Ceahlau de Pasti - a 4-a zi - Brana vestica

Marti dis-de-dimineata vremea este foarte incerta dupa ce toata noaptea a nins. Ma duc frumusel la Liturghia de dimineata, dupa aceea punem masa, mancam cu parintele, povestim cu parintele, mie iara mi se furnizeaza niste pahare de vin, eu refuz frumos o parte din ele si intr-un final ne adunam 3 ametiti sa facem o tura in conditiile in care afara era o ceata aproximativ deosebita. 

Plec cu una bucata Sebastian si una bucata Dan, cu gand sa gaseasca ei locul unde vin cocosii de munte dimineata sa curteze gainusele. Cu siguranta pe ceata vom gasi urmele lor, si mergem, decat sa nu facem nimic, bun si-asa, pornesc GPS-ul si mergem spre ..... spre ...... ma rog, in directia aia, cred ca spre Stanile.

La un moment dat incepe sa se ridice ceata, Mastac (adica Sebastian) vrea la dreapta pe Piciorul Schiop dupa cocosi, Dan si cu mine incepem sa tanjim sa facem o tura mai lunga undeva spre Stanile. In concluzie, Mastac nu vrea sa vina cu noi, desi suntem insistenti si pisalogi (cred ?), drept pt. care plecam doua plosnite prin ceata, ceata care tocmai se ridica. 


Sebastian imi arunca un bat de schi, ramas rebel pe sus, dupa ce Dan ma tavalise prin zapada (ce oameni)

   Gardul Stanilelor vazut din plimbarea mea cu Dan

Dupa ce depasim Gardul Stanilelor, o luam pe brana care merge pe sub Ocolas - ea cica se numeste brana vestica. Dan bate poteca, drept pt. care eu merg ca o floricica in spatele lui fara nici o grija, mai fac o poza, mai casc gura, frumoase stanci, mari cat casa, frumos tap, lavine scurse, eu, Dan, poze, noi.

Dan o ia inainte pe brana si bate poteca

 

Vin si eu agale cum pot dupa urmele bature de Dan

 

 Brana Vestica pe care mergem noi

 

Schitul Stanilelor vazut din Brana vestica de sub Ocolasul Mare

 

Brana Vestica cu zapada  

 

Dan in cursul actiunii fotografice

 

Brana Vestica vazuta aproape de la Masa Dacica

 

Dan continua pe brana Vestica sa-mi bata poteca in zapada

 

Coloana Dorica aflata la sfarsitul Branei Vestice

  Cand ajungem sub vf. Ocolasul Mare mergem spre Masa Dacica si mai prindem ultimele momente de semi-ceata, pentru caci dupa aceea incepe ploaia.

Mai sedem putin la Masa Dacica (nu la masa ca mancare nu avem cu noi evident, eram cu mainile in buzunare), mai pozam putin ceata care se pune din nou si pe urma incercam sa iesim in poteca marcata ce duce de la Poiana Maicilor la cabana Dochia. Odata ajunsi in poteca incepe si ploaia, asta asa ca sa fie setul complet, motiv pt. care ajungem la schit fix ca niste curci ploate. Dar tura a meritat, chit ca eu nu fac brana vestica decat pe ceata, dar de data asta s-a mai vazut ceva, chiar varful stancilor. Ah, uitasem sa spun ca am avut un ghid excelent !