spre muntii Bucegi

Urcam mai departe in lungul vaii si la sfarsit pe un deal pana ce dam in soseaua asfaltata a Magurii, moment in care imi este clar ca va trebui sa pun schiuletele pe rucsac.

Din punctul de bifurcatie unde ne aflam in Magura, o luam pe drumul care coboara in valea Rogozului, apoi urca din nou pe o artera secundara a satului Pestera, existand in acelasi timp si varianta de a fi luat drumul fix pe sub munte, dar cu privelisti mai putin atragatoare.

Ajunsi din nou in satul Pestera mergem de ne sar ochii din cap pe un drum secundar, dar cu panorame frumoase.

In fundal stanga se vede drumul pe care am venit noi din satul Magura (in poza fiind deja in Pestera)

In prim plan se vede culmea cu drumul secundar ce da in drumul principal al satului Pestera (iar in fundalul indepartat se vede Magura Codlei)

Ca o imagine generala a colturilor de rai dintr-un plai mioritic cam astea sunt panoramele din Pestera.