Muchia Lunga - cab. Diham - 5 noi. 2011

Dupa ultima mea revedere cu Bucegii m-am indragostit din nou de munte, si nu de orice munte, ci de Bucegi. Bucegii care m-au invatat pe parcursul unei decade cum sa merg pe munte, cum sa schiez pe munte, cum sa merg pe vai, cum sa ma dau pana si cu bicicleta. Vazand ca toti cunoscutii mei se duc la Festivalul Alpin de la Busteni, ma invit si eu acolo, desi in teorie nu avea ce cauta acolo, ca nu eram in CAR. Ii spun lui Cezar ca vreau si eu sa vin si cu putine insistente obtin raspunsul lui Dan Vasilescu care suna ceva de genul ca se gaseste loc.

Ma trambalez cu acceleratul de Sibiu pana in Busteni, 4 ore interminabile si pline de emotiile revederii atator cunoscuti vechi. Eu in teorie stiam ca ma voi vedea cu Cezar, Irina si Laviniu, Minerva si Zsolt si cam atata ! Surpriza mea a fost insa mult mai mare, revazand pe Daniel Sardan, Dana Gradinaru, Cata Pobega si Alex Gavan ! Si cred ca lista nu se termina, ar mai continua cu Mihai Cernat, Cristi Laudoniu, Cristi Iacob, Liliana Becea etc etc etc ! Vremuri vechi, amintiri vechi ! L-am zarit la un moment dat si pe Laurentiu Barza, dar fiind aglomerat nu am apucat sa vorbesc cu el.

Ajung vineri seara in Busteni, astept si trenul lui Cezar care ajunge dupa al meu si cu mic cu mare ne indreptam spre Caminul Alpin. La camin pe hol lume multa, dar in camera noastra nimeni. "Eh, zicem noi, or sa vina la noapte probabil clujenii cu care trebuia sa stam in camera!" Dar a doua zi de dimineata ne trezim tot numai noi in camera si chiar mi s-a parut frig din acest motiv. Sambata dimineata Dinu Mititeanu propusese o tura pana in Timbalul din Balaur, dar cum plecarea era foarte de dimineata, eu am zis din start pas, in ideea ca voi vedea eu a doua zi cu cine si unde voi merge. Nici lui Cezar nu ii suna ceasul la matinala ora de 6.00 a.m., asa ca pe la 8.00 a.m. ne trezim amandoi. Alegem sa mergem pe muchia Lunga pana la Dihamul Militar prin vf. Grecului, apoi sa facem un popas la mama Oara la cabana Diham pt. o ciorbita bine-meritata si visata. Bun planul, mai ales daca implica mancat pe munte.

Plecam de la Caminul Alpin si pe la capatul drumului forestier de valea Cerbului incepem sa urcam pe niste poteci pt. a iesi in muchia Lunga. Orice poteca ascendenta o consideram buna, asa ca alegem la intamplare un drum suficient de lat care urca mai tare si pe care simtim ca vom castiga repede altitudine.

Mergem prin padure mult si bine, iar culorile frunzelor sunt superbe. Cand ma intrebam cat mai dureaza, hopa sus ca ajungem in zona varfului Grecu. Sedem frumos pe iarba in poienita si ne tot uitam si ne minunam de abruptul Bucegilor, iar cand ni se face frig o luam din loc. Putin mai sus de noi era varful propriu-zis cu o poiana si o belvedere si mai si, dar noi ne-am grabit sa ne uitam la vaile alpine. Si nu regret, caci ma uit iarasi la vaile mele dragi si nu-mi mai stapanesc bucuria ca am venit "acasa"!

Cezar urcand spre varful Grecului, varf care se afla pe undeva cam de unde faceam eu poza

Vedere de pe varful Grecului spre muntii Postavaru si Piatra Mare

Vedere de pe varful Grecului spre muntii Baiului si Azuga se vede jos in vale

Vedere de pe varful Grecului spre abruptul vailor prahovene, mai ales Cerbul si Morarul

Dupa panoramele din varful Grecului intersectam si marcajul care vine de undeva de la Azuga si ne leaga de civilizatia de la Diham. Mergem mai departe pe poteca ce se indreapta pe muchie spre Dihamul Militar si lasam indarat saua Grecului prin care se vede o ultima instantanee de Baiului.

In drum spre Dihamul Militar ne mai oprim pe la o stana ca sa o investigheze Cezar, verdictul este cam dur, dar nu avem ce-i face, este cam darapanata. Continuam tot pe muchie, desi traseul o ia pe undeva pe curba de nivel, si din varful muchiei de dupa stana zarim in vale si Dihamul Militar. Fac repede o poza pana nu intru in raza interdictiilor de fotografiere.

Din Dihamul Militar mai mergem putin pe curba de nivel si in scurt timp iesim in marea saua Baiului, unde de ceva vreme a aparut o noua pensiune, si ca urmare au mai aparut si cateva jeep-uri direct proportionale cu pensiunea mentionata.

