vineri, iulie 31, 2009

Creasta Parangului - vest-est - 26-29 iulie 2009

Dupa multe dezbateri si conferinte, dupa vorbit si parlamentat cu x persoane despre posibilitatea unei ture de parcurgere a crestei Parangului, de la vest la est (adica de la Petrosani la Ranca / Obarsia Lotrului), vineri reusesc sa cad de accord cu Dionisie si decidem sa facem traversarea de la complexul ANEFS-ului pana in pasul Urdele, cu coborare pe transalpina pana la Obarsia Lotrului: estimativ 3 zile, relaxante, mers de voie, stat la cort, cu campare in zona lacurilor Rosiile si Calcescu. Plecam sambata la pranz din Bucuresti, pe ruta Pitesti - Rm. Valcea - Tg. Jiu - Petrosani (f. liber, am facut doar 5 h), facand o mica pauza de fotografie la manastirea Lainici din Defileul Jiului.

Sambata, odata ajunsi in Petrosani (punctul nostru de plecare pt. a doua zi), ne decidem pe la orele 19.30 p.m. sa tragem totusi la o pensiune peste noapte (undeva in drum spre fosta cabana Rusu), a.i. sa fim cu rucsacii gata facuti in fata telescaunului duminica dimineata la orele 9.00 a.m., cand se va da drumul pentru inca o zi de functionare. Incepand cu o frumoasa dimineata de sfarsit de iulie 2009, traseul a fost urmatorul:

- I ZI, DUMINICA: urcat cu telescaunul pana la Complexul sportiv al ANEFS-ului din Poiana Nedeii, apoi per-pedes urcat spre vf. Parangul Mic, dar evitat acest varf din motive de supra-incarcare a rucsacilor, depasit vf. Scurtu, ajuns sub vf. Carja la refugiul Carja Rudolfshutte 1889, urcat chinuitorul vf. Carja, facut panorame maiestoase de pe acest varf spre lacurile din caldarea de dedesupt, coborat de pe vf. Carja, parcurs vf. Stoienita si Gemanarea, si, in sfarsit, urcat chinuitorul vf. Parangul Mare, stationat fix 5 sec. pe varf din motive subiective de nori negri amenintatori, coborat in saua Gruiu si mai departe coborat pe un horn ingrozitor de abrupt la lacul Mandra, campare in caldare.

Mai in detaliu:

Ziua de duminica incepe f. bine si frumos cu cer senin, desi cu o seara inainte nori negrii amenintatori inghiteau ruta de telescaun ce urca sus in Poiana Nedeii. Ne echipam cu rucsaci de cateva zile in spate si coboram 200 m pana la statia de telescaun.


Dionisie inarmat cu un mare rucsac, mergand hotarat spre "scaunul teleghidat"

La statia de plecare a telescaunului suntem pusi sa platim loc si pt. rucsaci, pt. ca sunt imensi: al meu avea vreo 15 kg, dar cu siguranta nu mi-a lipsit nimic in aceste zile de tura. Ne imbarcam cu catel si purcel si incepem sa urcam motorizati. Pe masura insa ce urcam cu telesacunul lasam in urma cerul senin si soarele si ne afundam intr-o ceata cat se poate de deasa si un frig acompaniat de un vant rece.

Foarte primitoare, statia de sosire a telescaunului in complexul ANEFS din Poiana Nedeii, iar vremea, de asemenea, numai un zambet si soare din belsug nu avem

Ma desumflu imediat ce ajung in statia de sosire a telescaunului, afirm ca mie mi se face rau de la ceata si ca urmare cautam un potential spatiu unde se poate bea un ceaio-ciocolato calda-suc, care pe urma se transforma intr-o ciorbo-friptura. Cum ceata insista pana spre orele 12.00 a.m., avem timp sa vedem si un film cu civilizatii inexistente la TV, mancam de pranz si intre timp se risipeste ceata si apare soarele. Avem alt moral acuma, asa ca pe cai spre vf. Parangul Mic si mai departe spre creasta avuta in plan.

