De la Jina pe Coasta Porumbelului la Fantanele - 18 iunie 2011

Povestea acestei ture de bicicleta este foarte scurta si frumoasa. Ochisem demult pe harta un drum forestier care merge pe coasta Porumbelului de la Jina pana in dreptul taberei de la Crint. Am tot facut scheme si calcule, cu masina, fara masina, cu Transmixt, fara Transmixt, la o zi, la combinata etc. Pana la urma a venit salvarea cu tata, care fiind in Sibiu, l-am rugat sa ne duca pana la Jina cu masina (2 bicle pe masina, una in portbagaj) si apoi sa vina sa ne culeaga din Saliste sau din halta Sibiel. Il conving pe Cip sa se bage la tura, desi initial Cip avea vise din astea cu Jina mergand la 2 zile cu cortul carat pe bicla, il suna si pe Marius care se baga imediat si gata, s-a completat echipa, masina e plina si pe dinafara si pe dinauntru de biciclete.

Bicla' lui Cip dezmembrata de roata din fata si cea din spate ca sa intre in portbagajul Loganului meu

Ajungem in Jina pe frumosul drum ce trece prin Tilisca, Rod si Poiana Sibiului si, la capatul Jinei, inainte sa inceapa drumul inca in lucru spre Dobra-Sugag, parcam si ne echipam de bicicleala, drumul forestier sau de caruta incepand chiar de acolo (ceva de genul imediat pe stanga).

Eu la plecare din Jina (poza facuta de tata, eu nu prea aveam chef de poze)

Drumul este intr-adevar foarte frumos, nu este insa un drum proprius-zis de coasta, adica eu imi imaginam ca va merge numai pe culme. Drumul urca si coboara pe langa varfuletele care se succed pe Coasta Porumbelului (vf. Captanu Mic si Mare, vf. Guga Mare si Mica), alegand varianta cea mai domoala de urcat si serpuit printre padurici, zone de panorame si gospodarii sezoniere izolate. Drumul nu este practicabil cu masina, caruta fiind principalul mijloc de transport "in comun," asa ca este foarte liniste, iar principala agitatie este data de unii caini constiinciosi care te simt de la 100 de leghe departare si vin latrand la tine, ca sa-si apere proprietatea si ca sa isi justifice micul dejun si cina primite de stapan. In rest, coborari si urcari destul de line, doar ca pe caldura mare devin mai putin line, panorame foarte frumoase spre Magura Jinarilor, spre valea cu lacul Oasa si spre indepartate zone dinspre Saliste si, nu in ultimul rand, spre apropiatii m-tii Cindrel (culmea principala, ca teoretic Coasta Porumbelului tot din dealurile de Cindrel face parte). Un drum pe care l-am facut in tihna, dar care a avut destula sare si piper la intoarcere cand am cautat un vechi drum stiut cica de Cipi.

Initial nu prea ne-am dat seama pe unde suntem, drumul serpuind, urcand si coborand destul de mult, asa ca, la un izvor, intalnim niste oameni care ne spun ca nu mai este mult pana pe vf. Guga Mare. Si noi care nici nu stiam ca am trecut de vf. Captanu Mare si Mic.

In urcare pe langa troita amplasata langa un frumos izvor (in poza izvorul ar fi undeva in stanga drumului in cotitura)

Continuam cu mult entuziasm drumul, sperand ca vom ajunge repede pe vf. Guga Mare. Numai ca la cei doi intalniti, "aici aproape" insemna ca ei de acolo au plecat in plimbare, nu ca ajung aici imediat dupa curba. Asa ca mai avem ceva de mers pana pe ilustrul vf. Guga Mare, varf care se dovedeste a fi f. atractiv pt. panoramele sale in toate partile.

La un moment dat incepem sa intuim un varf care se simte ca domina toate zarile, este un varf pe care drumul de caruta pare-se sa urce, asa ca nu vom avea incotro si va trebui sa urcam si noi cu bicicletele pana aproape de varf. Amintirile despre urcarea cu biclele pe vf. Cindrel nu imi trezeste amintiri asa de placute si ma consolez cu gandul ca dupa aceea nu va urma decat coborare, sau cel putin asa credeam noi.

