Hiking Retezat - ziua III - lacul Zanoaga

Incantata de prognozele vremii pe care le aflasem de pe Internet eram ferm convinsa ca va fi frumos si soare toata ziua, numai ca, logic, la cate lacuri sunt in caldarea Bucurei si in Retezat in general, exista mult prea multa umiditate in aer, umiditate care se intelege foarte bine cu ceata - aspect neglijat de mine din pacate. Cert este ca numai la orele diminetii, pana la 11.00 a.m. maxim si f. tarziu seara aveam parte de cer senin, in rest a fost un fel de bine ati venit la concursul de orientare pe ceata din Retezat.

Avand in plan lacul Zanoaga, plecam destul de dimineata spre saua Judele din nou, o parte din traseu fiind parcurs de noi cu o zi inainte cu ocazia circuitului pe la lacurile Bucurei. Lacurile Bucurei ma incanta din nou, imi vine sa ma opresc la fiecare pas, dar ma multumesc zicand ca o sa revin maine (numai ca maine e si mai negura si ceata). Totusi, de la cateva instantanee nu ma pot abtine.

Lacul Ana vazut cu creasta Slaveiului in fundal

In poza de jos si cea de sus este lacul Viorica cu poteca ce serpuieste pe langa el

Urmeaza cel de-al 4-lea lac cu nume de fata, Florica sa fie de data aceasta.

In poza de jos si cea de sus este lacul Florica

Si dupa lacul Florica vine momentul panoramei tuturor lacurilor din aceasta zona a caldarii Bucurei.

Lacurile Florica, Viorica, Ana si Lia vazute in urcare spre saua Judele

Poteca trece pe langa taul Agatat si continua urcarea spre caldarea de sub vf. Judele.

Taul Agatat, cu Poarta Bucurei in fundal stanga

Dupa ce depasim taul Agatat, urcusul este f. abrupt inspre saua Judele, poteca este destul de expusa pe alocuri, iar unele portiuni de catarare imi dau seama ca nici nu mi le mai aminteam in frenezia mea ca sunt in Retezat.

In caldarea de sub vf. Judele

Brusc imi dau seama ca este f. delicat de coborat pe aici, mai ales ca incep sa se stranga nori negrii pe la orizont, iar bocancii lui tata din pacate nu sunt de cea mai buna calitate. Decid sa revenim pe undeva prin culmea Slaveiului, chiar daca traseul va fi un pic mai lung, dar va fi cu siguranta mai sigur, pt. ca l-am facut pe ceata acum multi ani si mi-l amintesc cat de cat.

Poteca pe curba de nivel care urca apoi in saua Judele

Ajunsi in saua Judele rasuflu usurata, cea mai grea portiune a traseului a trecut, acuma nu avem decat de mers pe o poteca lata de creasta si nu mai avem zone expuse. Ma gandesc sa merg pana pe vf. Judele, dar descopar ca poteca nemarcata este destul de dificila, are zone de catarat, iar eu nu-s incantata sa ma duc singura pana acolo si inapoi.

Saua Judele - vedere spre lacurile Bucurei

In saua Judele (alt. 2370 m) - tata cu vf. Judele in spate (si vf. Retezat in fundal)

Traseul de creasta care coboara din saua Judele spre lacul Zanoaga (ceea ce se vede in dreapta este Rezervatia Stiintifica Gemenele)

In saua Judele, vedere spre lacul Caprelor din Rezervatia Stiintifica Gemenele

In saua Judele, vedere spre lacul Judele (alt. 2135 m), pe partea opusa rezervatiei

Din saua Judele coboram si avem de mers pe creasta definita de vf. Barlea (alt. 2348 m), vf. Sesele Mari (alt. 2324 m) si vf. Sesele Mici (alt. 2278). Drumul de creasta merge de fapt pe sub cresta, pe partea stanga in acest sens de parcurgere (Bucura- Zanoaga), pe partea dreapta a crestei fiind Rezervatia Stiintifica Gemenele.

Creasta de parcurs din saua Judele spre lacul Zanoaga

Tauri in valea Judele (adica de partea cealalta a rezervatiei)

Traseul de creasta din saua Judele spre lacul Zanoaga (in fundal dreapta vf. Slaveiu)

Eu ma incapatanez si nu vreau sa merg pe sub creasta, declar ca vreau sa vad cat se mai poate si din rezervatie, asa ca mereu ma tot abat de la traseu si arunc cate o ochiada spre lacurile de pe partea cealalta a muchiei. Cand drumul incepe sa coboare spre lacul Zanoaga, eu continui pe creasta, desi s-au strans deja norii negri si ploaia este iminenta din pacate.

