Alunecari pe schiuri in Hasmas - 4 ian. 2009

Duminica se pare ca vremea tine cu noi: este un senin bec, mie mi se pare mai cald afara, desi prognoza era fix invers - ceva cu temperatura in scadere brusca, lumea pleaca de la cabana, inclusiv cabanierul, deci eu si Adi ramanem stapani pe cele 3 stele ale pensiunii "Piatra Singuratica."

Cine ar putea spune la prima vedere ca nu e o super pensiune din Elvetia, de cel putin 3 stele, desi peisajul e de 4 stele. Din zona cabanei panoramele sunt superbe spre depresiunea Ciucului si nu numai, si chiar reusim sa vedem si varful Hasmasu Mare (in fundal stanga - zona stancoasa).

Zona pe unde balauream noi pe nevazute cu o zi inainte (se mai vad inca urmele noastre de la schiuri pe fata de zapada).

Decidem sa mergem de data aceasta in directia opusa, adica spre vf. Piatra Ascutita sau Hasmasu Mic, cu gand sa coboram cat de mult putem spre vf. Tarcau, dar sa avem timp sa ne si intoarcem pe lumina, pt. ca GPS-ul meu trebuie sa ii dau pumni mereu ca sa faca contact si, la o adica, nu stiu cat ne mai poate ajuta.

Plecam pe drumul facut zilnic pana la izvor, mai spargem gheata ca sa fim siguri ca mai avem de unde lua apa seara, si dam ocol la Piatra Singuratica, pana ce traseul iese in poiana din spatele acesteia si reintra in padure pt. a urca spre Piatra Ascutita. Panoramele spre Piatra Singuratica sunt deosebite, am impresia ca din orice punct m-as uita la aceasta alcatuire de stanci se vede altfel si asa si este, manunchiul de stanci isi schimba imaginea cum te muti doi pasi mai incolo.

Odata intrati in padure suntem coplesiti de zapezile ce ne strajuiesc stanga-dreapta din brazii inalti incarcati de zapada.

Cu greu ma dezlipesc de locatia atat de propice fotografierii Pietrei Singuratice, intram in padure si incepem sa urcam sustinut pana ce iesim aproape de platoul de sus. Mai traversam o poiana, ne punem schiurile in picioare, pt. ca ne afundam prea tare in zapada, si continuam urcusul relativ stanga prin padure, ajungand imediat in zona somitala a Pietrei Ascutite.

Ne apropiem de marginea platoului si belvederea este superba, doar ca bate vantul de-ti ingheata si manusa in mana, da' mai mana fara manusa. Ca urmare pozele mele sunt facute in tot felul de variante – cu manusi groase, subtiri, dupa cum rezistau degetele mele.

Mai sus sunt vederile spre Hasmasu Mic imediat din zona intrarii in platoul somital, iar mai jos se pot vedea din hornurile nebanuite ale Hasmasului


Ne petrecem veacul pe aici prin zona, pentru ca prea departe nu ne permitem sa mergem si este si groaznic de frig.

Venim pana pe buza prapastiei ca sa avem panoramele mai frumoase.

Varful Hasmasu Mare (in fundal stranga in departare)

Vf. Tarcau, aflat undeva jos in zare, dupa padurea de brazi 

Depresiunea Ciucului, care mai inglobeaza multe alte formatiuni muntoase. Marea aceea de nori, in fine de ceata doar, este insa foarte caracteristica depresiunii Ciucului, din cauza temperaturilor foarte joase din aceasta zona (e o inversiune termica la mijloc, cred).

Avand in vedere ca am ajuns destul de repede pe Hasmasu Mic, ne gandim sa continuam traseul si, oriunde am fi la orele 15.00, sa ne intoarcem spre cabana. Din platoul de la Piatra Ascutita am traversat pe curba de nivel o padure, dupa care a urmat o coborare prin pulvar combinata cu curbe de nivel unde trebuia sa mai dam la bete (eu ca nu prindeam viteza cu schiuletele, dar Adi se ducea geana inainte cu viteza, ca avea schiuri lungi) si de fapt nu a fost nevoie sa asteptam ora 15.00 pt. ca, fiind pe schiuri, am ajuns relativ repede in zona vf. Tarcau, cel mai indepartat punct unde ne propusesem sa ajungem.

Aproape de varful Tarcau, un pulvar neatins si raze de soare cu dinti

Din zona varfului Tarcau ne punem pieile de foca si o dam inapoi, pe drumul de intoarcere, pe care il parcurgem si p-asta f. repede, e drept ca nu mai urcam pe Piatra Ascutita, deci mergem numai pe curba de nivel, cu usoare urcari in zona pantei dinaintea padurii.

Cam asta este partia de schi "off-road" din Hasmas, in vederile de deasupra privita de la baza ei, respectiv din varful ei, unde nu a trebuit sa ocolim nici copacii din drum, alte obstacole nebanuite sau altii doritori de schi, care oricum nu mai existau.

Inapoi pe drumul de intoarcere spre Piatra Singuratica profitam de incalzirea relativa a temperaturii si mai dam un "tur de stanca", adica mai facem poze in zona cu pricina, pt. ca mie mi-a placut foarte mult.

Piatra Singuatica, dar care se vede in mod constant din multe puncte ale Hasmasului, de fiecare data din alt unghi, in alt fel, nebanuit, ascuns, mascat.

In zona Pietrei Singuratice, vedere spre Piatra Ascutita

Ajungem insa inapoi la cabana la Piatra Singuratica tocmai la fix pt. o sesiune foto pe piatra in lumina apusului. Cu aceasta ocazie, urcand pe Piatra Singuratica, am constat ca au pus lanturi pe hornul ce urca pana sus in varf, din pacate eu nu am putut urca decat pana la jumate, cand am ajuns la cabluri mi-am dat seama ca de urcat urc, dar nu stiu cum mai coboram avand in vedere ca mai era si zapada si coltari nu aveam la mine.

Coborand de pe Piatra Singuratica ma asez pe bancuta si astept apusul final al soarelui, urmarind fumul de la soba care iese jucaus prin hornul improvizat in acoperis.

Luni de dimineata vine si momentul trist al plecarii de la cabana, cu amintiri inedite.

Coboram de la cabana, cica pe drumul de schi, dar, fiind o poteca batuta pe acolo si f. bine inghetata, noi nu am putut schia pe el, nu puteam decat sa derapam, de viraje nici nu se punea problema pe toate galmele. Am schiat abia cand am ajuns in poiana de jos de la paraul Serpalac, pana cand am dat in zona rezidentiala a Balanului, acolo unde am aflat eu ca „balanezii,” care stau la bloc in Balan, si-au facut casa de vacanta 2 km mai in amonte, cu vedere inspre Hasmas. In poiana asta am reusit si noi sa schiem ceva, era pulvar si ne-am scos parleala pt. cat nu am schiat mai sus.

Apoi am mers pe drum agale pana in Balan cativa km, iar in frumosul Balan, fiind orele amiezii, ne astepta un indelungat drum spre Bucuresti, care din fericire, pt. ca ne calculaseram sa ne intoarcem pe 5 si nu pe 4 ianuarie, a fost liber si fara ambuteiaje.