Marius si Cip pedaland spre vf. Guga Mare (cel care se vede in fundal stanga)

Inainte sa ajungem la baza varfului Guga Mare trecem printr-o padurice si apoi dam intr-o inseuare - probabil punctul de unde se face bifurcatia pe D. Valenilor spre Tilisca (se vede cel putin un drum de caruta, dar Cip nu vrea sa ne intoarcem pe aici). Lasam bicicletele in sa si urcam pe jos pana pe vf. Guga Mare, de unde vedem in 4 zari diferite o sumedenie de peisaje.

Vedere de pe vf. Guga Mare spre valea Doabrei

Vedere de pe vf. Guga Mare spre zona Crint (cu m-tii Cindrel in fundal)

Vedere de pe vf. Guga Mare spre Jina (se vede drumul pe unde am venit noi peste mari si tari de dealuri)

In poza de jos si cea de sus, Marius imortalizeaza dovada vie a faptului ca si eu am fost acolo si am privit in toate acele zari indepartate, dar totusi atat de apropiate

De pe varful Guga Mare revenim la biciclete si incepem coborarea spre bifurcatia cu drumul spre tabara de la Crint. In curand ajungem in zona respectivei bifurcatii si ne punem pe mancat in intersectie ca sa zic asa, in poienita mlastinoasa care se afla langa cumpana drumurilor.

Cip si Marius la plaja si la pus burta la cale in bifurcatia cu Crintul, ca i-am tinut nemancati pana aici

Eu profit de o noua raza de soare care ne spune ca ploaia inca va mai astepta si ma sui pe un varfulet din zona pt. a mai prinde niste instantanee cu casutele risipite de pe dealurile inconjuratoare.

Nu apucam insa sa plecam bine din zona Crint, mai mergem cateva sute de metri pe drumul deja stiut de mine din tura precedenta de Pasti, si, cand mi-era coborarea mai draga, Cip se opreste si ne arata un bustean si un insemn pe copaci care ne zice ca pe acolo, prin balariile alea mari, este drumul spre fosta cabana Fantanele pe unde ne-am propus noi sa coboram.

La busteanul cazut cu apa in el este bifrucatia spre fosta cabana Fantanele

Drumul spre cabana Fantenele este mai salbatic asa, nu e decat o poteca f. firava care serpuieste prin padure si dupa spusele lui Cip, in juma' de ora ar trebui sa ajungem acolo.

Problema insa incepe sa persiste cand poteca mai ca dispare in nenumarate zone mlastinoase, iarba este mare pana la genunchi cel putin, iar noi trebuie sa caram bicicleta de pe un versant pe altul al mlastinii: noul sport intitulat sugestiv "cary-bike."

Culmea, depasim cu bine si aceste zone mlastinoase, mai urmeaza coborari pe drumuri de racoanta profund exploatate, atat de exploatate ca pe unele nici cu bicicleta nu poti merge, curge apa pe ele si coboram pe firele de izvor, e fain ce sa mai, numai ca a trecut deja destul de mult timp de cand am plecat spre cabana Fantanele si nici urma de ruina de cabana. Noroc cu marcajul de traseu care este destul de des si de clar si dupa multe cotituri, dam intr-un alt mare drum forestier, in preajma unei stane, in vecinatatea fostei cabane Fantanele, ale carei ruine le vedem in departare prin padure.

De aici, satui de orbecaieli si carat iarasi bicicleta prin padure, alegem drumul bine stiut si bun de coborare spre satul Fantanele. Este un drum ce serpuieste printre alte fanete si colibe sezoniere agatate in sanul naturii, un drum cu multe panorame frumoase si un drum care spre marea noastra fericire nu va mai face altceva decat sa coboare pana in satul Fantanele si chiar pana in halta Sibiel unde ne asteapta tata. Un cioban cu oi ne-a oprit in drum cu turma sa, nu de alta, dar nu se putea trece de bariera de oi (cainii, culmea, erau cuminti), iar alti caini au incercat sa-si faca simtita prezenta prin agresivitatea lor. Spre deosebire de Coasta Porumbelului, unde nu prea era animatie, pe drumul spre Fantanele se intampla mereu cate ceva, de la un caine si un om, pana la o oaie si un ATV.

