Cu pasi smeriti prin manastiri – Craciun 2008

In micuta vacanta de 1 decembrie am fost cica in recunoastere la poalele muntilor Buila-Vanturarita, acolo unde salasluiesc cateva schituri dintre cele mai cautate de catre pustnici din Oltenia. Schitul Iezer, fiind singurul schit de maici accesibil cu masina, a rezultat fara prea multa socoteala a fi Base Camp. Vazut, placut, decretat ca revin sa petrec sarbatoarea Craciunului, numai ca intre timp mi se alatura si Crisa, dornica dupa atata capitala de un craciun linistit in sanul manastirilor.

Pe 23 decembrie seara cand ajungem la schitul Iezer incepe sa fulguiasca cu galeata, daca se poate spune asa, dar nu se pune cine stie ce zapada, in schimb noi ne bucuram ca am ajuns cu cauciucurile de vara pana aici inainte sa se puna marii nameti.

Mare lucru nu prea am facut noi pe la manastire, mai mult am dormit, mancat (cand ne dadeau de mancare, ca a durat ceva pana ne-am prins noi care e randuiala), am fost pe la slujbe, dar in putinul timp cat am reusit sa prindem zi-lumina am facut o excursie motorizata pana la schitul Pahomie.

Motorizata in sensul ca, dupa ce am facut stanga din valea Cheii spre schitul Pahomie, ne rugam la toti sfintii sa ajungem cu bine la schit si inapoi acasa la maici, 8 km mai jos de vale. In traducere libera, era un off-road cu o combinatie ingrozitoare de pamant inghetat, zapezica pe alocuri, gheata groasa prin multe locuri si noi ca floricelele cu un Logan cu cauciucuri de vara si lanturi pe fata (lanturi montate de noi, dar au tinut bine).

Schitul Pahomie, cu bisericuta bagata sub stanca, vazut din urcarea spre schitul Patrunsa

De la Pahomie am luat-o per pedes pana la schitul Patrunsa, desi era drum forestier, dar drumul ala si vara este sport extrem de mers cu masina, asa ca am profitat si am facut miscarea necesara.

Eu si Crisa in drum spre Patrunsa, cu creasta Builei in fundal

Drumul ni s-a parut ingrozitor de lung, desi erau numai vreo 5 km, care pe indicator zicea ca ii facem intr-o ora. La noi a durat vreo ora jumate la dus si la fel la intors.

De langa troita dinainte de Patrunsa, am admirat la intoarcere apusul unei zile obisnuite, dar totusi ziua de Craciun.

Cu sora Cornelia, care a venit cu noi pe drumul de intoarcere, am cantat colinde, nu ca ne-ar fi fost frica de animale salbatice, dar pt. ca era Craciunul si maica era tare vorbareata.