Incepem sa urcam din Poiana Nedeii lasand in urma casutele statiunii in formare, trecem si pe langa draguta cabanuta a lui Mario (asta mi-a placut mult) si continuam urcarea spre Parangul Mic.

Cabana lui Mario, cea mai de sus cabanuta a complexului, f. dichisita (imi pare rau ca nu am avut timp sa intram si aici)


Complexul-statiune de sub varful Parangul Mic

La primul indicator ce marcheaza o semi-bifurcatie, ni se dezvaluie curba de nivel ce taie spre vf. Carja, ne angajam cu multa hotarare si amanam vf. Parangul Mic pt. o data viitoare nedefinita. Pe curba de nivel depasim un grup de straini si undeva in zona vf. Scurtu (alt. 2203 m), unde se face bifurcatia in jos spre lacul Mija, facem un mic popas si observam custura ce coboara din vf. Carja.


In zona varfului Scurtu, cu curbura varfurilor Parangul Mic I si II in fundal


Excursionisti pe creasta Parangului (in fundal dr. varful Carja)


Urcand spre vf. Carja, privire indarat spre vf. ne-urcate Parangul Mic I si II

Continuam urcusul pe creasta avand permanent in vizor prima tinta a zilei ce masoara vreo 2405 m altitudine si se numeste vf. Carja.


Dionisie agale spre vf. Carja (aflat in fundal dr.)


Mergand spre vf. Carja, cu vf. Mija in creasta din fundal


Zona de custura ce coboara din vf. Carja spre vecinul vf. Mija

Imediat la inceputul urcusului spre varful Carja se gaseste pazit si mascat intr-o mica inseuare un refugiu nou, cu pereti din piatra si terminat cu lemn si acoperis.


In poza de jos si cea de sus, micutul refugiu de sub varful Carja

Incepand apoi urcarea abrupta spre varful Carja, refugiul incepe sa se piarda in micuta inseuare care il inghite practic intre peretii ei.


Refugiul Carja vazut din ultima portiune de urcare pana pe vf. omonim


Creasta indarat pana pe vf. Parangul Mic vazuta din urcarea finala pe vf. Carja

Urcam in circa jumatate de ora diferenta de nivel pana pe vf. Carja si de aici in sfarsit se vede creasta ce avem sa o parcurgem in cursul zilei, pana pe vf. Parangul Mare si mai departe in zilele urmatoare, pana in pasul Urdele.


Vedere de pe vf. Carja - creasta pana la vf. Parangul Mare, inluzand vf. Stoienita si Gemanarea


Vedere de pe vf. Carja - caldarea ce adaposteste micutul lac Carja (in caldare jos stanga, sub vf. Mija)

Vedere de pe vf. Carja - caldarea estica, imediat sub vf. Carja (din directia din care venim, pe partea cealalta fiind prima poza, cea cu creasta principala)

Cobor singura de pe varf, pt. ca Dionisie ramane sa isi mai bage o tigara in vena, f. necesara pt. parcurgerea urmatoarei bucati de creasta fara oxigen la 8000 m. Eu insa merg mai departe cu ganduri mari: vf. Parangul Mare

Lacul Slivei, lacul Verde si lacul Mic se mai vad in prima caldare de sub vf. Carja (zona de caldare imediat sub muchia Slivei in dreapta)

Avand in vedere ca incep sa apara nori destul de negri deasupra mea pe creasta incep sa cresc ritmul de miscare, f. lent datorita multitudinii de panorame pe care as vrea sa le imortalizez. Trec de vf. Stoienita (alt. 2421 m) si continui spre vf. Gemanarea (alt. 2437 m), care se ocoleste pe partea stanga de mers.