In sat in Fantanele continuam spre halta Sibiel, halta aflata de fapt dupa satele Sibiel si Fantanele, punct in care eu voi pune bicicleta pe masina, iar Marius si Cip vor continua pedaland pana in Sibiu pe ruta Orlat (asa au vrut ei, de teama sa nu mai dezmembreze Cip toata bicicleta ca sa intre in portbagaj).

Traseul a fost foarte diversificat, desi iarasi nu cred ca a depasit 50 de km, dar a trecut prin locuri cat mai diferite: Coasta Porumbelului aproape pustie, mlastinile de la fosta cabana Fantanele de o salbaticie rara, drumul spre satul Fantanele de o agitatie exasperanta de caini si alte animale.

Cu bicla de la Paltinis la Gura Raului prin saua Canaia - 4 iunie 2011

A venit vara, s-a incalzit afara, atat in oras, cat si pe munte, s-a deschis oficial sezonul de biciclete si, ca urmare, trebuie scos la plimbare MTB-ul sa nu rugineasca. Nu conteaza ca dupa fiecare tura cu bicla, trebuie spalata saraca de tona de noroi acumultata, importana este tocmai spalarea bicicletei, semn ca a fost pe coclauri.

Miercuri discut cu Cip la club sa iesim undeva cu bicicleta. Mi-e dor de iesit cu bicicleta, sunt f. incantata ca in Sibiu pot ajunge lejer cu bicicleta peste tot, sunt f. incantata ca pot face ture cu bicicleta pe o sumedenie de dealuri si munti inconjuratori, asa ca vreau sa inceapa experientele. Cip propune o tura de bicla in Cindrel. Imi aminteam multe drumuri forestiere prin Cindrel, asa ca nu banuiesc nicidecum impedimentul. Cip propune insa sa urcam cica cu biclele pe vf. Cindrel, memoriile mele despre acest varf fiind destul de vagi, caci am urcat pe picioare si nu-mi mai amintesc suportul de baza al terenului.

Initial tura propusa de Cip era f. complexa si variata, ceva de genul: luat rata de 7.00 a.m. din Sibiu la Paltinis, urcat pe drum forestier apoi si mers pana pe vf. Cindrel, apoi coborat in saua Steflesti (sa care desparte m-tii Cindrel de m-tii Lotrului), apoi coborat pe valea Sadului pana dupa cantonul Serbanei, apoi urcat din nou in Paltinis pe un drum forestier vreo 10 km cica, ajuns in Paltinis si apoi coborat din Paltinis spre casa in Sibiu vreo 30 de km.

Plecam la 7.00 a.m. din gara Sibiu cu rata de Paltinis. Mai sunt si alti doritori de ture cu bicicletele, de fapt este cam ora de intalnire a biciclistilor care in tura lor isi propun un traseu care pleaca din Paltinis (nu conteaza ca pe urma ajung in cu totul alt masiv muntos, important este sa urce motorizat pana sus la 1200 metri altitudine si de acolo incepe raiul pe pamant al biciclistilor). Asadar, ora 7.00 a.m., sambata sau duminica, in gara Sibiu, ora la care este imposibil sa nu intalnesti biciclisti care urca spre Paltinis.

Bicicletele a peste 11 oameni au fost introduse, mai mult cu forta, in spatiile libere din autobuz. La majoritatea biclelor le-a fost scoasa roata din fata din motive de eficienta a spatiului pt. calatori. Proces indelungat si de gandire cum sa pui multe bicle intr-un spatiu restrans - cum ar fi un autobuze si plin cu oameni.

Statia finala, la telescaun in Paltinis - aici se pregatesc biclele de tura: reglari, incercari, tatonari, manevre, scheme de plecare si oprire, figuri etc

Incepem urcarea spre poiana Oncesti credeam eu, dar de fapt drumul forestier de langa telescaun urca spre cantonul Muncel. Cip imi mai da ultimele indicatii legate de pozitia corecta pe bicicleta, ceea ce inseamna ca saua mea va mai fi ridicata cu vreo 10 cm, astfel incat nu mai ajung cu picioarele la pamant decat pe varfuri, dar in schimb am un randament la urcare a-ntaia.

