Din Talmacel la cabana Prejba - 29-30 octombrie 2011

Dupa atatea week-end-uri de vreme proasta, in sfarsit la orizont se anunta vreme buna si un senin bec. Peste tot prin tara si prin toti muntii. Jubilez si nu stiu ce locatie sa mai aleg, dar pana la urma reformulez modul de gandire si aleg locatia functie de cine va veni in tura. Tot vorbisem cu Adrian Caziuc sa facem o tura si tot amanam si tot uitam sa ii zic sau invers. Adi pare dornic de orice munte, asa ca imi ramane mie sa aleg locatia. Mai intai ma gandesc la dragii mei Bucegi, dar cum intentionam sa incerc sa ajung la Festivalul CAR saptamana urmatoare, ma linistesc. Apoi ma gandesc la Crai, Craiul meu in care am ajuns doar o data anul acesta, dar ar trebui sa merg singura cu masina pana acolo si la oboseala mi se pare lung drumul. De Fagarasi parca nu am chef sa urc la nesfarsit pana in creasta si am tot fost in toamna asta. Apoi ma gandesc la Prejba, necuceritul Prejba, pe care il am restanta de cand am venit la Sibiu.

Mai zic pe la lume ca mergem la Prejba, dar Mihaela va fi la Roma (desi ea nu stia ca va fi acolo), Ada munceste, Raluca nu prea are chef de munte, asa ca eu ma indrept cu Adi spre natura. Il culeg din Talmaciu din gara, mai facem niste cumparaturi din centru, apoi viram spre Talmacel, unde vom lasa masina la iesirea din sat. De la iesirea din sat continuam pe drumul forestier inca vreo jumatate de ora pana intr-o curba unde un mare semn pe piatra ne spune ca trebuie sa facem la stanga peste rau, pe langa cantonul Talmacel-Boita.

Sarim peste apa mica ce curge pe valea Lungsoarei si apoi incepem sa urcam in lungul unui paraias intre dealul Stroiesti si Stefanita. De bine ce am schimbat directia de mers, nu mai zarim nici un marcaj ceva vreme, dar ideea este ca trebuie continuat pe acest firicel de apa pana dai de un marcaj pe piatra in mijlocul drumului. Se continua pe drum si la un moment dat se ajunge intr-o poienita cu colibe, pomi viu colorati de toama si multe mere in pom (f. bune merele). Adi si-a facut plinul de mere pe toamna asta.

In aceasta poienita noi urmam poteca ce urca abrupt pe deasupra caselor si apoi coteste mult la stanga si urca si mai abrupt pe un fel de drum de caruta. Cand drumul de caruta se mai domoleste, intram intr-o padure viu colorata, cu pat de frunze pe jos si cu lumini difuze de la razele soarelui.

Mergem pe drumul din padure intrezarind din cand in cand cate un marcaj pe vreun copac, pana ce, la un moment dat drumul se pierde in neant, marcajul nu mai vorbim si noi incepem sa urcam pe tot felul de potecute in sus. Am urcat destul de mult si nu mai avem chef sa coboram indarat la ultimul marcaj, asa ca Adi se duce in fata ca sa descopere drumul. Eu insa m-as fi intors la ultimul marcaj, dar fiindca printre crengile copacilor se intrezareste culmea in care stiam ca trebuie sa iesim, accept sa orbecaim putin in sus in speranta ca vom fi pe drumul cel bun. Urcam pe langa o alta coliba darapanata si in scurt timp suntem in culme, in culme tronand fericite cateva colibe si pe ele troneaza si mai fericit un mare marcaj. Deci suntem pe drumul cel bun si de acum inainte nu ne ramane decat sa urcam pana in culmea lui Lazar si mai apoi spre cabana Prejba.

Valceaua pe care am urcat, jos fiind ramificatia de la canton in valea Lungsoarei

In poza de jos si cea de sus, am iesit la gol alpin si in culmea cu colibe si vedere spre Fagarasi

Pe masura ce urcam pe culme mai trecem prin cate un palc de padure, apoi prin cate o grupare de alte colibe, mentinand insa in fundalul indepartat creasta semeata a Fagarasilor.

La aceasta altitudine observ ca domina gruparile de colibe din ce in ce mai multe, asa ca incep sa ma gandesc cu interes daca oare se poate si dormi in ele, dar curiozitatea nu imi va fi foarte satisfacuta, pt. ca sunt ferecate bine colibele si nu reusesc sa vad mai nimic inauntrul lor.

Dupa colibe incepem insa sa urcam din nou prin padure, urmeaza un drum care coteste ba la dreapta, ba la stanga, si incet incet ne indreptam spre culmea lui Lazar, o culme care ne va scoate in creasta principala a muntilor Lotrului.

Urcam pe culmea lui Lazar prin si pe langa padure, eu fiind foarte doritoare sa mai vad panorame frumoase, spre Fagarasi, spre Cindrel, spre restul Lotrului, panorame care se lasa insa foarte asteptate

Odata ce iesim din padure nu mai este cazul sa mentionez ca marcajle vor fi mai mult decat inexistente, mii de potecute ducand fiecare in legea ei undeva, asa ca decizia cea mai sfanta va fi aceea de a tine culmea matematica dupa harta. Ajungem in capatul culmii lui Lazar, undeva in zona varfului Plesita, acolo unde un alt drum pare sa vina pe o culme de jos dinspre Lotrioara. Trebuie remarcat aceasta intersectie de drumuri, pt. ca la coborare, daca nu stii exact pe unde coboara culmea lui Lazar, ai toate sansele sa te tii dupa drumul mai clar pronunat si mai evident care te va duce insa in Lotrioara.

La intersectie de culmi si cu deviza "Tot inainte pe culme trebuie sa se ajunga la Prejba !"

Privirile se mai intorc inapoi spre muntii Fagarasi, vecinii Lotrului cum s-ar spune

Alte priviri se uita inainte si se intreaba intrebator: "Care oare este varful Prejba ?" Noroc ca nu am stiut sa ii spun lui Adi care este varful Prejba, pt. ca el era pregatit de tura de cateva ore in total si noi de aici mai aveam de mers cateva ore bune. Varful Prejba este cel din fundalul indepartat, iar cel din prim plan este varful Muma.

Incepem sa mergem din varfulet in varfulet, in ideea ca sa nu ne abatem de la linia crestei, desi la intoarcere aveam sa descoperim ca traseul marcat mergea pe sub varfuri pe o curba de nivel de la liziera padurii. Noi insa nevazand nici un indicator, marcaj ceva, am preferat sa mergem matematic si sa avem si panorame mai frumoase spre Fagarasi si spre valea Oltului (valea cu ceata albicioasa in poza de jos este linia serpuitoare a vaii Oltului).

Trecem de varful Plesita, trecem si pe sub varful Muma si ajungem intr-o sa de unde intalnim un drum forestier care pare sa vina de jos de undeva dinspre Masa Verde. Continuam de acum pe marcaj pe care l-am intalnit subit in sa, asa ca ne afundam intr-o padure de brazi, unde la un moment dat va mai apare inca un marcaj (marcajul adevarat care urca pe la Masa Verde din valea Sadului). Mergem pe marcaj si prin padure pe un fel de curba de nivel, apoi incepem sa urcam din ce in ce mai mult pana iesim in saua de sub varful Preja la o troita si o bancuta de stat si admirat belvederea. Sa tot stai in saua asta si sa te tot uiti la Fagarasi. Din sa, lasam bagajele undeva in drum si urcam imediat pe varf, ca doar este la o zvarlitura de bat si de pe varf identificam si unde este cabana (putin ascunsa in padurice).

In poza de jos si cea de sus, echipa eu si Adi pe varful Prejba sau sub varful Prejba sarind in aer

De pe varful Prejba voi avea ocazia sa admir in primul rand urcarea f. abrupta si pieptisa din valea Sadului, apoi de jur imprejur totii muntii invecinati.

Vedere de pe varful Prejba spre varful Magura (varful acela putin chel pe unde am impins biclele deunazi)

Vedere de pe varful Prejba spre muntii Fagarasi, vazandu-se o mare parte din traseul parcurs din Talmacel

Vedere de pe varful Prejba spre creasta secundara a muntilor Lotrului venind din saua Buceciu

Dupa cucerirea marelui varf incepem sa ne gandim sa ne indreptam si spre cabana, cabana care nu prea stim unde este, tot ceea ce stim este ca se afla pe undeva prin zona si ca domnul cabanier, la care am facut rezervarea, ne asteapta. Se uita Adi indelung prin zarile apropiate si vede cabana colea-sha la baza varfului, putin in padure. Nu mai avem mult de mers si putem sa stam sa lenevim la soare pana apune pe dupa culme. Odata ajunsi la cabana, ne lasam lucrurile in acea unica incapere cu priciuri care mai functioneaza (cam murdar, mai bine caram cortul), si dupa aceea ne asezam in fata cabanei pe un deal la soare. Ce sa stai la soare ca sar cainii pe tine bucurosi ca ai venit si ca au cu cine sa se joace. Adi ii face numai rotocoale pe astia mici, schelelalie fericiti nevoie mare si vin iarasi ca sa ii mai impingi si sa ii mai dai de-a dura la vale.

In poza de sus sunt cei trei jucausi intr-un moment quasi linistit in care nu ne-au mai calarit. Probabil ca obosisera totusi si ei si isi mai trageau sufletul sau auzisera ceva interesant prin padure si trageau cu urechea.

Soarele incepe incet incet sa apuna pe dupa culme, asa ca in scurt timp ne vom retrage in sala de mese, ca oricum nu avuseseram timp sa mancam, ca am zis sa stam la plaja cat se poate. Intram in sala de mese, cam murdar, dar fiind mai intuneric nu se vede mizeria decat de pe mese. Ne punem la masa sa mancam ce avem prin rucsaci, numai bine insa ca Adi a uitat branza topita cumparata special pt. tura in masina. Concluzia este ca avem de mancare doar 4 carnati si dulciuri. Ceea ce eu as traduce ca de fapt nu avem de mancare, avem doar cat sa nu murim de foame, asa de dieta. Si mai am eu niste supe la plic aruncate la intamplare prin rucsac, deci ne-am scos, nu murim de foame. Carnatii facuti la focul din plita s-au dovedit a fi foarte picanti, deci ne-au tinut de foame, nici sa vrei nu am putut sa mai mananc inca unul si pe deasupra ne-a fost sete si am fi baut non-stop dupa atata picant.Ne-am umflat cu apa si ne-a trecut foamea.

Seara a decurs linistit cu cabanierul si cu George administratorul la discutii si la un pahar de bere Adi, iar eu la un pahar de laptic. Ne-a povestit George cum ca vrea sa se apuce dupa revelion sa refaca intreaga cabana, ii lasa doar structura de rezistenta, vrea sa o inchida pt. romani si sa isi aduca prin agentii de turism numai straini (cum face un prieten de-al lui din Vatra Dornei), vrea sa faca si o mini-partie de schi in zona, ca numai asa si-a putut concesiona nu stiu cate hectare pt. 50 de ani. Are doar 21 de ani si deja a facut ce multi dintre noi nici macar nu ne-am propus sa facem intr-o viata.

Noaptea m-a rugat George sa zic cat de cald a fost in camera, adevarul este ca am dormit semi-dezvelita ca facea semineul acela o caldura de' innebuneai. Am dormit ca urmare foarte bine si a doua zi de dimineata as fi avut chef si aveam si timp sa mai facem juma' de creasta din Lotrului si sa coboram pe la Gatul Berbecului (8-9 h zicea pe indicator). Insa masina este lasata jos la iesirea din Talmacel si Adi stramba din nas numai la gandul ca nu va ajunge mai devreme la o bere, chiar ma zoreste sa plecam mai devreme, asa ca nu mai am timp decat de o alta plaja la soare pe plaiurile invecinate ale cabanei (de unde am vazut caprioare cu funduletul mare si alb).

Traseul de creasta de la cabana Prejba spre saua Buceciu, pe care tot il voi face odata si odata si pe care tot voi cobora mai apoi spre Gatul Berbecului la lacul de acumulare.

Adi este foarte dornic sa plece cat mai repede spre berea la care viseaza jos in oras

Traseul de intoarcere reusim sa il nimerim pe marcaj, adica acuma venind din sens opus suntem mai atenti pe unde o ia poteca, pt. ca deja banuiam ca ar fi mers pe la liziera padurii si nu mai sus prin toate varfurile pe care le-am urcat si le-am coborat noi la venire.

Intalnim in drum un sistem de jgheaburi unde se adapa vara animalele de la stana

Mergand pe la liziera padurii acuma vom avea panorama constanta spre valea Oltului, Fagarasii vazandu-se doar cand vii pe culmea matematica (avantaj am avut noi la dus)

Din momentul in care intram pe culmea lui Lazar traseul este identic cu cel urcat cu o zi inainte, de fapt, avand in vedere ca am mers repede, ne punem in fund si mai rontaim seminte cu ochii atintiti la Fagarasii din zare. Mai mergem putin, ma mai bat bocancii, si iarasi ne mai punem in fund la rontait seminte cu ochii atintiti la Fagarasi. De fapt ne era foame si nu mai aveam mancare. Cand in sfarsit ni se face putin frig ma hotarasc cu greu sa coboram, Adi mai jumuleste niste mere din copaci, mai ne indulcim sau mai ne acrim cu ele si la masina in sfarsit infulecam branza uitata in portbagaj. Dragut la Prejba, frumoase rau imprejurimile si o liniste ce eu nu am mai auzit de mult, nici macar adierea vantului si nici pasarelele nu le auzeai, asa ceva mi se pare aproape de necrezut, o liniste de' nu se aude nimic. Nu am mai trait de mult asa ceva, dar mai vreau, vreau sa dorm cu cortul intr-o asemenea liniste.