Mergand spre vf. Gemanarea, vedere spre lacurile Verde si Slivei

Odata depasit varful Gemanarea se deschide in fata ochilor o noua panorama spre caldarea de dedesupt si spre noile lacuri ce se intrezaresc la orizont: lacul Zanoaga Stanei si Zanoaga Gemanarii se vad in caldarea delimitata de vf. Gemanarea si vf. Parangul Mare


Mergand spre vf. Parangul Mare, vedere spre lacul Zanoaga Stanei

Desi bate vantul f. tare si teoretic risipeste norii, acest fapt se produce undeva mult mai in departare, deasupra mea persistand un acoperis de un cenusiu intunecat. Pana pe vf. Parangul Mare tot incerc sa identific pe sub creasta locuri de pus cortul in caz ca incepe sa tune, macar sa ne adapostim undeva, si constat cu bucurie ca practic cam in fiecare sa si in fiecare zona cu potential de campare cineva a avut aceasta initiativa, fiind peste tot locuri marcate si incercuite cu pietre pt. cort.

Cum norii cenusii tot persista si vantul bate amenintator, incep practic sa alerg, daca se poate spune ca alergi la deal cu un rucsac de 15 kg in spate, pozele le fac din mers cand mai iese soarele din cand in cand si ajung pe vf. Parangul Mare (alt. 2518 m) in aproape 1 h si ceva de la plecarea mea de pe vf. Carja.

Pe vf. Parangul Mare zarile se arata f. intunecate asa ca nu zabovesc decat cateva secunde pe varf, imi spun in gand ca voi face panorama de pe varf intr-o zi mai cu soare si nu cu fundal negru amenintator, ma uit in jos, se vede deja caldarea ce strajuieste lacurile Mandra, Rosiile si lacul Lung, vad undeva hat departe in jos si saua Gruiului si incep sa cobor.


Lacurile Rosiile si Lung vazute din zona vf. Parangul Mare

Coborarea de pe vf. Parangul Mare pana in saua Gruiului este f. abrupta, cum ma apropii de buza prapastiei sufla un vant crunt, asa ca prefer sa tin linia undeva mai departe, urmand cat de cat poteca marcata, marcata in toate directiile ce duc in jos de altfel. Ajung destul de repede in saua Gruiului, aici vad un loc de cort, dar bate vantul f. tare, ma adopostesc cat de cat pe dupa niste stanci si il astept pe Dionisie care apare dupa vreo jumatate de ora. Decidem sa coboram totusi jos la lac la Mandra unde se vede deja un cort montat, desi avem si aici loc de cort, dar in eventualitatea unei furtuni, ma simt mai bine jos in caldare, decat sus in creasta in bataia tuturor trasnetelor.

- A II-A ZI, LUNI: facut un circuit usor, fara rucsac, in jurul lacului Mandra, coborat pana in buza caldarii pt. pozat lacul Rosiile si lacul Lung, urcat inapoi hornul spre saua Gruiului cu rucsacii mari de data aceasta, continuat creasta spre est parcurgand sau traversand pe sub vf. Gruiu, Paclesa si Iesul, coborat in saua Gheresul, urcat in saua Piatra Taiata, luuuuunga pauza in aceasta sa, continuat creasta spre vf. Setea Mica si Setea Mare impreuna cu oile, cautat bifurcatie spre lacul Calcescu in saua Plescoaia, gasit un fel de traseu fara poteca marcat cu momai spre Hornul Lacurilor, coborat spre lacul Calcescu, campat la primul izvor deasupra lacurilor Vidal si Pencu, coborat si mai jos si facut un alt circuit fara rucsac al lacului Calcescu inainte de apus.

Mai in detaliu:

Ca in orice dis-de-dimineata, luni dimineata cerul este senin si de un albastru sclipitor. Desi nu mai pot sa dorm de pe la 6.30 a.m. din cauza emotiilor ca in sfarsit am ajuns in Parang, Dionisie nu se trezeste decat pe la ora 8.00 a.m., dupa ce am troncanit si trantit pietre si oale in jurul cortului lui de m-am saturat. Mancam pe indestulate, ca avem ce, slava Domnului si uite o poza care poate sa demonstreze vizual cum se usureaza fizic un rucsac.