Ajungem in zona cantonului Muncel: de aici un traseu coboara spre lacul Negovanu de la Gatul Berbecului, iar un drum forestier coboara in valea Sadului undeva intre Rozdesti si Serbanei (drumul pe care vroia Cip sa ne intoarcem).

Dupa Muncel incepe adevaratul mountain-bike, caci la prima bifurcatie la dreapta in sus trebuie sa incepem sa urcam, si nu pe orice drum, ci pe un drum destul de abrupt cu multe denivelari. Baietii urca cat pot, eu renunt din prima si imping bicicleta.

Apoi toata lumea va adopta strategia impinsului bicicletei la deal, drept pt. care, nefiind inca obisnuita, Marius isi pune muschii la lucru si impinge si bicicleta mea la deal.

Tandemul Cip si Marius impingand si bicicleta mea pe ultimii 50 m la deal sub vf. Batrana

Victoriosi ajungem in saua Batrana langa izvorul "dintre cracii Babei" - toponimii ale locului (ca fapt divers in fundalul f. indepartat se vede vf. Cindrel, ala pe care cica trebuie noi sa ajungem)

In saua Batrana eu am falsa impresie ca aici s-au terminat toate chinurile mele. Dar fals, abia aici vor incepe toate chinurile mele. Deocamdata ne bucuram de o veritabila coborare, unii mai in viteza, altii mai incetisor.

Coboram pana cam sub vf. Rozdesti, unde mai impingem putin la bicileta ca sa nu ne iesim din mana

Cip mergand spre vf. Rozdesti (cam cel din fundal dreapta, in fundal stanga fiind locul denumit "La Sufragerie")

Un nou impins al bicicletelor, deja binecunoscutul sport de "pushing-bike" pana pe vf. Rozdesti

Toata lumea trebuie deci sa impinga la biciclete si eu nu scap de aceasta favoare 

Sus in deal, in zona vf. Rozdesti (alt. 1952), osteneala imi este rasplatita printr-o pauza de ciocolata in asa-numitul loc "La Sufragerie": o grupare de stanci care te feresc de vant si ai impresia ca stai intr-o sufragerie.

Eu cu Cip in sufragerie la Rozdesti (parca am fi fost in vizita la familia Rozdesti din Cindrel)

De La Sufragerie mai avem o coborare faina pana in saua Serbanei, povestindu-mi-se insa deja de faptul ca va trebui sa coboram la refugiu la Canaia pt. a urca inapoi in sa la Canaia, din cauza zonei somitale de creasta cu jnepeni prin care poteca este f. ingusta, jnepenii f. inalti si posibilitatea de a merge cu bicla pe acolo de fapt imposibila (decat cu bicla pe deasupra capului).

Marius coborand spre saua Serbanei

Marius si Cip intr-un mic popas in drum spre saua Serbanei (in fundal se vede deja valea Raul Mare, vale care duce la Gura Raului prin Cheile Cibinului)

In saua Serbanei baietii nici macar nu ma mai asteapta, s-a votat deja verdictul cu coboratul pana la refugiul Canaia si evitatul crestei pline de jnepeni. Voi incepe coborarea spre refugiu, drumul fiind inca de la inceput plin de tot felul de obstacole: mai intai denivelari multe, apoi bolovani multi. Deci merg pe langa bicicleta.

O sumedenie neidentificata de bolovani multi si mari grupati pe alocuri in formatiuni incriminatoare pt. roata de la bicicleta

Pietre multe, care daca te uiti la ele, cu siguranta in ele nimeresti cu roata 

Apoi rhododendroni! Eh, aici nu mai avem comentarii, e doar cu roz !!! Plutesc printre rhododendroni !

Panorama spre valea Sadului si spre m-tii Lotrului, cu vf. Negovanu in prim plan (cel putin in teorie)

Ultima portiune de coborare spre refugiul Canaia care se poate deja identifica sub forma unei pete albe in masa de suprafata verde

Poza de grup la refugiul Canaia (de la stanga la dreapta): Cip, Marius si cu mine

Dupa un scurt popas culinar pe bancile de la refugiu, apar si alti biciclisti, apar si niste ATV-isti, asa ca ne luam val-vartej talpasita spre saua Canaia, desi ideea impinsului de bicla pe un drum abrupt pana acolo nu ma incanta.

