Culmea Pricopanului - Rusalii 2010

In saptamana Rusaliilor am reusit sa includ cateva zile petrecute in Macin cu o conferinta de-a lui tata langa Constanta si cu o trecere fugara prin Histra antica si zona litorala aferenta. De cate ori fusesem in Macin venisem cumva dinspre Harsova, niciodata nu venisem dinspre litoral, asa ca de data aceasta am vazut zone noi si am parcurs podisul Dobrogei, urcand si coborand cu masina pe dealuri line, avand si amenintarea unei furtuni de vara la orizont. Ne si gandeam cum o sa montam cortul daca incepe sa ploua, caci cazare prin Macin mai rarut, dar ne-a ocolit ploaia de fiecare data.

Montam cortul in locul de campare amenajat cu cateva bancute de sub Fantana de Leac, de fapt locul de campare este cam vis-a-vis de manastirea noua Izvorul Tamadurii, iar fantana este ceva mai sus la vreo 10 minute. In prima zi, dimineata pana spre pranz pare innorat si tot asteptam sa ploua, ca sa nu ne prinda pe traseu pe undeva, mai ales ca stateam la cort. Pe la pranz insa, destul de tarzior, isi face aparitia si soarele, asa ca ne hotaram sa plecam sa facem ceva din Culmea Pricopanului la baza careia suntem.

Urcam pe firul vaii in sus spre fantana de Leac, de unde alimentam cu apa, si apoi continuam pe poteca ce coteste in dreptul fantanii la stanga, pentru a urca pe curba de nivel la un loc de panorama sub vf. Caramalau.

Urcand spre vf. Caramalau intalnim si un cioban de-al locului, vedem flori frumoase, apoi traseul va urma directia fix in sus pana ajungem in creasta.

Ajunsi in creasta suntem de fapt in culmea Pricopanului si avem la stanga noastra inceputul mai modest al acestei culmi, iar in dreapta se intinde in fata ochilor nostri intreaga culme cu aspect fagarasan.

Vedere de pe varful Caramalau spre varful Cheia si Cheita

Vedere de pe varful Caramalau spre varfurile Vraju si Piatra Raioasa

Vedere de pe vf. Caramalau spre orasul Macin (la vale se vede de fapt piciorul pe care am urcat noi de jos)

Vedere de pe varful Caramalau spre varfurile Vraju si Fantana de leac (varfuletul mai mic din dreapta)

Traseul de creasta ocoleste de fapt pe curba de nivel vf. Caramalau, dar o simpla escalada scurta, fara probleme tehnice, faciliteaza o panorama de milioane spre toate zarile dobrogene. Coborarea de pe varf ne aduce insa intr-o zona de platouas, care ne poarta spre urmatoarea bucata de creasta din Pricopan.

Lasand in urma varful Caramalau, ne urmam calea printre bolovanoi mari plantati din loc in loc, care mai de care mai rotund, mai oval, mai mare sau mai mic, mai crapat sau mai taiat in doua, forme atat de variate, incat te intrebi cum au ajuns acolo, cine i-a pus in drum si cum de au ajusn la formele astea?









Traversam aceasta zona dintre vf. Caramalau si Vraju, ne uitam cu uimire la marile oua de piatra, adevarati trovanti, si incepem urcarea spre vf. Vraju. Urcarea este foarte domoala si tot taramul este presarat de acesti bolovanoi mari sau mici, aruncati care mai de care incotro, dar alcatuind un peisaj atat de specific, incat ti se pare foarte firesc dupa aceea sa mergi numai printre pietre mari cat tine.

Vedere de pe varful Vraju spre varful Caramalau (in fundal varfurile Cheia si Cheita)

Vedere de pe varful Vraju spre varful Piatra Raioasa (in fundal varful Sulucul Mare)

O coborare cu un slalom printre bolovani de talie medie acompaniaza traseul care este ad-hoc, pe undeva pe unde linia imaginara pare ca ajunge in urmatoarea sa, ce desparte varful Vraju de varful Piatra Raioasa.

Cimitir de bolovani sub varful Vraju, sub amenintarea continua a unui cer noros

Dupa vf. Vraju panta este destul de abrupta, iar peisajul este din ce in ce mai asemanator cu zonele de vai alpine din creasta Fagarasului. Pentru cateva clipe chiar ai impresia ca te-ai teleportat in alta zona, diferentele de nivel urcate sau coborate fiind semnificative de la varfuri la sei, dar vederea intinselor campii de jur imprejurul Pricopanului iti amintesc ca, de fapt, esti doar in Dobrogea, aproape de mare.