Se pune muesli in lapte si asta inseamna ca va ajunge in stomac si nu va mai fi carat in spate

Pana strange Dionisie si cortul lui, eu fac un scurt circuit al lacului Mandra si merg mai in jos spre vale pana cand se vede si lacul Rosiile si lacul Lung, deosebit de frumoase amandoua, au o apa verde-albastruie de mai lipsea un palmier, un cocotier si un bananier pe malul lor.


Lacul Mandra si zona de campare invecinata (locuri incercuite cu pietre pt. cort)


Admirand lacul Mandra, si trebuie sa recunosc ca sunt f. mandra ca am ajuns aici


Lacurile Rosiile si Lung vazute de pe buza caldarii Mandra

Revenind la cort, ne inhamam la rucsaci si luam cu asalt hornul abrupt ce urca in saua Gruiului si, culmea, in maxim jumatate de ora ii venim de hac si suntem sus in sa (evident dupa ce am inhatat o dextroza de control).


Vedere descendenta spre lacul Mandra in urcare spre saua Gruiului


Dionisie in urcare spre saua Gruiului, cu lacul Mandra in fundal


In saua Gruiului, vedere spre cel mai inalt varf din masiv - varful Parangul Mare

Continuam creasta spre est si depasim varful Gruiu pe curba de nivel ce il traverseaza pe dedesupt, numai ca, intre timp, facandu-se orele 11.00 a.m., cerul senin se transforma intr-un alt plafon cu cer cenusiu. Sa vezi ca nu scapam de ploaie, zic eu in gandul meu, si in creasta chiar nu ma pasioneaza sa ma joc a pac-pac si bum-bum cu trasnetele. Vantul bate, dar mult mai domol ca in seara precedenta, asa ca norii se aduna si se misca mult mai greu, dar totusi se misca si se duc undeva inspre dealurile indepartate, ceea ce ma incanta nespus.


Coborand de pe vf. Gruiu (in fundal stg. varfurile Paclesa si Iesul)

Pana ce coboram in saua dintre vf. Gruiu si vf. Paclesa norii incep sa se indeparteze din ce in ce mai mult, a.i. in momentul in care ajungem sus pe vf. Iesul (alt. 2366 m) cerul senin incepe sa ne surada din nou dinspre m-tele Gheresu.


Urcand spre vf. Paclesa, vedere spre vf. Parangul Mare si vf. Gruiu

De pe portiunea de creasta intre vf. Paclesa si Iesul se vad f. frumos lacul Rosiile si lacul Lung, si un pic mai sus in caldare intrezarim si oglinda orizontala a lacului Mandra, langa care am campat in seara precedenta.

Urcand spre vf. Iesul, eu admir cu nesat oglinda lacurilor Rosiile, Lung si in caldarea de mai sus (sub vf. Parangul Mare din fundal stg.) se vede un pic din lacul Mandra

De pe varful Iesul incepem o noua coborare abrupta, avand in stanga noastra o noua caldare ce adaposteste micutul lac Gheresu. Cu turma sa la pascut, un cioban tanar ne da toate informatiile geografice necesare si nu mai este nevoie sa scot harta pt. documentare.

Dionisie coborand de pe vf. Iesul, avand creasta delimitata de vf. Piatra Taiata si vf. Setea Mare (in fundal jos saua Gheresu, prima noastra tinta)

Desi micut, lacul Gheresu ne uimeste si ne starneste interesul (in partea inferioara a pozei, imediat sub stanci)

Coborand spre saua Gheresu, avand in permanenta in stanga caldarea lacului omonim si desfasurarea crestei de parcurs in fata noastra


Coborand de pe vf. Iesul, caldarea cu lacul si valea Gheresu in stanga noastra

Continuam coborarea in saua Gheresu si aici consider oportun o pauza de 5 minute de plaja, bate insa un vant rece si pana la urma prefer sa o iau la deal sa ma incalzesc decat sa ma congelez la soare. Incep singura urcarea spre saua Piatra Taiata, intalnesc alti ciobani, f. binevoitori si plini de informatii pretioase (de genul pe unde este mai bine sa coboram spre lacul Calcescu etc).