In poza de jos si cea de sus se vede Taul Negru din Rezervatia Stiintifica Gemenele (alt. 2010 m)

De undeva din zona vf. Sesele Mici incep sa cobor drept spre lacul Zanoaga care se vede acuma in toata splendoarea sa ... Imi amintesc o zi de vara, prin iulie 2002 sau 2003 cand am poposit aici cu cortul, dupa o ploaie pe cinste prin platoul Slaveiului, iar a doua zi dimineata era un senin perfect si o turma de oi behaiau la ele acasa la stana de langa lacul Zanoaga ... dar noi plecam din Retezat.

Un laculet aflat langa stana amplasata pe malul lacului Zanoaga (probabil este taul Zanoaga)

Ma bucur de revederea lacului Zanoaga, nu ma mai satur privindul, mi-l aminteam mult mai mare, mai diferit in orice caz, dar uite ca memoria ma inseala. Lacul este mare intr-adevar, dar nu cat toata caldarea, ci numai cat jumatate de caldare, nu ajunge in nici un caz la dimensiunile Bucurei.

Ajungem la micutul refugiu al salvamontului de langa lac si pt. ca nu este nimeni mancam de pranz pe bolovanul de langa.

Intre timp vin si salvamontistii de serviciu, incepe sa si ploua, ne adapostim in prispa refugiului, acceptam o cana de ceai fierbinte, mai vine lume, se mareste gasca, iar eu socializez cu magarii.

Indicatoarele de pe stanca, aflate imediat in spatele refugiului de la lacul Zanoaga

In poza de jos si cea de sus este Refugiul Salvamont de la lacul Zanoaga, intr-o zi ploioasa de august

Si cel mai important este ca la refugiu este si o turma de magari de unde poti sa alegi.

Eu si noul meu prieten: Magarul, un magar adevarat, dar mai putin magar decat multi magari la figurat

Salvamontistii ne recomanda insa un alt drum nemarcat ca drum de intoarcere catre lacul Bucura, in folclor se denumeste "Poteca Magarilor" si este folosit de ciobani ca sa mearga cu turmele de oi pe acolo. Traseul pe la Crucea Traznitului ar fi presupus o coborare prea abrupta si apoi o urcare pe masura, in timp ce brana aceasta urmeaza cica in mare parte pe curba de nivel.

Intrarea in brana este limba de iarba care se vede intrand in padurea de jnepeni

Cam asa arata Poteca Magarilor pe o zi cu ploaie in Retezat, nu-i prea incurajator, dar este posibil.

Uneori momaile nu sunt f. strategic amplasate si daca ceata ar fi fost mai deasa poteca era de fapt inexistenta, deci nu am fi putut sa ne orientam, dar astea-s detalii (afirmatia de mai sus ramane insa valabila pt. cine se bazeaza doar pe momai).

Ca alte doua puncte de orientare, aproape de final, poteca trece pe langa taul Urat si taul Rasucit, urmand apoi ultima urcare transversala spre culmea Slaveiului.

Taul Urat, dar care mie nu mi se pare chiar atat de urat

In poza de jos si cea de sus, taul Rasucit, denumit asa pare-se datorita formei sale mai aparte, care de sus din culme se vede "rasucita" la un capat

De la taul Rasucit urmeaza urcarea abrupta spre culmea Slaveiului (se vede in poza de mai jos poteca ce taie transversal abruptul), pe o zona de grohotis care noi l-am parcurs pe o ploaie marunta si enervanta.

Urcam poteca ce ajunge la punctul de bifurcatie speram noi, si odata ajunsi din culmea Slaveiului cautam ceva vreme marcajul care duce la lacul Bucura. Eu stiam ca este pe undeva mai pe jos, nu imi aminteam sa fi mers pe marginea culmii, asa ca il gasim abia mai tarziu jos in vale si astfel ne asternem pe drum pe noua poteca (poteca marcata de data aceasta).

De sub vf. Slaveiului, se vede poteca ce vine de la Crucea Traznitului prin plaiurile intinse

Oboseala isi spune cuvantul si insiruirea de urcusuri si coborasuri ale noului traseu incep sa ma dea gata. Tata mananca un baton energizant si parca zboara, eu insa ma gandesc sa ma multumesc cu mai putin, ca sa imi pastrez stomacul pt. masa de seara. Facem un mic popas sub vf. Slaveiu si mancam cate ceva, iar de acolo urmeaza coborarea in valea Bucurei si apoi micutul urcus final spre lacul Bucura.

Ajunsi la cort, tata se duce sa ia lapte de la "Lactobar" - asa se cheama deja printre colegii de corturi micuta stana care se gaseste la capatul lacului si de unde ciobanul mai vinde din laptele muls de la vaci ca sa castige un ban cinstit. Numai ca dupa 15 august ciobanul a fost inlocuit de succesorul sau si s-a incheiat comertul cu lapte la Bucura.