Cu bicicleta prin padurea de la Comana - 16 mai 2010

Dupa frumoasa tura de sambata de inconjor al lacului de la Maneciu, am zis cu Theo sa continuam si duminica tot cu bicicleta. Am plecat din Bucuresti pe la pranz si pe la orele 15.00 p.m. eram la padurea Comana, aflata la circa 40 km de Bucuresti, incercand sa gasim un drum care sa ne inspire la pedalat. Fiind pt. prima oara in zona, ne-am plimbat mai intai pe drumurile de masina ca sa inspectam zona (atentie drumuri f. proaste, gropi f. mari !!!). Pana la urma, nehotarati fiind, din punctul in care se termina satul Comana si incepe o parte din padurea Comana, dam jos biclele de pe masina si o dam in sus pe o ulita, care dupa cateva sute de metri se transforma in drumeag de tara.

Sfarsitul satului Comana, inceputul padurii Comana

Un mic helesteu aflat pe deluletele de langa Comana

Inca de la primele pedalari sunt uimita sa constat ca nu in tot ce misca in jurul Bucurestiului este plat si campie, ba chiar are o usoara declivitate, numai buna pt. a nu face f. mult efort pe biciclata (mai ales dupa durerile posterioare dobandite ieri de la saua buclucasa).

Suntem foarte incantati de peisaj, mai ales ca norii cenusii sunt f. fotogenici, asa ca dupa ce coboram o mica panta continuam pe drumul care de acum se desfasoara numai prin padure. Noul drum intrat in padure este plin de obstacole, crengi cazute care trebuie sa le luam in fata, tantari, zone unde tot pamantul este scurmat si nu poti pedala de nici o culoare ... diverse ... dar si mirosul florilor este pe masura.

Theo mirosind salcamul inflorit de o dulceata puternica

Din pacate, dupa putin timp de pedalat, auzim tunetele ploii care va sa vina. Suntem in padure si nu ne-ar placea sa cada pe noi niste crengi din copaci si nici haine de schimb nu ne-am mai luat de data aceasta. Pedalam de zor incercand sa tinem o directie care sa nu ne piarda orientarea si dupa putin timp hotaram sa incercam sa iesim la drumul asfaltat pe care ne plimbaseram mai inainte in recunoastere cu masina.


Cand tunetele se intetesc, in cateva minute iesim la carosabil, pe unde, culmea, prindem o coborare frumusica pana la masina - dovada ca in Comana nu este campie, ci mici dealuri cu suisuri si coborasuri bune pt. anduranta.

Zona are f. mare potential mai ales pt. ture de bicicleta, chiar si in jumatate de zi. Toata rezervatia insumeaza vreo 25 000 ha, deci nu cred ca se poate pune problema ca nu ai ce face, eventual se poate pune problema ca toate drumurile si copacii sunt la fel si la un moment dat poate deveni monoton, desi, cu suisuri si coborasuri, este destul de frumos.