Urcand spre saua Piatra Taiata, se vad in zare saua Gheresu si vf. Iesul (de unde am coborat noi)

Cum vremea s-a stabilizat si norii negrii ne-au depasit, uniformizandu-se undeva deasupra unui alt teritoriu, decidem ca nu are rost sa ne grabim si incep practic sa merg in ritm cu oile, mai o poza la oi, mai una la ciobani, au si 3 magari, merita si ei poze evident, cainii la fel, si uite asa ajungem in saua de unde se vede lacul Zanoaga Mare si un pic din lacul Calcescu in zare.


Dionisie in saua Piatra Taiata (in fundal vf. Coasta lui Rus)


La popas in saua Piatra Taiata (in fundal dr. vf. Setea Mare)


La popas in saua Piatra Taiata, admirand un nou lac: lacul Zanoaga Mare

Urcusul final pe ziua de luni il avem de facut spre vf. Setea Mica (alt. 2278 m) si vf. Setea Mare (alt. 2365 m), varfuri pe care eu le ocolesc cu mult elan pe curba de nivel, avand in vedere ca totusi kg din spatele meu apasa prea mult pe umeri, vreau sa ma misc mai repede fara rucsac in spate, topaind pe la lacul Calcescu.


Traseul de creasta, definit in detaliu de oile ce se insira pana spre vf. Setea Mica

In drum spre vf. Setea Mica se intrezareste in stanga caldarea Dracului cu lacurile Pasari, mici tauri cu apa azurie


Dionisie urcand spre vf. Setea Mare (in fundal vf. Setea Mica si Piatra Taiata)

Traversarea curbei de nivel de sub vf. Setea Mare - vedere spre caldarea Dracului si in fundal caldarea lacului Zanoaga Mare


Mergand spre saua Plescoaia (in fundal vf. Mohorul si transalpina)

Evitand varful, il astept pe Dionisie in saua Plescoaia si ii explic ca oricat de mult ar mai vrea el sa mearga azi pana in pasul Urdele, pe mine ma dor umerii prea tare si prefer sa fac turul lacurilor din zona Calcescu decat sa trag ca un magar in ham.


In zona saua Plescoaia, Dionisie prinde semnalul de telefon (in fundal fiind Ranca)

Mai departe coboram spre lacul Calcescu prin Hornul Lacurilor, destul de greu de gasit, mai ales pe timp de ceata, este cam abrupt si acest horn, dar nu atat de abrupt ca fratele sau de dimineata din saua Gruiului.


Coborand Hornul Lacurilor, vedere spre lacurile Vidal si Calcescu (in ordine de jos in sus)

Pentru a nu cobora tocmai pana la lac, nu de alta, dar a doua zi trebuia sa urcam cu namilele inapoi in creasta, la primul izvor gasit dupa depasirea hornului punem corturile, avand o panorama superba spre lacul Vidal si Pencu.


Lacurile Vidal si Pencu vazute de la locul de cort

Fiind inca devereme si nefiind obositi, ci doar satui de carat rucasci in spate, hotaram sa facem si un circuit pana mai jos in vale pe marginea lacurilor si pana la lacul Calcescu.


