Totusi abia asteptam sa urcam sus in Ceahlau, suntem obositi cu totii, mai ales eu si Cristina, dar nici nu mai putem dormi, este foscaiala peste tot in jurul nostru in manastire, asa ca plecam spre cabana Izvorul Muntelui, pana unde avem un drum f. prost de masina.
Urcarea o vom face pe Lutul Rosu (durata 3 h 45 min. pe indicator, la noi insa mult mai mult), traseu care de altfel imi este total antipatic, fiind alcatuit dintr-o succesiune de urcusuri enervante prin padure, cu rare puncte de belvedere. Dar cand ajungem aproape sus, peisajul si stancile semete parca incep sa aiba un impact mai pozitiv asupra mea. Uit si de somn si de foame si de tot si ma catar pe o brana in Detunatele.
In putin timp ajungem si sus la cabana Dochia de unde peisajul ma face sa bag o sedinta foto interminabila, mai ales ca este soarele la semi-asfintit.
Ultimele sute de metri pe traseul Lutul Rosu pana la cabana Dochia
Cabana Dochia vazuta la asfintitul soarelui
Si niste stanci fotogenice din zona cabanei Dochia
La cabana Dochia ne mai intalnim cu Irina si Laviniu, care sunt cu Romeo si Claudiu, ei stau tot la cort, drept pt. care pt. innoptare adopt aceeasi atitudine cu sotul Cristinei. Cristina se va caza insa la Salvamont din motive strict personale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu