Fugariti de ploaie in cautarea vf. Piatra Mare - 18 mai 2008

Duminica dimineata ma trezesc cu capul la fel de mare ca si sambata, de data asta din cauza ca am dormit pe galme si m-am trezit din ora in ora sa revizuiesc relieful (si sa incerc sa-l netezesc). Vaile cu zapada arata cam interesant in Bucegi.

O bucatica din Bucsoiu incarcat de zapada

Nici azi nu ma duc pe vai si traseul va fi un nemarcat in Piatra Mare, pana pe varful Piatra Mare. Ne trambalam de data asta pana in dreptul garii din Timisu de Sus.

Gasim intrarea in traseu, asta asa dupa ce o cautam printre multe gratare si beri, pulpite care se prajesc la jar si cotlete afumate. Incepem sa urcam, foarte abrupt urcam si poteca este destul de bine conturata. Incepe insa exercitiul de orientare, si gratie GPS-ului lui Laviniu cu harta bine calibrata mergem mai departe. La un moment dat ajungem intr-o poienita cu un canton, bine intretinut, tocmai pt. ca este pe un traseu nemarcat.

Mai departe incepem prin deductie logica, orientandu-ne mereu dupa GPS, dar cand nici poteca nu mai exista, mergem efectiv la intuitie. La un moment dat iesim pe un picior mai despadurit si vedem unde suntem: varful este in alta parte si noi am luat-o aiurea prin porumb. Credem ca nu mai ajungem pe varf, dar hai macar sa ajungem la refugiul ala de care stia Irina ca este inainte de varf. Scoatem iarasi GPS-ul si ne intoarcem pe o vale unde regasim o poteca destul de clara. Poteca ne scoate la finele ei intr-o poiana mare unde gasim un alt mic refugiu de lemn, cu saltele, paturi si scaune inauntru, foarte cochet si dragut. 

La refugiu mancam bine, pt. ca nu stim ce sa facem: sa mergem mai departe sau sa ne intoarcem, iara mai picura cate un strop doi de ploaie, ne era sa nu ne prinda vreo furtuna pe varf.

Ne uitam din nou pe GPS si ne arata ca padurea ar trebui sa se termine curand si sa iesim la gol alpin, macar cascam gura si vedem panorama cat s-o putea. Daca varful Piatra Mare este prea departe si vremea este in continuare naspa, ne intoarcem. Zis si facut, plecam de la refugiu, iesim din padure si dupa ce suim primul varfulet din creasta vedem varful Piatra Mare. Nu mai este foarte mult pana la el, numai ca incepe sa ploua iara. Ne bagam in niste brazi si asteptam cumintei, iar cand se opreste ploaia o tustim ca din pusca si ajungem val vartej pe varf.

Ultima bucata de creasta ce iese din padure si duce pe varful Piatra Mare

Mai departe insa si in secunda imediat urmatoare o dam la vale spre stana dinspre Tamina, nu de alta, dar se vad fulgere in zare, iar noi trebuie sa ajungem negresit la un adapost cat de curand.

Reusesc sa fac poza asta spre cabana Piatra Mare

In poza de jos si cea de sus, irina si laviniu mergand repejor sa ne adapostim de fulgere

  Laviniu cu Irina dau ritmul destul de alert la vale

De la refugiu, trecand pe la varful Piatra Mare si pana la intrarea in padure facem fix o ora, fiind presati evident de un cer foarte negru si neprietenos in acelasi timp. Eu mai apuc sa fac cateva poze la stana, stanele fiind preferatele mele, dar ploaia tot nu imi da prea multa pace si suntem obligati sa ne retragem cat de repejor spre padure.

In padure mai stam vreo juma' de ora toti trei sub pelerina, pt. caci ploua tare, ne gandim ca mai este timp si macar sa nu ajungem murati la masina.

La masina odata ajunsi ne punem la masa, si un frate de-al unui cutu' mare ne sperie ingrozitor pt. ca are culoarea si formele unui urs (deci nu e cainele asta, e altul pe care nu am apucat sa il pozez pt. caci ne-am ingramadit repede in masina):

Cutu' mare care arata ca un urs veritabil