Urcand spre saua Canaia, lasam in urma refugiul omonim si valea Sadului in fundal

Tot urcam spre saua Canaia, uneori ma gandesc daca imi amintesc eu bine drumul si nu este chiar atat de lung totusi ?!

Cip si Marius tot imping la bicle spre saua Canaia

In sfarsit, am ajuns in saua Canaia (alt. 2057 m): alta pauza de masa evident (mai ales ca este inca soare !)

Din saua Canaia are loc insa a nu stiu cata schimbare de plan: mi se explica cum ar fi urmatoarea portiune pana pe vf. Cindrel, adica: desi este drum, este atat de accidentat, incat nu vei putea urca pe bicicleta, asa ca trebuie din nou sa impingi bicicleta. Motiv pt. care eu refuz cu desavarsire un asemenea tratament si alegem sa coboram spre valea Raul Mare, pe la refugiul de sub Iezere, fara sa mi se spuna ca pana la refugiu va trebui iarasi impinsa bicicleta, numai ca de data aceasta macar la vale.

Impinsul bicicletelor prin labirintul de jnepeni, dar la vale

Si un ultim obstacol de trecut bicla prin apa inainte de refugiu la Iezere

Poza de grup la refugiul de sub Iezere (de la stanga la dreapta): Cip, Iuliana, Marius 

La refugiul ne prinde insa ploaia, ploaia aia care dadea cu tunete de cand eram noi pe sus pe sub vf. Cindrel, asa ca ne felicitam ca am avut ingenioasa initiativa de a nu urca pe varf, pt. ca ne-ar fi prins cu siguranta ploaia. Ne adapostim pe terasa acoperita de la refugiu si asteptam sa se mai potoleasca ploaia, apoi o dam in jos pe vale.

Cip plecand de la refugiul de sub Iezere

Initial drumul pare bun de coborat cu bicla' pe el, insa la un moment dat devine atat de abrupt si atat de mari sunt santurile de pe el, incat preferam sa mai mergem pe bicicleta pana ajungem la capatul drumului forestier oficial de la Surpatele (pana unde se poate urca cu masina).

Cip si Marius la taifas in coborarea spre Cheile Cibinului

Cip trecand vitejeste prin apele involburate ale raului (si culmea este ca nu a cazut)

Marius carand bicla mea peste podul de peste rau (pe mine ma depasea si acest nou sport extrem)

Pe masura ce coboram incepem sa ne bucuram de drumul din ce in ce mai bun, trecem pe langa cabana Ziaristilor (inchisa evident), trecem pe langa cantonul din Craciuneasa, trecem pe langa bradul de 500 de ani si intram in Cheile Cibinului. Coboram mult, avem vreo 10 km cel putin de drum forestier si ne bucuram din plin de coborare. Dupa atata impins la bicicleta meritam si noi macar sa ne dam la vale.

Dupa ce depasim Cheile Cibinului, viram dreapta spre barajul de la Gura Raului si ajungem incet incet si in sat, unde Marius ne-a promis o bere. Berea o bem in centrul satului pe o bancuta langa biserica si ne holbam, asa plini de noroi cum suntem, la alaiul nuntii ce trece prin fata noastra: o mireasca cu o trena ca-n povesti si lautarii nelipsiti de la asemenea evenimente.

Dupa admiratul miresei, se pune si problema drumului de intoarcere in Sibiu: prin Orlat-Poplaca (dar cica se lucreaza la drum si este f. prost) sau sa urcam un drum destul de abrupt intitulat parca Calugarul spre Curmatura sau sa iesim in drumul national european la Cristian si de acolo sa mergem cu masinile vajaindu-ne la urechi pana in Sibiu. Zis si facut, Cip sta in fata si Marius sta in spate, astfel incat sa fiu ferita de ferocele masini si ajungem cu bine in Sibiu dupa vreo 50 km de tura prin coclauri.