Muchia Lunga de unde venim noi vazuta din saua Baiului (acolo unde e galma aia era parca stana)

Aglomeratie mare in saua Baiului: pensiuni, masini, blue-jeans, adidasi, tocuri inca nu am vazut. Pt. ca in saua Baiului suntem putin speriati de cohortele care se indreapta in blugi si adidasi spre cabana Diham, ne gandim noi mult si bine si avem o idee stralucita. Sa mergem mai intai spre cabana Poiana Izvoarelor, de acolo trecem peste muchie si coboram in drumul care vine de la Pichetul Rosu spre cabana Diham.

Mergem pe un drum de semi-taf/semi-caruta si imi amintesc ca am mai facut acest traseu acum foarte multi ani cand am venit la un revelion in Busteni cu colegii de atunci de la Impact. Revelion de baut si dansat ! Cezar insa nu a mai mers niciodata pe acest drum de legatura dintre saua Baiului si Poiana Izvoarelor, asa ca pt. el este un element de noutate binevenit si daca stau sa ma gandesc mai bine, panoramele din sumedenia de poieni traversate sunt destul de incantatoare.

In poza de sus si cea de jos, avem o vedere spre muntii Baiului din zare, respectiv spre abruptul prahovean

Nu apucam sa ajungem la cabana Poiana Izvoarelor, ca ne si intersectam cu drumul care trece peste culme si se indreapta vertiginos spre cabana Diham. Inca o sumedenie de priviri aruncate spre vaile de abrupt si un suspin ca nu avem timp de facut asa ceva acuma, dar proiectia alpinistilor programata dupa-masa va merita totusi. In drum spre cabana Diham intalnim insa in poteca o pereche de bocanci rupti si atarnati in copac asa sugestiv, ca si cum acele crengute ar fi vrut sa se rupa de copacul lor si sa mearga putin la plimbare prin Bucegi.

Dupa ce lasam bocanceii cumintei in copac, mergem mai departe pe binecunoscutul drum spre Diham si incepem sa ne minunam de constructiile care au aparut in ultimii 5 ani si aici la Diham sus. Se pare ca sunt proprietate privata si ma bucur ca totusi stapanii lor le-au proiectat din lemn cu un aspect exterior destul de placut. Cred ca in timp, aici sus la Diham se va dezvolta un mic catun de vacanta.

Mai nou nu mai putem merge pe drumul ce duce direct la cabana, ci trebuie sa ocolim proprietatile private si sa venim de sus spre cabana Diham, cabana unde ne asteapta o sumedenie de mirosuri calde de ciorba. Miam-miam ! Asta era si scopul excursiei pana aici: o ciorba la mama Oara (cabaniera).

Coboram spre noua cabana si ne uitam cu regret la urmele cabanei vechi care a ars. Imi aduc aminte ca nu am apucat sa vin decat o singura data aici, acum vreo 10 ani cred si imi amintesc o cabana de munte veritabila care iti inspira caldura muntelui, chiar daca afara era frig si numai inauntru era cald. Acuma insa cabana mare si noua parca este iesita din scara muntelui si nu se adapteaza atat de bine la contextul inconjurator.

La cabana Diham printr-un anunt ni se aminteste cat de frumoasa este natura si creatia.

Eu cu Cezar pe masutele butuci din fata la cabana Diham

Doua ciorbe de burta si o mamaliguta cu lapte acru care au intrat instantaneu in stomacurile noastre

Si efectul ciorbei de burta mancate pe nerespirate este siesta in fata cabanei Diham, la soare, la munte, cu ochii spre vaile Bucegilor.

Cu greu reusim sa ne urnim spre caminul alpin, abia cand frigul incepe sa se faca simtit ne simtim obligati sa plecam din fata cabanei, unde ne-am petrecut vreo jumatate de ora de plaja combinata cu siesta. Gandul ca trebuie sa mergem sa stam inauntru la o proiectie nu prea ne incanta, muntele ne atrage mai tare, dar totusi ne miscam cu talent la vale spre saua Baiului si apoi spre Gura Diham. Nu regret insa ca ne-am dat peste cap sa ajungem la proiectie. Oricum am intarziat si oricum s-a intarziat ora de incepere a proiectiei, asa ca fix in momentul in care ajungem noi la caminul alpin, vad in sala deja plina ca imi face cu mana Irina sa vin pe niste locuri inca libere din spatele lor. Proiectia a fost foarte interesanta, o groaza de locuri si de trasee care nici nu mi-as fi imaginat ca se pot face. Mi-a stranit interesul nu pt. a ma antrena sa fac si eu asa ceva, dar mi-a starnit elanul de a ajunge si eu in locuri banale la care visez si pt. care intotdeauna se gaseste lenea sau comoditatea sau lipsa de ... si lipsa de ... sa nu ma duc. De anul asta cred ca se va gasi insa si deviza lui Irina: "Daca poti visa la ceva, inseamna ca esti capabil sa realizezi acel lucru !"