Fugariti de ploaie prin Postavaru - 17 mai 2008

Vineri seara la ora 21.30 p.m., ma hotarasc intr-un final sa plec cu Irina si cu Laviniu la o tura prin Postavaru in general, asta dupa ce planul initial era de mers cu Tibi &comp pe vai. Tibi ma abandonase in ultimul moment, pt. a avea grija de copii, riscul de avalansa se mentinea constant la 3 si toata lumea ma speria zicandu-mi: "Ai grija cu vaile alea, se incalzeste rau vremea ....." Dar eu imi iau totusi si schiurile in ideea ca poate cuplez si niste vai, mai ales ca stiam ca se duc niste prieteni.

Ma scol sambata dis-de-dimneata cu capul mare cat China. Am o oboseala acumulata ingrozitoare din timpul saptamanii la care se adauga si lipsa de somn suficient. Ajungem destul de repede in statia Petrom din Timisu de Jos, in ideea sa urcam pe Drumul Serpilor pana sus in vf. Postavaru.

Pornim la deal, cam abrupt dealul asta, mai ales pt. orele diminetii. Iara tusesc de-mi vars plamanii in prima ora, ma acomodez in sfarsit cu aerul curat de munte si incep sa ma simt mai bine dupa vreo 2 h de urcus. Intre timp, de la senin complet cerul se intuneca la fel de complet si incepe prima ploaie. Irina si Laviniu se blindeaza cu goretex-urile, fac la fel, doar ca ploaia nu tine decat 10 minute. Ei se dezbraca de gore-tex, eu prefer sa transpir, mai ales la gabaritul meu, nu ma deshidratez prea tare.

Cand ajungem insa in prima poiana de sub varf parca iara vrea sa ploua. Ei se imbraca din nou, eu pun doar gluga pe cap. Si o tinem tot asa intre ploaie, soare, nori negrii si alte raze de soare, mai ploua de vreo 2 ori pana ajungem sus, mai iese soarele tot de vreo 2-3 ori si ne oprim mai mult intr-o poiana unde sunt fascinata de flori.

Mai fascinati suntem insa de Bucegi care sunt intr-un nor total de ceata cu ploaie sau ninsoare si sunt hiper incarcati de zapada pe toate vaile si fetele. Cine zicea ca nu e zapada la munte? Si inca cata mai este, sa te tot dai cu schiurile. Sigur nu ma risc nici maine la schiat pe vai, dupa ce ca curg avalansele, in ceata asta nici nu le vezi cand vin, doar le auzi. Si imi amintesc de 2 coborari facute pe valea Alba pe furtuna cu tunete si fulgere, am avut atunci o viteza aproximativ super-sonica, adica in 2 minute eram de sus din buza vaii la mijloc la saritoarea Carnului. Interesant, dar nu mai repet.

Urcam pe ploaie pana sus pe varful Postavaru, il cucerim si ne retragem repejor, pt. caci ploua din ce in ce mai tare. Stam apoi la streasina telecabinei si mancam de prin buzunare ce avem. Buna ceapa de la Irina si Laviniu. Ne documentam pe harta pe unde se coboara pe valea Lamba, celebra vale de care auzisem atatea si nu fusesem niciodata.

O luam la pas marunt dupa ce se opreste ploaia, care, culmea, ne va lasa in pace de acum inainte pt. tot restul zilei. Coboram pe partia de schi, care acuma in particular arata jalnic, iar in Poiana Ruia facem dreapta pe drum spre valea Lamba.

Eu studiez terenul cu mult interes, ca sa vin si cu schiurile pe aici si constat cu durere ca are niste stanci prin mijlocul padurii, adica nu prea interesant daca nu le cunosti bine si zbori de pe ele. Deci trebuie mers cu cineva care stie valea. Valea este frumoasa, desi integral in padure, foarte multa vegetatie si mult verde crud, dar si multi copaci cazuti.

Apoi facem un popas de admirat vegetatia luxurianta de pe valea Lamba.

De la o statie de captare de apa o luam vreo 4 km cica pe un drum forestier si iesim in DN1 la cateva sute de metri de locul unde lasaseram masina. Ne imbarcam cu greu in masina, si mergem spre Cheile Rasnoavei, unde aveam sa innoptam la cort in tabara CPNT-ului, unde era si un concurs montan si unde ma astepta si Laurentiu.

Laurentiu si Emi aveau concurs intre cluburi, eu am pile la membrii Florii de Colt, asa ca mergem si noi sa ne bagam in seama. Pe intuneric il gasesc insa greu pe Laurentiu, vb. vreo 5 minute la telefon ca sa-mi explice pe unde este, il gasesc si pe Emi care tocmai isi facuse somnul de frumusete, imi iau cortul din masina si ma instalez pe niste galme pe care evident ca nu le vad. Drept pt. care dorm ingrozitor pe aceste galme toata noaptea si pe deasupra mai mor si de cald, caci nu stiu cine m-a pus sa-mi iau sacul de puf (probabil zapada de sus din Bucegi, eu fiind in Rasnoave).