luni, martie 23, 2009

La Garofita Pietrei Craiului - 21-22 martie 2009

Dupa aproape 10 ani de mers pe munte am ajuns pt. prima oara la cabana Garofita Pietrei Craiului. Dupa multe tentative de a ajunge la aceasta cabana, Dana si Cezar se arata receptivi la ideea de a merge intr-o locatie mai iesita de pe traseele strandard. Eu sunt incantata si numai la ideea de a ajunge doar pana la o cabana noua mie.

Ajunsi in parcarea de la Hidrocentrala Clabucet, situata in satul Satic, in lungul Dambovitei, aflam ca pana la cabana sunt de mers vreo 1-2 h. Ne inhamam la rucsaci, dupa ce decidem sa lasam la masina coltarii si pioletii, uitandu-ne la zapezile proaspat ninse pe vaile vestice ce duc in creasta.

Pornim pe drumul forestier spre Garofita, mai intai pe dreapta apei, apoi in lungul vaii Dragoslavenilor. Mergem, si mergem si iarasi mergem si nu se mai termina drumul, merge f. lin, dar intr-un final ajungem dupa vreo ora jumate la cabana Garofita Pietrei Craiului.


Cabana Garofita Pietrei Craiului 


Regulamentul de bun simt al cabanei 

Camera lui nea' Gogu cabanierul (chestia aceea neagra tolanita pe pat fiind pisica lui - Pantera)

Catelul cabanei, care cand se punea pe joaca era f. agitat, dadea din fund si din coada non stop

La cabana mancam bine, vizitam noile camere, ne alegem fara sa dam cu banu' camera de la foisor, un fel de „vastele apartamente regale” ale cabanei, si cu ochii tinta spre creasta hotaram sa urcam alene pana in Poiana Tamasel sa pozam creasta sudica.


Dana si Cezar in drum spre poiana Tamasel (in fundal cabana Garofita Pietrei Craiului)

Pana sa ajungem in Tamasel, caci este ceva de urcat pieptis pana la stana, se duce frumusete de cer senin de deasupra sudicii si se instaleaza o stare generala de ceata.


Dana si Cezar urcand in poiana Tamasel

Cand ajungem la stana, sudica e intr-un fel de semi-ceata, asa ca ne facem poze numai noua. Am drept rasplata 2 poze cu stana din Tamasel.

Ca sa nu ne intoarcem pe acelasi drum la cabana, ne hotaram sa coboram pe curba de nivel spre valea Seaca a Tamaselului pana ce intalnim Padina Lancii, bucata de vale din padure care duce fix la cabana Garofita Pietrei Craiului.


In drum spre valea Seaca a Tamaselului – Cezar si Dana

Cum ajungem in vale dam de zapada mare, dar inca pulvar, asa ca ne continuam tura cu antrenamentele de innot prin zapada si dibuire a marcajului. In scurt timp insa ajungem la marcajul ce vine de la cabana si coboram pe el pana jos.


La cabana avem ceai fierbinte si foarte bun facut de nea' Gogu din „craci” de zmeura

Cat am fost noi plecati, la cabana s-a re-intregit populatia, asa ca seara avem program cultural-artistic la chitara. Foarte frumos cantau, atat de frumos ca mie mi s-a facut somn.

Duminica fiind soare si frumos afara ma postez la plaja. Iara e senin in creasta, ma cam mananca sa urc iarasi in Tamasel sa facem poze, dar Dana si Cezar vor sa coboram sa mergem si in Pestera Ursilor. Ne urnim insa cu greu abia pe la 13.00 p.m., dupa ce ni se mai canta in speranta ca mai stam.


Gasca de cantat la chitara cantece de munte


Gasca de strans bani pt. cantaretii de vis-a-vis

Poza de grup cu nea' Gogu (de la stanga la dreapta): Cezar, Dana, nea' Gogu cabanierul si eu Iuliana

Si ne rostogolim la vale, tanjind dupa razele de soare care aveam sa le lasam la gura pesterii Ursilor.


La intrare in Pestera Ursilor


In pestera Ursilor, avem namol si pietre, m-au incantat vietatile care stateau atarnate pe pereti si dormitau: liliecii.


Si o ultima poza cu un detaliu de liliac 

Niciun comentariu: