Clabucetul Azugii - 6 noi. 2011

Ziua de duminica este o zi mult mai lejera decat precedenta, nu ca am fi facut sambata cine stie ce traseu, dar am avut parte de proiectii de alpinism, de' mi venea maine sa ma apuc sa invat serios alpinism, atat de faine au fost. Duminica dimineata suntem destul de indecisi ce sa facem, Cezar vorbeste cu Marlene si cu Dinu, apoi cu tot felul de domni de pe la CAR pe care eu nu ii cunosc, si pana la urma castiga detasat Clabucetul Azugii. Afara este o zi superba, ni se lungesc iarasi ochii si urechile dupa creasta Balaurului, dar trenul meu de la ora 18.00 p.m. este un dat iremediabil. Urmatorul tren l-as avea tarziu seara si as ajunge mult dupa miezul noptii acasa in Sibiu.

Cu fara prea multa tragere de inima ne indreptam spre gara, de unde luam un microbuz spre Azuga. In Azuga lasam bagajul meu la tanti de la bilete in gara si o luam la pas alert spre partia de schi. Traversam toata Azuga, intram pe forestierul de valea Azugii si, la prima bifurcatie cu valea Limbaselului, ocolim pastravaria pe undeva prin spate pentru a gasi o potecuta, care incet incet ne duce fix in culmea matematica ce iese in Clabucetul Azugii.

Muchia urca destul de sustinut prin padure, asa ca parcurgem foarte repede diferenta de nivel de max 500 de metri care ne desparte de acoperisul Azugii. Din padure iesim undeva intr-o poienita, care pe masura ce urcam iese la gol alpin si ne ofera privelisti din ce in ce mai frumoase.

Din spatele nostru la circa jumatate de ora vor venii niste nenii mai batrani de la FDC Bucuresti, ii lasam sa ne depaseasca si pe Clabucetul Azugii.










Clabucetul Azugii este amplasat foarte strategic si se pot vedea simultan toate gruparile de munti din valea Prahovei: Baiului si Neamtului cei mai apropiati, apoi Piatra Mare si Postavaru, Bucegii care domina perspectiva prin masivitatea lor, si undeva in fundal de dupa Bucegi isi scoate capul timid Piatra Mica din Piatra Craiului. Daca pana in acest moment zisesem ca e irelevant sa faci o tura pe Clabucetul Azugii, ca nu se merita, mai ales avand in vedere ca era o zi asa de faina de facut ture serioase, acum insa ajungand aici sus si avand aceasta priveliste, mi-am dat seama cat sunt de norocoasa ca am prins asa o vreme si am vazut asa peisaje. Cezar spre exemplu data trecuta, cand mai urcase pe aici, avusese numai ceata si nu vazuse nimic.

Clabucetul Azugii - vedere spre muntii Baiului si zona unde urca telescaunul la partia Sorica si Cazacu

Clabucetul Azugii - vedere spre creasta muntilor Neamtului

Clabucetul Azugii - vedere spre muntii Piatra Mare cu stancile semete ce coboara spre Cascada Tamina

Clabucetul Azugii - vedere spre muntii Postavaru cu stancile din peretele Animalelor

Clabucetul Azugii - vedere spre muntii Bucegi si codita din muntii Piatra Craiului

Clabucetul Azugii - poza de dans sportiv la inaltime (adica altitudinea, nu inaltimea de la sol !)

Mancam pe varf, sau mai bine zis sub varf intr-o gaoace a dealului, ca sa fim feriti de vant, ne facem apoi siesta acolo pana incepe sa se simta frigul si apoi ne gandim la traseul de coborare. Initial Cezar vroia sa coboram undeva mult in dreapta si sa ne intoarcem nu stiu cati km pe valea Limbaselului, pt. ca asa facuse el data trecuta cand era ceata. Eu insa numai ce mai uit mai bine si vad un picior dezgolit care coboara spre o stana si spre padure mult mai in stanga, deci mult mai aproape de punctul unde va trebui noi sa inchidem circuitul (adica la pastravaria de la bifurcatia Azugii-Limbasel). Incepem sa coboram pe acest picior care se numeste piciorul Cenuseroaiei si in scurt timp se contureaza si mai bine directia de coborare a muchiei spre padure. Ne-am mai scurtat drumul de intoarcere pe forestier.

Depasim prima stana parasita si aflata mai la altitudine si tot coborand pe muchia matematica a piciorului Cenuseroaiei vedem jos in zare si stana inca activa vara cu toate acareturile necesare de jur imprejur.

Tot drumul de coborare avem o priveliste minunata spre muntii Postavaru si Piatra Mare, iar in dreptul stanei, ca sa fie hotelul de 5 stele cu dotari complete, vedem in zare si Bucegii.

In poza de sus si cea de jos, stana de pe piciorul Cenuseroaiei cu vedere spre muntii Postavaru, respectiv muntii Bucegi

Dupa ce depasim stana vom intra in scurt timp in padure, asa ca mare lucru nu mai vedem. Doar un copac vanjos si foarte frumos este imposibil sa nu-l remarcam, pt. ca strajuieste poteca si intrarea in padure cu coroana sa vasta si colorata de toamna.

Coboram doar matematic pe muchie si, intr-adevar, dupa ce depasim un drum forestier mai prost, ajungem in scurt timp in apa de pe valea Limbaselului. Din noul drum forestier din Limbasel mai mergem vreo 2-3 km pana ajungem din nou la pastravarie si inchidem circuitul inceput de dimineata.

In Azuga ajungem destul de devreme (zicem noi), drept pt. care intram la principalul restaurant din centru la o ciorbita de burta. Nu se putea incheia tura fara ciorba de burta. Problema a fost ca a durat atat de mult pana ne-a adus ciorba aia de burta, incat am ajuns in gara cu fix 5 minute inainte de trenul lui Cezar (motiv pt. care a mers gratis fara bilet). Eu am mai avut de asteptat apoi in gara destula vreme pana la trenul meu care avea sa ma duca zic ei rapid spre Sibiu.