Valea Izvoarele care se afla intre varfurile Vraju si Piatra Raioasa si in lungul careia coboara un drum de caruta pana spre cariera de la baza culmii

In saua care se deschide in dreptul vaii Izvoarelor facem o pauza, nu de alta, dar coborarea abrupta de pe varful Vraju acuma va trebui sa o recuperam, astfel incat putina odihna este binemeritata. Apoi ne avantam pe culmea cea abrupta care serpuieste nu numai printre bolovani imensi, dar si printre grupari de bolovani care mai de care mai spectaculosi.

In poza de sus si cea de jos, tata urcand spre varful Piatra Raioasa

Ajunsi deasupra Pietrei Raioase pare-se ca vf. Vraju este departe hat in vale, desi nu are decat cu 10 m mai putin in altitudine, dar la aceste fabuloase altitudini, orice diferenta de nivel pare la fel de fabuloasa. Este remarcabil insa cum gruparile stancoase se inmultesc mai ales in zona varfurilor, in timp ce in campiile de sub ele, este o pajiste intinsa cu iarba numai buna de pascut.

Coboram de pe varful Piatra Raioasa si ne indreptam spre pajistea din sa, care il desparte de urmatorul si unul dintre ultimele varfuri ale culmii, si anume vf. Sulucu Mare.

Lasand in urma vf. Piatra Raioasa pare-se ca nici vremea numai tine atat de mult cu noi, soarele tot incepe sa intre in nori, mai iese doar din cand in cand, dar totusi seara ne vom bucura de o usoara stabilitate a vremii.

Coborand de pe varful Piatra Raioasa, cu ochii atintiti spre vecinul sau Sulucu Mare

Este destul de mult de urcat pana pe vf. Sulucu Mare, pare putin de unde suntem, dar avem de depasit cateva varfulete intermediare care nu ne lasa sa vedem ce se ascunde dupa ele, adica noi bucati de creasta de parcurs - de fapt si marele varf Sulucul Mic, care isi precede fratele un pic mai mare. Varful Sulucu Mare este insa intr-adevar cel mai mare din tot Pricopanul, iar imaginea este cea a unei autentice creste fagarasene.

Vedere de pe varful Sulucu Mare spre varful Piatra Raioasa si Vraju

Vedere de pe vf. Sulucu Mare spre muntii Macinului propriu-zisi (adica zona vf. Tutuiatu)

Din varful Sulucu Mare, culmea Pricopanului cam incepe sa ia sfarsit, incepe sa coboare domol si nu se mai vad alte varfuri mai inalte in fata noastra, asa ca mergem incet spre vf. Caprariei, incercand sa nu ratacim marcajul, care acuma va trebui sa ne duca pe undeva inspre vale.

In poza de jos si cea de sus, tata mergand de pe varful Sulucu Mare spre varful Caprariei

Pe masura ce coboram de pe vf. Sulucu Mare, incepem sa avem in fata noastra o mica pepiniera, ceva mai rar in aceasta zona, dar este chiar un picior invadat de vegetatie, motiv pt. care si traseul este invadat de o sumedenie de posibilitati de a te pierde.

O perioada vom cobora pe piciorul Sulucului, urmand ca apoi poteca sa o coteasca brusc la dreapta, pentru a ne intoarce cumva pe sub creasta in valea Suluc. Dupa alte cateva formatiuni stancoase grupate care mai de care prin zone somitale mai proeminente, incepem sa intrezarim un drum de caruta, care apare din ce in ce mai pronuntat.

Formatiune de stanci ce marcheaza cumva zona de unde parasim piciorul Sulucului pentru a ne indrepta spre valea omonima, aflata ceva mai in fata, la capatul drumului de caruta.

Tata coborand pe drumul in lungul vaii Sulucu, printr-un taram de basm acum la apusul soarelui

Vedere de pe valea Sulucu spre varful omonim de deasupra (acolo unde se strang norii)

La capatul vaii Sulucu iesim undeva la un alt loc privat de campare, care nu reusim insa sa intelegem cui si de cine apartine, asa ca ne bucuram ca noi avem locul nostru de campare, spre care ne indreptam cu mult avant parcurgand acuma toata distanta de pe creasta, dar pe la baza ei. Trecem de cariera si ne luam ca punct de reper turla bisericii de la manastire, stiind ca acolo la dreapta ne asteapta cortul nostru.

Mai sus este locul nostru de campare, amenajat de catre cei de la Parcul National Macin, iar mai jos am doua cadouri de prin aceste minunate locuri: o gaza albastra pe spate si pe aripioare si o lacusta care statea sa sara de pe o floare (abia am convins-o sa stea sa mai polenizeze putin) !