Coborand spre lacul Calcescu, alta oaza de liniste si pace


Pe malul lacului Calcescu (in fundal sus caldarea Dracului si vf. Setea Mare)

Si la final de zi, un mic moment publicitar pt. ciobani, oi si magari:

































- A 3-A ZI, MARTI: trezit de dimineata cu o panorama incantatoare asupra lacurilor Vidal si Pencu, facut un mic circuit spre caldarea invecinata la lacurile Pasari, revenit la cort si urcat cu rucsacii mari hornul Lacurilor pana in saua Plescoaia, continuat creasta spre pasul Urdele pe sub vf. Plescoaia, prin saua Mohorului, urcat si coborat vf. Mohorul, vazut transalpina cu marele pas Urdele, traversat mai departe pe sub vf. Iezer, Carbunele I si II si ajuns in transalpina ce coboara spre Obarsia Lotrului in zona Tancul Stefanului, fentat multe serpentine pt. scurtat distanta de 11 km in zona La Casarie, ajuns in lungul Lotrului si parcurs cca. 3 km pana la intersectia cu drumul asfaltat, facut semn la "Ia-ma nene," oprit un microbuz cu ciuhabi comercianti de ciuperci, dus pana la intersectia spre cabana Rusu, refacut auto-stop, mers cu un jeep Tuareg ce contrasta in mod izbitor cu microbuzul anterior plin de ciuperci pana la pensiunea unde lasasem masina, incheiat circuit creasta Parangului.

Mai in detaliu:

Marti dimineata imi permit si eu sa dorm mai mult, mai ales ca sunt mai departe de cortul lui Dionisie si nu se mai aude nici un sforait. Cand ma trezesc fac un mic circuit pana la lacurile Pasari situate pe pragul superior al caldarii semi-invecinate si admir panoramele variate spre lacurile care ne strajuiesc de toate partile. Tot nu reusesc sa-mi revin si sa-mi imaginez cat de frumos este locul acesta, si mai ales cat de linistit.


In poza de jos si poza de sus, lacurile Pasari din caldarea Dracului

Dupa mica pelegrinare prin caldarea superioara revin la locul de cort.


Lacul Vidal vazut din inseuarea spre caldarea Dracului si cortul meu


La locul de cort, admir contemplativ lacul Vidal

Reusim sa strangem corturile tot spre orele 11.00 a.m., se pare ca asta este ora magica la care reusim noi sa plecam in traseu, dar cu atatea minunatii in jurul nostru nici nu ma mir. Ca inceput de traseu urcam hornul Lacurilor inapoi in creasta si in jumatate de ora suntem in saua Plescoaia.


O ultima privire aruncata lacurilor Vidal si Calcescu din urcare pe hornul Lacurilor

In saua Plescoaia, continuam traseul de acum f. lin spre pasul Urdele, depasind pe curba de nivel vf. Plescoaia (alt. 2250 m) si urcand si coborand vf. Mohorul (alt. 2337 m).


Mergand spre vf. Mohorul (aflat in prim plan)


Dionisie mergand spre vf. Mohorul (in fundal saua Plescoaia)


Traversand vf. Mohorul pe curba de nivel, vedere spre lacul Iezer (in fundal stg. vf. Setea Mare)

Dupa ce depasim vf. Mohorul se vede undeva jos si pasul Urdele si transalpina noastra, dar, neavand chef sa mergem numai pe sosea si pe o infinitate de curbe, hotaram sa taiem plaiurile interminabile pe sub vf. Iezerul (alt. 2157 m) si vf. Carbunele I (alt. 2172 m) si Carbunele II (alt. 2162 m).


Coborand de pe vf. Mohorul, vf. Iezerul in stg. si transalpina care se vede in plan indepartat


Coborand de pe vf. Mohorul, vf. Iezerul in dr. si vf. Carbunele in fundalul mai indepartat


Dionisie mergand spre vf. Carbunele (in fundal stg. vf. Mohorul si in centru vf. Setea Mare)

Plaiurile pe care am apucat noi, in speranta de a scurta traseul, par insa si mai interminabile, marcaje oricum nu exista, asa ca mergem la un azimut virtual al bunului simt, si, culmea, ajungem usor in zona Obarsiei Latoritei.


