Traversare Pestera - Sirnea - 31 dec. 2008

Revelionul 2009 l-am petrecut cu Romeo si Adi intr-o casa traditionala din satul Pestera, de pe culoarul Rucar Bran. Imi doream de foarte mult timp un asemenea revelion mai linistit, asa ca mi l-am organizat.

Casa in care am stat in satul Pestera

Razboiul de tesut din casa la care doamna inca mai lucreaza din cand in cand

Oile gazdei la care am stat, mai pasteau si ele cate ceva prin gradina

Pisicile, una mai grasa ca cealalta

Ideea principala este ca pe data de 31 decembrie, in ajun de revelion, am reusit sa ne urnim cu greu spre locatia "undeva cat mai aproape de Crai", urmand sa plecam din Pestera si sa ajungem cel mai departe in saua Joaca, intoarcerea facand-o prin Sirnea.

Adi si Romeo in drum spre o tura indefinita, dar sigur cu plecare din satul Pestera

Mie mi-a luat aclimatizarea ceva mai mult ca de obicei, am tusit de data asta vreo 2 h, in loc de clasica prima ora. Vazand ca nu reusesc sa ma acomodez cu ritmul de armata al baietilor, care mergeau repede repede undeva anume, dar nu stiu unde de fapt, le explic ca eu prefer sa ma rezum sa ma plimb si pe la poalele muntilor, nefiind prea apta de perfomante. Romeo da sa plece, vrand totusi sa ajunga pana in refugiul Grind, Ady insa opteaza pentru a ramane uniti si propune sa mergem in ritmul meu si sa ajungem pana unde om putea, ca muntii tot acolo raman pana la sfarsitul lumii.

Dupa parcurgerea satului Pestera, dupa Casa Folea ritmul de mers al echipei scade in mod vizibil si reusesc si eu sa ma aclimatizez la mediul ambient fara sa mai tusesc. De la Casa Folea cotim stanga pe curba de nivel parasind treptat si ultimele case ale satului, iar in scurt timp viram 90 grade la dreapta pt. a urca in lungul Vaii cu Pietre.

Aruncam o privire spre satul Sirnea pe unde intentionam sa ne intoarcem si urcam mai departe spre valea cu Pietre.

Adi isi pune schiurile de tura pt. a urca pe vale, drept pt. care este f. mobil si are timp de exercitii

Urcam valea si in scurt timp ajungem la o mare bifurcatie de drumuri, unde panorama asupra Craiului se deschide surprinzatoare si ne ademeneste pe toti.

Anesteziati de peisajul imbietor, decidem sa mergem macar pana in saua Joaca, eu cu Adi pe schiuri de tura, Romeo pe picioare, urmand sa lasam urme perfect proaspete prin zapada inca neatinsa decat de cateva dihanii.

Adi pe schiuri, Romeo per pedes si urmele unui animalut care converg spre saua Joaca

In saua Joaca chiar imi intru in forma si functionez la capacitatile mele normale.

Din saua Joaca avem panorama perfecta spre creasta Pietrei Craiului (zona varfului La Om sau cum i se mai spune Piscul Baciului).

Din Saua Joaca o luam la stanga spre Dealul Sasu, mergand pe un drum generos prin padure, cu zapada neatinsa, pana ajungem la stana din muntele Coja. Stana mica si cocheta, ne ademeneste sa facem aici un popas de pranz si stam la plaja intr-o zi de iarna perfecta.

La stana din muntele Coja 

Dar marea provocare abia de aici incepe, pt. ca noi in loc sa ne intoarcem pe unde am venit spre Pestera, ne gandim ca mai bine mergem spre Curmatura Groapelor, de acolo coboram in Sirnea si din Sirnea traversam in Pestera.

Parasind stana primitoare, pe drumul spre Curmatura Groapelor, cu o ultima privire aruncata spre Crai

Spre Curmatura Groapelor nici o poteca, adesea ma invart in cerc ca sa regasesc marcajul pe un copac ale carui crengi incarcate de zapada acopera vizibilitatea pana la trunchiul acestuia. O portiune mergem pe schiuri, pt. ca avem de coborat si ne este mai usor, apoi incepem sa urcam si iarasi ne este mai usor ca sa nu ne afundam, dar spre final la proba de mers pe culme printre tufe, varianta de schiuri pe pietre se doveste a fi necorespunzatoare. Ne intoarcem, reluam traseul, orbecaim si prin niste maracini, reusim sa nu pierdem marcajul si in sfarsit aproape de asfintit ajungem in Curmatura Groapelor (1390 m altitudine).

In Curmatura Groapelor, incerc sa prind ultimele poze pe lumina

Din Curmatura ne dam rapid la vale pe schiulete pana la primele case din Sirnea, singura problema este insa ca s-a lasat frigul si zapada si-a schimbat consistenta, asa ca trebuie sa muncesc sa fac viraje prin crusta. Ajungem si in Sirnea, intrebam directia spre Pestera, luam un azimut ochiometric si incepem o serie de coborari si urcari pe curbe de nivel si nu numai, printre casute sau gospodarii temporare rasfirate haotic pe dealuri, mai intai pana in valea Coja, iar mai apoi pe un drum de caruta pana sus in Pestera, aproape de soseaua asfaltata a satului.

Intorsi la casa noastra ne prabusim lihniti pe mancare. Mai spre seara aflam ca gazda noastra, femeie modesta si saraca, a pregatit totusi un tort si o sticla de vin ca sa ciocnim la 12 noaptea si noua care ni se lipesc ochii de somn, eram in stare sa ne bagam in pat de la 10 seara. Venind insa Adi cu vestea despre tort, nu ne mai da obrazul sa ii intoarcem spatele femeii. Romeo totusi sparge greva anti-somn si la 11 se baga in pat, in 5 minute deja sforaie fara griji, asa ca eu si cu Adi ramanem totusi pe baricade pt. tortul si vinul pregatite de gazda. Ultima jumatate de ora pana la 12 am cascat si ne-am uitat la ceas de vreo 50 de ori. Ne era un somn de nu mai puteam, ne mai uitam la Romeo care doarmea bustean, la 12 incercam sa il trezim macar sa ciocnim un pahar, dar nu obtinem nici un raspuns, ne ducem doar noi doi la gazda ca sa facem urarile de rigoare, dar aflam ca gazda e la vecini (de fapt deducem din absenta ei ca e plecata la vecini). Mai asteptam un pic, mai bem niste vin, mancam o felie de cozonac si pana sa mai zicem ceva adormim. La multi ani pe 2009 cu alte cuvinte !