Circuit pe vf. Tutuiatu si Cavalu - Rusalii 2010

In ultima zi in muntii Macin alegem sa urcam si cel mai inalt varf al masivului, varful Tutuiatu, cu a sa fabuloasa altitudine de 467 m fata de nivelul marii. Pare putin, dar tinand cont ca urcam dintr-o mare campie care nu este foarte sus ca altitudine, este ceva de urcat pana sus, diferenta de nivel fiind destul de substantiala.

Incepem sa urcam pe drumul de caruta care pleaca de la capatul satului Greci, acolo unde un marcaj destul de prost ne spune ca vom urca undeva pe valea Morsu in sus. Lasam masina langa o casa parasita, la umbra unui copac, a.i. la venire sa nu facem sauna in ea si incet incet incepem ascensiunea.

Nu mergem mult ca dam de o brosca testoasa cu puiul ei, motiv suficient de important ca sa sistam operatiunile de urcare pt. o vreme. Nu stiam cate alte perechi de broaste testoase vom mai vedea pe traseu, mult mai multe decat in ziua precedenta, asa ca deocamdata ne bucuram sa le despartim pe cele doua broscute si sa vedem cum ele imediat se duc una spre alta, probabil le insipra siguranta sa fie impreuna in fata noastra, navalitorii habitatului lor natural.

O buna parte din drum urcam apoi pe la umbra copacilor, ceea ce este un lucru foarte pozitiv la clima din Macin, unde caldura este un factor omni-prezent si secatuitor al fortelor.

Frumos este insa ca drumul coteste mai intai la dreapta, aratandu-ne unde vom ajunge noi sus pe varful Tutuiatu, apoi va coti la stanga pe o poteca ce urca putin mai abrupt prin padure pana aproape in dreptul unui izvor.

Drum pietruit pe valea Morsu - ca faimoasa Via Apia a romanilor din antichitate 

Zone cu umbra datatoare de adiere, umbra, forte noi si peisaje specifice

La izvorul de sub saua Tutuiatu (aproape sus in asa-zisa creasta) - pe aici mai misunau testoase prin iarba

In zona izvorului nu stam bine sa luam apa, ca din greseala era sa calcam peste o alta broasca testoasa, misca saraca prin iarba cand ne-a vazut vrand sa fuga, doar ca viteza ei era categoric mult inferioara agilitatii noastre, asa ca am prins-o mititica si i-am facut poze.

Din saua Tutuiatu facem un popas si urcam apoi spre dreapta spre vf. omonim, tinand un marcaj arbitrar, adica o poteca ce apare, ba dispare, si tot abatandu-ne de la poteca mai dam peste o broasca testoasa - broasca asta incercand de fapt sa se ascunda sub frunze, dar am vazut-o imediat. Ajugem pe varful Tutuiatu si se vede panorama peste tot Macinul.

Vedere de pe varful Tutuiatu spre varful Cavalu de vis-a-vis (in fundal se vede culmea Pricopanului)

Vedere de pe varful Tutuiatu spre varful Ghinaltu

De pe varful Tutuiatu putem lesne sa mai coboram intr-o mica sa si apoi sa traversam spre vf. Ghinaltu, parcurgand o zona cu pietroaie multe, care mai de care mai mare care se descatara sau se depasesc pe o mica potecuta pe langa. Varful Ghinaltu are insa avantajul de a oferi o panorama directa asupra satului Greci, ceea ce Tutuiatu nu are, deci avantaj Ghinaltu.

De pe varful Ghinaltu admir zarile de vis-a-vis ale varfului Cavalu

Vedere de pe vf. Ghinaltu spre vf. Cartalu (cel impadurit dar cu niste moate de stanca ce ofera o belvedere)

Cobor de pe vf. Ghinaltu si nu mai urcam inapoi pe Tutuiatu, ci incercam sa tinem drumul de cariera (cariera unde fusesem la scoala de catarare in primavara) si in felul acesta ajungem pe curba de nivel inapoi in saua Tutuiatu. Ne uitam din nou vis-a-vis la vf. Cavalu si imi fac eu planul ca am putea sa mai mergem si pana acolo, ca nu este foarte departe si timp este suficient, tura de azi fiind cea mai usoara tura din cele facute pana acuma. Inainte insa mai poposim la locul de picnic amenajat in saua Tutuiatu si luam pranzul de prin rucsaci, cu ce avem si noi d-ale gurii.

Ne indreptam pe potecuta fina si nemarcata evident, care ne duce prin niste livezi de pomi cu ceva fructe pana inspre vf. Cavalu. Varful nu il vedem de la inceput, ci ne cufundam mai intai intr-un nou peisaj de bolovani mari, de dupa care uitandu-te mai bine, reusesti sa vezi ce urmeaza si poti intui cat de cat varful final. Tot urcand din cocoasa in cocoasa ajungem si in marele varf Cavalu (sau Calcata cum ii mai spune pe unele harti), la fabuloasa altitudine de 430 m.

Vedere de pe varful Cavalu spre varfurile Tutuiatu (stanga) si Ghinaltu (dreapta)

Vedere de pe varful Cavalu spre satul Greci care se asterne la poalele Macinului

Vedere de pe vf. Cavalu spre culmea Pricopanului de unde se vad norii de ploaie care vin 

Vedere de pe varful Cavalu spre varful Capusa (cel impadurit din partea dreapta)

Vazand ca se apropie ploaia ma gandesc eu ca nu prea are rost sa ne intoarcem inapoi in saua Tutuiatu pentru a cobora tot pe traseul marcat, asa ca ochiesc in jos culmea care pare-se ca duce lin si continuu pana jos la masina, fara mari intreruperi si saritori ca in ziua precedenta. Foarte posibil sa se numeasca piciorul Cavalu, nu sunt sigura, dar fiind o muchie continua care coboara de pe Cavalu in jos, are potential pt. aceasta denumire.

Jos in capat se vede satul Greci, deci directia de coborare este buna 

Vedere spre varfurile Tutuiatu si Ghinaltu din coborarea pe piciorul Cavalu

Cum ajungem insa la masina incepe sa ploua, fix in secunda in care am deschis usa si ne-am adapostit in carcasa de metal, asa ca ne consideram nu numai inspirati, dar si norocosi ca ne-am atins si telul si nu ne-a apucat nici ploaia pe drum ca sa ne faca ciuciulete.

Poze cu animalutele vazute azi pe drum: testoase, fluturas cu aripi albe si un guster verde, cu albastru la gusa










Si si mai jos, poze cu floricele vazute in ziua de azi prin Macin: bujori de munte si maci rosii ca para focului









Daca tot ne-a prins ploaia la mustata cand ne-am urcat in masina, m-am gandit sa incercam sa fugim cat mai departe de norii incarcati, care par sa fie doar locali aici peste Macin, si suindu-ne in masina mergem mai departe spre Iacobdeal, acolo unde stiam ca este un lac intr-o cariera parasita. Nu prea am nimerit noi de la inceput cariera, ca sunt multe drumuri care te imbarliga pe acolo, dar intreband mai un cioban, mai un camionagiu am regasit lacul din cariera la care mai fusesem cu Laura si Theo cu un an inainte.

O baie in apele lacului face foarte bine, desi, culmea, este foarte rece, dar unica sursa de imbaiat din zona