Cautand transalpina ................... incotro ?


In vecinatatea transalpinei, in zona de legatura cu Obarsia Latoritei

Din punctul in care punem piciorul pe drumul de masina, taiem iarasi peste deal pt. a evita o serie de curbe si ajungem din nou in transalpina.


Coborand pe transalpina - zona m-tele Muntinul (in fundal m-tii Lotrului)

O buna portiune continuam pe drum pt. ca nu prea face curbe, iar singurele curbe care le face ar presupune pt. noi sa coboram si apoi sa urcam o vale. In dreptul unei stane un caine face pe ghidul cu noi, drept pt. care primeste de mancare de la mine, painea nemancata de noi.


Hranind pe catelu' ghid al nostru


Coborand pe transalpina - stana din zona La Casarie

Cum vedem o masina ce coboara pe transalpina facem semn la un autostop, dar fara succes, asa ca vom continua sa taiem curbele, iar cei cu masina merg pe sosea. Cert este ca la sfarsitul curbelor eram in acelasi punct si motorizatii si cei per pedes, parca am fi fost la intrecere cu ei (cei din masina se distrau copios pe tema asta), dar in lungul Lotrului nu a mai tinut figura: noi am mers prin praful facut de camioane si ne-am inmuiat picioarele in apa, motorizatii probabil ca erau de mult la Petrosani.


Coborand pe transalpina, in zona de padure cu drum drept


Cand ajungem la apa, eu imi inmoi picioarele in Lotru

Iesiti intr-un final glorios la asfalt avem surpriza sa constatam ca nu prea trec masini in sensul nostru de mers sau sunt prea pline, cert este ca singurii care ne iau sunt niste semi-ciori, cu lant gros de aur si ghiul pe masura pe mana, care ne incropesc un loc de stat in spate in microbuz laolalta cu ciupercile culese - asta dupa ce asistam la un veritabil comert cu ciuperci in mijlocul soselei DN 7A, unde ei oprind ca sa ne ia pe noi, s-au gandit ca de ce sa nu blocheze si circulatia ca sa faca un transfer de cateva ladite cu ciuperci dintr-o masina in alta. Era de pozat, dar mi-a fost teama sa nu se supere daca ii fotografiez in actiune, asa ca m-am rezumat la o poza indoor cu o ciuperca in mana ca dovada a transportului pana la Petrosani.


Cu ciupercile din microbuzul ciuhabilor tuciurii cu ciuperci

De la intersectia cu drumul spre cabana Rusu facem un nou autostop, de data aceasta f. reusit si ca viteza de imbarcare si pt. calitatea serviciilor: in 2 minute de cand stateam a oprit un jeep Tuareg si ne-a dus pana la pensiunea de langa telescaun unde lasasem masina in gazduire.

Peste noapte, dupa aceasta frumoasa creasta a Parangului, campam la cort in poiana privata din fata cabanei Parapantistilor, unde vazusem corturi duminica pe cand urcam cu telescaunul. Initial proprietatea era privata, dar atata m-am rugat de paznic, ca pana la urma a cerut voie la sef sa ne punem noi corturile acolo: iaz cu pastravi, 2 caini mari ciobanesti, o mini piscina cu sezlonguri (evident ca nu aveam costum de baie la mine), podulet cu masute, super cabana, asa ca de final de tura.


Cabana parapantistilor: a se remarca pergola cu mese si mai ales PISCINA !!!

Un comentariu:

cezar spunea...

Multumesc mult, Iuliana, pentru descrierea extrem de detaliata isi cu un stil foarte personal. Sincer sa fiu, trecand peste expresiile personale, am citit pe nerasuflate despre minunatul Parang in care eu nu am reusit inca sa ajung si sa il simt din plin. Poate la anul voi avea aceasta ocazie. Cine stie, ce a fost, ce-o sa mai fie...