De la manastirea Cormaia spre vf. Preluci - 24 aprilie 2011

Anul acesta de Pasti am fost la manastirea Cormaia. Initial nu am vrut sa merg, apoi m-am gandit ca oricum vroiam o explorare de genul acesta. Asa ca am plecat cu gandul de a petrece sarbatorile in cadrul micutei obsti de maici a manastirii Cormaia, iar odata ajunsa acolo am primit toata iubirea pe care o emanau maicile. Darurile primite au fost cu atat mai mari cu cat explorand zona din jurul manastirii am descoperit un sat deosebit de frumos, am descoperit ca eram pe unul din lungile picioare sudice ce coboara din creasta principala a muntilor Rodnei si am mai descoperit ca toate aceste plaiuri erau impanzite de mici gospodarii, stane si colibe.

In dupa-amiaza primei zile de Pasti ma trezesc dupa masa de pranz ca nu mai este un program la manastire si doar mai incolo ne promite parintele ca ne va pune un film. Afara este frumos, soare si cald, asa ca plec pe ulita in sus cu gandul ca macar sa vad mai bine cum arata gospodariile din zona d.p.d.v. arhitectural.

Zona imediat inconjuratoare a manastirii este foarte pitoreasca, in ciuda unui drum de tara clasic care pare-se sa urce hotarat in sus pe vale si dintr-o bifurcatie in sus spre colibele de pe Dosul Plesei.

Eu abordez instinctiv versantul din stanga al vaii, cu gandul de a ajunge si undeva sus la un punct de belvedere de unde sa pot vedea crestele inzapezite ale muntilor. Pana una alta insa vad deocamdata copacii infloriti si aud pasarelele cantand, atmosfera de primavara fiind foarte diferita de iarna lungita care domina inca varfurile mai inalte.

Incepand insa urcusul spre o culme aparent departe (pe urma aveam sa descopar ca urcam spre vf. Cornu Arsitei), se deschide incet incet perspectiva asupra dealurilor pline de petice de pamant lucrate, casute cu garduri din nuiele frumos impletite, mici turme de oi si cativa catei care mai latra de forma din cand in cand.

Nu dupa mult timp de urcus destul de abrupt incep sa se intrevada in zare si crestele inzapezite ale m-tilor Calimani si ale m-tilor Bargaului (creasta aceea destul de redusa ca dimensiuni in varful careia domina un releu inalt).

Vedere spre crestele Calimanilor si ale Bargaului (in prim plan este Dosul Plesei, o insiruire de plaiuri pline de colibe, animale care pasc si caini care par fiorosi)

Vedere spre vf. Porcului (mogaldeata din dreapta pozei care ajunge abia la fabuloasa altitudine de 1026 m)

Urcand incet si abrupt spre vf. Cornu Arsitei, urmeaza sa descopar ragiungibilitatea infinita a varfului, care de fiecare data cand ai impresia ca ai ajuns in varf, descoperi ca un pic mai incolo mai este de urcat pana la adevaratul varf. In ciuda amanarii panoramei somitale, drumul este presarat cu tot felul de colibe, la un moment dat niste vaci pasc linistite langa o casuta, iar in departare se aude behaitul unei turme de oi invizibile.

Dupa ultima stana veche aflata undeva mai departe sub varf, se ajunge la stana noua amplasata undeva mai aproape de zona somitala, in urmatoarea sa se mai vede o stana, iar in zarile indepartate se vad crestele inzapezite ale m-tilor Rodnei si in partea opusa m-tii Bargaului si Calimanilor.

Cum prezenta unui jeep pe acest varf atesta si existenta unui drum practicabil care urca pana in zona, continuarea pe drum pana la urmatoarea stana de sub urmatorul varf pare sa fie o optiune plauzibila.

Mergand spre vf. Preluci, vedere indarat spre vf. Cornu Arsitei de unde vin eu

Stana noua de sub varful Preluci (inca nelocuita anul acesta de turmele de oi)

Varful Preluci ar fi avut in practica 1402 m altitudine (asta daca l-as fi urcat), dar pt. ca de sus din culme se vad in jos tot felul de drumuri posibile de coborat spre Izvorul Plesei (valea pe care se gaseste manastirea), ma gandesc ca este mai bine sa cobor spre saua de sub vf. Porcului si de acolo sa abordez unul din multele drumuri practicabile spre vale.

Coborarea pe culmea ce duce de sub vf. Preluci pana in saua de sub vf. Porcului este f. abrupta, tentativa de drum care urca fiind mai degraba un sant adanc sapat de torenti de ape. Perspectivele sunt insa imbucuratoare atat spre nelipsitii m-tii Calimani si Bargaului, cat si spre satele vecine de pe cealalta parte a culmii - Maieru si Anies.

In apropiere de vf. Porcului se gaseste acolo in saua frumos terasata si o stana zidita cu pietre, petice de pamant lucrat si cateva sperietori cat mai ingenios lucrate din cutii de bere.

Din saua cu stana, cel mai firesc drum strabate dintr-o parte in cealalta continuand mai departe pe sub vf. Porcului spre Dosul Plesei. Inainte insa de a parasi zona, privirile indarat sunt acaparate de niste varfuri inzapezite care ar corespunde geografic vf. Ineu si Ineut, varfuri care ascund de partea cealalta a crestei lacurile Lala Mic si Lala Mare.

Mergand pe drum mai departe incepe sa se clarifice perspectiva traseului pe care l-am urcat si respectiv coborat pe versantul vecin, piciorul lung care coboara in zona de gol alpin fiind evident in centrul pozei.

Pe Dosul Plesei foarte mult nu mai zabovesc, se apropie de inserat, stiu doar ca pe undeva in dreapta jos exista niste drumuri care coboara spre valea manastirii si mai vad ca acele drumuri nu ajung insa pana sus in culmea pe care sunt eu. Dupa o hamaiala gingasa a cainilor care pazesc o turma moderata de oi, ma decid sa incep sa o tai in dreapta jos pe o oarescare curba de nivel, stiind ca oriunde in acea directie este firul vaii principale care constitui finalitatea traseului meu. In scurt timp ies la vastele poieni pe care sunt rasfirate colibele Cormaiei si incep sa vad jos manastirea omonima.

Coborarea pana jos la manastire este insa destul de anevoioasa, pt. caci eu, grabindu-ma sa ajung la masa de la ora 7 seara, o tai drept in jos, pe cand drumurile clasice ar fi serpuit mai agale printre colibe si garduri. Fiind insa pe inserat ma gandesc ca oricum nu mai se vede prea bine zona si imi promit ca o plimbare sa fie facuta cu proxima ocazie prin zona.

Eu credeam ca prin aceste zone nu exista manastiri ortodoxe prea multe, ci numai catolici si reformati. Aceste cateva zile petrecute fugar pe aceste meleaguri mi-au deschis insa ochii si am descoperit ca astfel de locasuri exista si au o viata foarte puternica.